Un marathon mai palpitant decât o cursă de Formula 1

Am urmărit cu sufletul la gură marathonul femeilor de la JO 2012 Londra, în care româncele Lidia Şimon, 39 de ani, şi Constantina Diţă, 43 de ani, medaliată cu aur la JO de la Beijing din 2008, au luat şi ele startul.

Pentru un sportiv, marathonul – 42,2 km – este proba supremă a rezistenţei, a răbdării, a îndurării, a luptei cu sine şi cu Dumnezeu; este esenţa amintirilor din trecut şi…. din prezent, a proiecţiilor din viitor, pornind de la acest “acum şi aici până la final”, care stoarce până la ultimele celule. În marathon, lungul drum până la finish se scrie nu doar cu fiecare spasm muscular, cu fiecare picătură de sudoare, dar, mai ales, cu o încordare mentală herculeană.

Văzând imaginile acelor femei a căror voinţă supremă se traduce pentru noi, privitorii, prin şiroaie de sudoare şi valuri de oboseală aşternute pe chip, mă grăbeam să trag concluzia că “ordinea podiumului” la această disciplină este făcută de marathonistele a căror vârstă se găseşte în jurul cifrei de 30 de ani, chiar mult peste. Mă bazam pe faptul că experienţa de viaţă te căleşte şi te face mai puternic, mai determinat, mai conştient de tine şi de timp.

Şi eu sunt acolo; mă identific şi “suprapun” propria-mi experienţă peste  ceea ce văd; sunt în pielea Lidiei Şimon, care la 39 de ani încheie pe un onorabil loc 45 din 107 rămase în cursă; şi eu fac parte din clubul 30+9, deşi umila şi modesta mea experienţă în domeniu atinge doar limita de 20 de km.

Dar chiar şi aşa, îţi spun că lupta aceasta este teribilă; este lupta ta cu tine însăţi şi, mai ales, cu propriile-ţi limite; poate doar Dumnezeu se interpune din când în când. Gândurile îşi vin în torente; încerci să uiţi de picioare şi să le faci în felul acesta să te asculte; te gândeşti la copii, la familie, la cer, la soare, la vânt, la pietre….;vorbeşti doar cu tine, cu sufletul tău, cu celulele tale, cu creierii tăi, cu braţele tale amorţite, cu picioarele din ce în ce mai grele, cu tălpile care deşi ating pământul nu le mai simţi. E doar o zvâcnire, şi încă una, şi încă una….,şi încă una. În această asurzeală, singura voce care se aude este a voinţei tale – să nu abandonezi – “mai bine sânge în pantofi”, cum spunea înainte de cursă Lidia Şimon. http://www.tolo.ro/2012/08/03/suport-greu-rusinea-prefer-singele-din-pantofi/

Constantina Diţă, cea mai “experimentată” (pentru că sub nici o formă nu o pot numi veterană a JO) câştigătoare a unor JO din toate timpurile, este undeva în coada plutonului. Mare, mare păcat că televiziunea nu a transmis imagini de pe traseu cu sportiva noastă, tot aşa cum a ratat momentul în care, pe ultimii 10 km rusaoica Tatiana Petrova, 29 de ani, apare ca din senin în fruntea alergătoarelor, câştigând cursa pe locul al treilea cu un timp de 2h23:29. Am fi fost martorii direcţi ai unei admirabile lecţii de viaţă, de voinţă, aşa cum nu-ţi este dat să vezi în fiecare zi, poate chiar într-o existenţă.

Românca de 43 de ani ţine pasul. La JO de la Atena din 2004, după 30 de km a fost nevoită să se oprească din pricina problemelor cauzate de căldură. Cu toate acestea, a scos un timp de 2h37:31. Mărturiseşte că a vrut să abandoneze, dar şi-a spus că acele JO pot fi şi ultimele din cariera sa. Avea să se felicite că nu a făcut-o; atunci, în 2004, a trecut linia de sosire pe locul 20.

La Londra, Constantina Diţă s-a clasat pe locul 86 cu un timp de 2h41:34, foarte aproape de cel realizat în Grecia; pentru mine, însă, timpul fizic nu contează; Lidia Şimon şi Constantina Diţă sunt Marele Câştigătoare.

