O poveste cu afine

Bucuria dimineţilor de vară, ca aceasta de astăzi, o asociez cu ochii încă nedezlipiţi de somn ai copiilor mei, porţia de afine proaspete cu iaurt de la micul dejun şi zâmbetul lor colorat în violet.

În piaţa cu aer condiţionat a lui Piedone sunt o celebritate; ştiindu-mă mare cumpărătoare, vânzătoarea de afine mă fixează cu privirea de cum mă zăreşte apărând în piaţă – să nu care cumva să o ocolesc, ea e acolo cu tot cu fructele ei proaspete. După obiceiul păstrat din copilărie, fac un tur complet de piaţă ca să adulmec bogăţia fructelor, a legumelor, spectacolul oferit de ţăranii autentici, cei care vând la prima mână…

Pe vânzătoarea mea de afine o cunosc de câţiva ani; la aceeaşi tarabă o văd cum îmbătrâneşte după firele de păr care îi cresc ondulat în bărbie şi mâinile din ce în ce mai uscate – începe să semene tot mai mult a bărbat.

– “Tu nu mai îmbătrâneşti, măi” – îmi zise ea într-o zi când când mă dusei în piaţă mai dichisită!

– “Şi mata….” i-am răspuns dintr-o politeţe ambiguă din care nu trebuia, evident, să înţeleagă ceva.

Cel puţin în privinţa afinelor, rareori se întâmplă să-mi dezamăgesc vânzătoarea: sunt o cumpărătoare generoasă. Şi, deopotrivă, o mare consumatoare – de afine, desigur:).

Ştii şi de ce? Sunt de o dulceaţă inofensivă, sunt “crocante” şi sunt antioxidante. În topul alimentelor antioxidante, afinele ocupă locul al 3-lea: o porţie de 100 de gr. afine echivalează cu 5 porţii de legume sau alte fructe cu acelaşi efect antioxidant.

Au calorii negative – spun specialiştii – adică mănânci şi nu te îngraşi, vitamine, minerale şi fitonutrienţi (întăresc capilarele sangvine, protejează celulele cerebrale împotriva îmbătrânirii).

Foarte important pentru persoanele în vârstă: afinele previn pierderile de memorie!

Bon appetit! Înainte de masă sau între mese!:)

Despre dulceaţa mea de afine de pădure cu fructoză povestim altă dată.