Dulceața de gutui – remediu digestiv și chiar mai mult
Două lucruri importante, după mine, când faci dulceață de gutui:– pe măsură ce le scoți partea lemnoasă din mijloc, neapărat să le scufunzi în apă amestecată cu zeama de la 3-4 lămâni; în felul ăsta se mai hidratează (unele soiuri sunt foarte lemnoase) și nu se oxidează.
– să nu o fierbi prea mult; dulceața de gutui, în timp, se va închide la culoare.
INGREDIENTE:
– la 8 kg. de gutui tocate grosier (produs finit; cu coajă, dar fără cotoare și partea lemnoasă) am pus:
– 3 kg. zahăr (375 gr. zahăr la 1 kg. fructe tocate),
– 1 litru apă,
– 2 păstăi vanilie,
– zeama de la 2 lămâi,
– nuci ușor uscate în cuptor
PREPARARE:
Am făcut un sirop din apă cu zahăr și zeama de lămâie, pe care nu l-am fiert prea mult. Cât am tocat gutuile, acestea au stat scufundate într-un lichean cu apă și zeama de la 3-4 lămâi.
Gutuile tocate grosie sau mai mărunt (după pohta inimii) le-am pui în cratița în care a fiert siropul. Timpul de fierbere: aproximativ 1 oră și jumătate (chiar mai puțin, dacă siropul e mai repe
de absorbit). La final, vanilia și nucile. Am pus dulceața în borcane sterilizate (obligatoriu capacele să fie noi, sterilizate și ele), apoi le-am dat la cuptor, 100 de grade, pentru încă 30 minute.
de absorbit). La final, vanilia și nucile. Am pus dulceața în borcane sterilizate (obligatoriu capacele să fie noi, sterilizate și ele), apoi le-am dat la cuptor, 100 de grade, pentru încă 30 minute. Dulceața de gutui – remediu digestiv sau un simplu dulce? Vă imaginați că dulceața de azi are la bază o rețetă medicinală antică? Se consuma la începutul mesei pentru a favoriza digestia și mai avea reputația (neverificată nici până în ziua de azi) că ajuta femeile însărcinate să nască copii frumoși.
În cartea sa de bucate, Sanda Marin amintește, la pelteaua de gutui, și de chitonag (o pastă de gutui). Provine din franțuzescul ”cotignac”, diferit de peltea și de dulceață. Este ceea ce am încercat și eu să fac. Pasta este acum în proces de uscare (câteva zile) la temperatura ambiantă.
”Inventat în Evul Mediu în orașul Cotignac (Var) de un apotecar (precursorul farmacistului) după o veche rețetă medicinală. Și-ar fi perfecționat rețeta ceva mai târziu, după ce s-a stabilit în orașul Orleans, unde ar fi distribuit-o pe scară largă. Astfel s-ar fi născut specialitatea orasului, Cotignac d’Orléans, pasta de gutui numita si dulceață de Orléans, în care fructul este amestecat cu vin dulce și uneori cu colorant de coșenilă pentru a-i conferi o culoare rubinie. Dar, ca toate rețetele tradiționale și alte specialități regionale, cea de la Cotignac călătorește și suferă schimbări. De asemenea, găsim o variantă a cotignac d’Orléans în cartea de bucate a Château de Cirey (aparținând lui Émilie, tovarășa de viață și muza lui Voltaire), un cotignac făcut din vin alb și mirodenii. Rețeta de mai jos o reproduce fidel pe cea a lui Cirey, dar e adaptată la tehnicile moderne de gătit.
- 1 kg de gutui (curățațe, fără semințe)
- 1 kg zahăr
- zeamă de lămâie
- cuișoare pudră
- praf de scorțișoară
- nucșoară pudră
- ghimbir pudră
- 25 cl vin alb
- Curățați gutuile, îndepărtați inima, semințele și părțile lemnoase. Tăiați în sferturi, apoi în bucăți mici sau felii subțiri înainte de a le scufunda într-un lighean cu apă și suc de lămâie (necesar pentru a preveni ca gutuile să se înnegrească).
- Fierbeți 25 cl de vin alb, apoi turnati zahărul. Lăsăm zahărul să se topeasca si să devină sirop, apoi adaugăm gutuile scurse și condimentele: o linguriță de cuișoare pudră, o lingură rasă de scorțișoară, o lingură rasă de nucșoară și o linguriță de ghimbir.
- Gătiți o ora la foc foarte mic (chiar minimum), amestecând des. Pentru a verifica gătirea: turnați câteva picături de preparat pe o farfurie, acestea ar trebui să se întărească imediat.
- Se ia de pe foc, apoi se pasează fin cu blenderul. Turnați în borcane de sticlă sterilizate.”
Sursă: Books-tea-pie.blogspot.com
Related Posts
10 greșeli de evitat când vrem să slăbim În cartierul în care locuiesc, a apărut de ceva vreme, la parterul unui bloc cu 10 etaje, o „clinică” de nutriție (de apartament sau poate garsonieră?) care promite încă de la geam consultații gratuite. Spațiul fusese ocupat anterior de un coafor, apoi ”s-a mutat” o papetărie. (Acesta mi […]
Un exercițiu pentru rotunjimi…. 🙂 Deși suntem înaintea sărbătorii de Paște, exercițiul acesta n-are legătură nici cu pasca, nici cu cozonacul, ci, mai degrabă, cu rotunjimea ouălor. 🙂
Din punctul meu de vedere, conturează posteriorul piciorului (grupa ischiogambierilor) cum puține exerciții o fac și este o […]
Masajul cu nisip
După fiecare alergare+exerciții am mers la masaj. Chiar pe plajă. Chiar imediat după antrenament. Am studiat-o un timp de la distanță, i-am observat manevrele. O femeie subțirică, mai degrabă scundă și cam vorbăreață. Ușor lentă în mișcări.
Am febră după alergarea pe nisip. Mă […]
Ambiția este toxică? ”Există oameni care, la prima vedere, ne par simpatici şi alţii care ne stârnesc un pic de antipatie. Lucrul acesta nu este săpat în piatră și, ulterior, se poate schimba; este chiar foare bine să îți schimbi părerea cu privire la o antipatie iniţială; dar antipatia intuitivă, ea există. […]
Pizza cu rucola si somon fume Pentru mine, exista doar 2 tipuri de pizza: pizza cu blat pufos si alb, care este o bomba calorica (!) si pizza cu blat foarte, foarte subtire, din faina integrala, asa cum, de pilda, o fac eu (3-4 mm grosime). Prima este un aprig inamic al siluetei, a doua - poate fi un aliat neutru (nu […]