Durabila iubire – din alte timpuri postdecembriste

Am găsit-o în biblioteca de la țară. Uitasem de ea. Și ar fi fost bine să o las uitată. Impardonabil de multe greșeli. Cu nemiluita.

Pare o carte piratată înainte de a trece pe la redactor si corector.

Pentru reamintire, au existat campanii de marketing ale unor ziare care se vindeau, o dată pe săptămână, cu o carte.

Ziar + carte costau câțiva lei în plus față de ziarul cumpărat singur. Doar câțiva lei in plus.

De seria asta de la Cotidianul (de prin 2006) s-a ocupat, cred, Ioan T. Morar, care realiza periodic si un video pe YouTube în care vorbea despre cartea respectivă, alături de alți invitați.

Era un mister pentru mine rapiditatea cu care se cumpărau drepturi de autor, se traduceau (traducătorii și-or fi primit banii?) și se publicau cărți foarte bune.

Acest McEwan e un exemplu.

“Lumea Sofiei”, tradusă de Mircea Ivănescu, e un alt exemplu.

Prețul (mare) plătit era însă acest imens rabat de la calitate si claritate.

E posibil să mai fi fost și un alt cost, pe care l-a suportat întreaga piață de carte.

Sunt cunoscători ai industriei de profil care spun ca aceste campanii de marketing au distrus de fapt piața de carte.

Habar n-am dacă e așa (la vremea respectivă mă ocupam de comunicare pentru o marca auto franceză).

Cert e ca nici ziarelor nu le-au prea fost de folos. Dar asta o știm acum.

Revenind la “Durabila iubire” (excelent scrisă), remarc – pentru ca am încă proaspătă în minte “Amsterdam”, cartea de debut a lui McEwan cu care câștiga, in 1998, Premiul Booker – că multe, multe dintre cărțile de început ale scriitorilor, premiați sau nu, au în jur de 200 de file. Plus, minus.

Ma întreb ce li se întâmplă pe parcurs de-si dublează, triplează numărul de pagini, diluând, de multe ori, povestea?

Vezi “Lecții” a aceluiași McEwan, apărută in 2023, si care pierde mult din vigoarea primelor lui cărți.

Cărți subțiri, dar cu povești consistente.

Pe site-ul Polirom găsiți cartea tipărită în condiții decente.