Chimia și fizica bujorului galben ITOH

M-a întrebat Ștefan ieri, înainte să-mi rupă poate cel mai frumos bujor arbustiv pe care-l am, pentru că a făcut un experiment de chimie și sticla a ricoșat drept la țintă, adică în bujorul galben ITOH, dacă e posibilă o societate distopică ca cea din Fahrenheit 451. Și m-am înfiorat. Mi s-a părut că e o întrebare retorică. Nu i-am răspuns -făceam și un lucru de maximă igienă mentală – smulgeam buruienile dintre flori. Și nu știu de ce m-am gândit (poate pentru că povestiserăm despre asta la micul dejun în trei) la platforma Tik Tok unde nu e recomandat să postezi videoclipuri mai mari de 15 secunde, maximum 60 de secunde, dar și acestea să se compună din clipuri de maximum 15 secunde, căci pe asta se bazează succesul platformei, și e musai ca ceea ce postezi să fie amuzant sau să intrige, căci, zic profesioniștii platformei, asta stimulează creativitatea…

Las subiectul deschis, ca un fel de scuză, și mă întorc la bujorul lui Ștefan, să-i zice așa, despre care știam, simțeam din capul locului că va fi sacrificat pe altarul științei. Îl și avertizasem că, dacă rupe vreun bujor, îi tai și eu pletele. Evident că n-am tăiat niciun păr, doar un măr la masa de prânz și iarba am continuat să o smulg, cum și el mi-a smuls poate o lacrimă. A plecat apoi în spatele grădinii cu Moromeții lui, volumul al doilea, despre care îmi spune că e ”mai static”.

Dumnealui e un bujor-arbust ITOH dintr-o specie nouă, parfumat ca lămâia (petalele-s bune și în salată), înflorit la mine pentru a doua oară. Când rănile de război încă nu se cicatrizaseră, în 1948, visătorul japonez Toichi Itoh, după un chintal de încercări eșuate, l-a creat încucișând aproape imposibil și incompatibil un bujor arbust și unul erbaceu (ale cărui frunze mor toamna).

Cum adică să obții tu, naivule Itoh, un bujor mai mare (crește până la doi metri înălțime, flori cât capul), rezistent și la -30 de grade, cu tijă-creangă care să nu se îndoaie la prima pală de vânt și florile să dureze mai mult de două săptămâni? De neimaginat. Hai, fuguța acum în colțul tău de seră până te chemăm noi!

Sigur l-au invidiat pe nebunul răbdător japonez (20 000 de încrucișări eșuate ), sigur i-au tăiat și microfonul de horticultor; se crease prea multă microfonie printre confrați. Nu mai era loc și pentru specia lui de bujori ”intersecționali”. Așa se numește specia asta.

Trăi răbdător și muri nerăbdător dr. Itoh, înainte să-și vadă florile mari, după ce obținu șapte bujori dintr-ăștia intersecționali.

Abia în anii 90, văduva lui vinde unui american câțiva dintre bujorii lui Itoh și interesul pentru ei crește, brusc și neașteptat.

Astăzi, specia Itoh care poartă numele vizionarului japonez conține vreo 20 de soiuri absolut spectaculoase, din care și eu am abia șase.

Revenind la bujorul ăsta (Canery Brilliants e numele lui), are și un dezavantaj major, ca toate lucrurile bune și frumoase: are o creștere lentă.