De multe ori, istoria este scrisă de eroi necunoscuţi….Tiki Gelana, o atletă de 24 de ani din Ethiopia, a stabilit un nou record olimpic: 2h23:07. Care să fi fost cealaltă cale pentru sportiva africană, dacă nu medalia de aur….

După o cursă rapidă, epuizantă, cu porţiuni de piatră cubică alunecoasă, cu multe bucle, cu ploaie, sportiva africană – doborâtoare a recordului mondial din 2000 – şi-a tras sufletul câteva secunde apoi s-a îmbrăcat în steagul tării sale şi a început să alerge din nou prin faţa spectatorilor. Părea că alergase doar un 1 km…..

Deşi a avut probleme la picior, Constantina Diţă, medaliată cu aur în 2008 la JO de la Beijing, a dovedit că şi la 43 de ani se poate duce cursa până la final. Sunt convinsă că după ce se va reface, o va lua de la capăt….

Cu sau fără medalie, eu, una, sunt tare mândră de succesul celor două românce. Au câştigat şi de astă dată!

 

Related Posts

  • Borș de pește, hamsii și alte mezelicuri de la mare (II)Borș de pește, hamsii și alte mezelicuri de la mare (II) Îmi mențin un suflu constant. Alerg și observ în detaliu construcțiile abandonate nisipului și buruienilor, dar și gardurile verzi sau albastre, anoste și anapoda, care mărginesc câte o proprietate sau hotel. Aici, esteticul e în fundul gol și abuzat la fiecare 50 de metri. Turistul, […]
  • 10 greșeli de evitat când vrem să slăbim10 greșeli de evitat când vrem să slăbim În cartierul în care locuiesc, a apărut de ceva vreme, la parterul unui bloc cu 10 etaje, o „clinică” de nutriție (de apartament sau poate garsonieră?) care promite încă de la geam consultații gratuite. Spațiul fusese ocupat anterior de un coafor, apoi ”s-a mutat” o papetărie. (Acesta mi […]
  • Viața e mereu singura urgențăViața e mereu singura urgență Deunăzi, la o coffee talk cu o prietenă, sporovăiam că nicicând n-au fost mai evoluate femeile ca acum, că trăim o epocă de grație în care ne putem afirma curajos în orice zonă de viață, chiar și în cea erotică. Că nu mai așteptăm să ni se dea și nici să fim validate, ci plecăm singure […]
  • Ce exerciții să faci când afară plouă (ninge)Ce exerciții să faci când afară plouă (ninge) Vremea ploioasă se însoțește bine cu ședințele de tonifiere la domiciliu. Acum, chiar nu încap scuze: în lipsa ganterelor, umple cu apă niște sticle de platic, gym ball-ul îl poți înlocui cu  un taburet comod; 3 metri pătrați sunt suficienți... Exercițiu pentru tonifiere biceps, […]
  • Câte calorii au prăjiturileCâte calorii au prăjiturile Calorii, calorii.... toată lumea vorbește despre calorii, inclusiv copiii. Dar ce sunt ele și unde le găsim pe cele mai multe. În mod uzual, folosim termenul de calorie. În fapt, corect este kilocalorie când ne referim la valoarea energetică a unui aliment. Acestea sunt clasate în […]

You may also like...

1 Response

  1. marius says:

    A fost cu mult mai palpitant decat o cursa de Formula 1. E adevarat ca (ca si in orice alt sport) nu poti aprecia o cursa de marathon la justa ei valoare decat dacat daca ai incercat-o pe propria piele (asa se explica cred popularitatea fotbalului comparativ cu alte sporturi – tot omu’ a lovit o cu picioru’ o minge candva ca sa bea o bere dup’aia) si nu e chiar simplu sa alergi 42,2 km (oricata bere ar fi la capatu’ cursei…) – ganditi-va intotdeauna ca ala care a alergat distanta asta prima data (grecul care a zis ca merita sa bata atata drum ca sa-si anunte concetatenii din Atena ca au invins la scor selectionata largita a Persiei cotata inainte de partida cu sanse de 10 la 1) a gasit la capatul ei… eternitatea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *