La picior de Paris

Iertați de arșita verii, care nu-ți mai lasă loc și de altceva în afară de plajă, mare, plajă, bere (acolo unde-i cazul…, înc-o dată repetir), am dat Bucureștiul – cuprins de zăpăceala cumpărăturilor de început de școală – pe liniștea și poveștile fabuloase, nebănuite de mintea turistului mâncător de gogoși și porumb fiert pe plajă, ale Techirghiolului și Eforiei de Sud.

Bucurați peste măsură de primirea atât de caldă a gazdelor noastre de la Eforie Sud, ne-am pornit în cucerirea Techirghiolului (a nu se înțelege că ne-au lăsat șalele sau genunchii…).

Dar nu acel Techirghiol pe care îl știm doar după mirosul nămolului sau după priveliștea oferită de fuga mașinii prin dreptul Eforiei de Nord, necum după vederile cu apus de soare. Nu, nu acela; ci acel Techirghiol cu parfum de mijloc de secol, cu personaje hâtre, cu oameni amestecați, de toate națiile, acel orășel văzut, trăit și povestit cu umor și voie bună de domnul Sârbu, marinar încercat pe toate mările și oceanele lumii, gazda și ghidul nostru.

Mai dați pe aici, povestea ieșită din incursiunea noastră prin Techirghiol va fi una cum nu aveți norocul să auziți în fiecare zi. Ca să nu mai spun că nu o veți găsi în nici o carte și nici pe Internet, cât e el de mare….

Va continua       

La picior de Paris (I)

La picior de Paris (II)

  

Related Posts

  • Răbdarea e amară, dulci îi sunt roadeleRăbdarea e amară, dulci îi sunt roadele E bujor-arbust ITOH dintr-o specie nouă, parfumat ca lămâia (petalele-s bune și în salată), înflorit la mine întâia dată, în timp ce la Bookfest 2023 se dădea ora exactă în materie de lecturi inconturnabile pentru procentul acela mic-mic de cititori-scriitori-traducători silitori și […]
  • Metro parisien? Chez moi!Metro parisien? Chez moi! Construiesti sau renovezi o casa si, de fapt, iti trebuie doar un colt care sa fie al tau si doar al tau. Coltul meu de fiecare zi, coltul diminetilor cand imi astept somnorosii la masa (Hai, Stefan, se raceste laptele!), coltul unde, cu laptopul pe picioare sau cu o carte in mana, […]
  • Limonada din ”Domnul Wilder și cu mine”Limonada din ”Domnul Wilder și cu mine” E suavă. Și dulce, acrișoară, și ușor acidulată ca o limonadă băută la umbră, în grădină, alături de prieteni. E o tacla, legănată și plăcută, cu de toate, cu zeitatea sa Billy Wilder (Unora le place jazzul - imposibil să nu-l știi), cu filme care au făcut istorie, cu plajele la […]
  • Viața amoroasă bate banculViața amoroasă bate bancul Citesc ieri într-un editorial de pe gsp următorul banc misogin, de inspirație cretacică - nici nu bănuiam că, în epoca asta în care relațiile se consumă ca punga de popcorn pe bancheta din spate a filmului de scurt metraj, mai există astfel de pomeniri din fundul peșterii -, slobozit […]
  • Coapsele NU se subțiază cu greutățiCoapsele NU se subțiază cu greutăți Spre deosebire de bărbați, femeile sunt programate genetic să acumuleze grăsime în zona coapselor (si nu numai, voi mai vorbi despre asta), organismul anticipand o viitoare (posibilă) sarcină. Deși atunci când ne îngășăm, locurile unde găsimea se așează mai întâi sunt burta, […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *