Sena, așa cum n-o știți, la Bookfest Chișinău
Azi, datorită întârzierii de… 4 ore a avionului care m-a adus de la Chișinău, m-am despărțit de Paris, de Franța, de notele fostului ambasador al României pe lângă UNESCO în perioada 2015 – 2020.
Îmi rămăseseră vreo 50 de pagini pe care, cu toată anduranța mea sportivo-literară, n-am reușit să le dovedesc înainte de Bookfest Chișinău, deși cartea e ca Sena de lină.
S-ar putea să credeți că sunt subiectivă, căci l-am cunoscut zilele astea pe Adrian Cioroianu ca pe un companion de litere extrem de galant, de afabil, un povestitor care atrage public (studenți ai facultății de istorie din Chișinău au venit să-l vadă la lansarea cărții ”Frumoasă era Sena pe sub florile mele” petrecută la Bookfest Chișinău, chiar în prima zi a salonului).
Vă confirm că șarmul lui Adrian Cioroianu e așa cum probabil l-ați perceput și voi privind la televizor cele 5 minute recurente de istorie; transpare chiar și printre rândurile cărții.
Dar nu ăsta e subiectul postării, ci cartea în sine, care s-ar putea să nu capete atenția celor care citesc preponderent ficțiune și ar fi păcat.
Avem puține cărți despre Franța văzută prin lentila clară a unui român, pe deasupra și profesor de istorie, pentru care momentele cotidianului au și o rezonanță istorică sau sunt încadrate într-un context istoric deloc scolastic sau bombastic.
După mintea mea, l-aș numi totuși roman. Și nu unul ”scris”, ci vorbit, cu interludii poetice de o delicatețe nebănuită; e despre Paris și Franța așa cum n-ai să le cunoști niciodată într-un city break petrecut în jurul Turnului Eiffel.
Cartea nu e scrisă nici cu emfază, nici cu nostalgie. E o poveste pe care ți-o relatează un prieten la un pahar de vorbă. De vorbă bună și vin potrivit.
Îți spune, de pildă, cum e Franța profundă, îți arată ce mai descoperă prin anticariate, prin brocante (târguri de vechituri) și de ce francezii au așa un respect pentru patrimoniu, respect transmis din generație în generație.
Și, când îți vei face plinul de… povești, trece la degustări de brânzeturi și vinuri fine și nu va uita să-ți povestească de ce celebra baghetă franțuzească nu are nevoie se fie tăiată cu cuțitul și cum de ajung intacte parfumuri faimoase, datând din anii `80, la piața de vechituri.
Dat fiind că se bazează pe notele pe care si le-a luat probabil cotidian cât a fost ambasador al României pe lângă UNESCO, unde a reușit să impună favorabil câteva dosare grele (chiar ne-a arătat agenda în care își notează momentele fiecărei zile), cartea e proaspătă. Ești cot la cot cu faptele relatate.
Și, deși va pomeni momente tragice din istoria recentă a Franței, așa cum le-a trăit în mijlocul francezilor, nu te vei simți copleșit.
În orice caz, vei ieși mai puțin turist(ă) din cartea asta care are gust, parfum, culoare. Și multă savoarrre.
Ah, era să uit, are o rețetă de plachie dintr-un pește… Ei, dar asta o vei vedea tu în cartea disponibilă pe site-ul editurii curteaveche.ro
