De la Amos Oz la Shlomi Amon – It’s always about having fun…

Dintotdeauna cred că situaţiile, experienţele spirituale, culturale etc., pe care le trăim nu sunt întâmplătoare. Sau, cel puţin, nu sunt izolate, nu rămân fără ecou într-un timp mai apropiat sau mai îndepărtat. Pe acelaşi fir, o experienţă cheamă o alta, legându-se precum zalele unui lanţ.

Săptămâna trecută am început să mă “vindec” de un  fanatism sportiv incipient. Graţie dragului şi generosului Radu Naum, căruia îi datorez unele dintre cele mai frumoase lecturi din ultima vreme, m-am “întâlnit” cu câteva dintre eseurile lui Amos Oz adunate în “Cum să lecuieşti un fanatic” Ed. Humanitas.

În esenţă, zice Oz, fanatismul se reduce la dorinţa de a-i sili pe ceilalţi să se schimbe, să-şi schimbe obiceiurile, concepţiile. Fanaticul ţine neapărat să te scoată din “robia păcatelor”. În cazul meu, s-ar traduce prin imensa dorinţă de a-i convinge pe ceilalţi să facă sport cu orice preţ şi oricând, începând, desigur, cu membrii familiei mele.

Simţul umorului este un medicament grozav, spune tot Oz. “Umorul conţine şi capacitatea de a râde de tine însuţi”.

Considerând toate acestea, mi-am spus că ar fi momentul să-mi văd liniştită şi cu umor de sportul meu, iar dacă imensa mea pasiune pentru mişcare reuşesc să o transmit şi altora fără să “siluiesc” pe nimeni, voi fi un om fericit.

Cu gândul acesta proaspăt, m-am înfăţişat la sfârşitul săptămânii trecute la Conventia de fitness organizată în Bucureşti de către Fitness Scandinavia. Lume multă, vânzoleală mare, instructori consacraţi, cu metodă, din alte ţări veniţi la Bucureşti să ne dea cu linguriţa ultima împărtăşanie în materie de fitness şi trenduri.

Am pus “muşchiul” la treabă la ora de “Body Skills Intense” a lui Marc- O. Kluike (Germania). Acesta practică o metodă de training bazată pe greutatea propriului corp, apelând la o combinaţie de 4-6 exerciţii cu diverse grade de dificultate. Accetul este pus pe  rezistenţă şi gimnastică, acompaniate de muzică.

Un alt workshop la care am participat şi care mi-a îndurerat zona cervicala din cauza  halterelor mai grele (mai mici nu erau:)) decât greutăţile pe care le folosesc în antrenamentele mele, s-a numit Body Pump a lui Peter Amjorn (suedez stabilit în România). Destul de solicitantă ora, potivită mai degrabă pentru bărbaţi, dar şi pentru femeile care vor o definire rapidă a braţelor, umerilor, fesierilor, coapselor. Este o combinaţie de exerciţii aerobice şi antrenament cu greutăţi. Mişcările sunt executate în ritmul muzicii. Este o metodă care câştigă din ce în ce mai mulţi aderenţi şi aderente. Din repertoriul cuvintelor româneşti învâţate de Amjorn am aflat: haide! haide! cu accent, bineînţeles:). Simpatic, amuzant!

N-am să enumăr toate workshop-urile la care am asudat şi care nu m-au marcat profund. Mai spun doar că cel mai mult mi-a plăcut metoda de antrenament a israelianului Shlomi Amon.  Proaspăt afiliată la metoda de “lecuire” a celuilalt israelian, Amos Oz, care ar fi putut câştiga Nobel-ul pentru literatură dacă Herta Muller….., particip cu mare afecţiune şi empatie la ora tânărului instructor israelian, cu o înfăţişare de agent Mossad carismatic şi firesc.

Metoda lui Shlomi combină elemente de coregrafie cu echilibru,  stretching şi forţă. Un mixt interesant, relaxant atât pentru corp (deşi unele mişcări, posturi sunt foarte solicitante), cât şi pentru minte. Cu siguranţă mă va inspira pe viitor.

Cum spune el şi o cred şi eu cu tărie: “It’s always about having fun and maximize your workout at the same time”.