”Es Mal Pas” pas mal du tout… ba dimpotrivă

Simțiți, nu-i așa? Miroase a lavandă aici, lavandă în esența ei: liniște fără sedare. O respirație lila. A suflet vindecat, a dragoste de dăruit și primit și a împăcare – cu ei, cu tine – din care au răsărit câmpuri de lavandă. Iată, o rochie cu spatele gol, nisipul călduț din lăsatul serilor în care mâinile s-au împletit într-o expirație oceanică, același nisip în care silueta lungă, de sportivă, și-a făcut culcuș sau chiar a devenit ea însăși fire de nisip, pielea arămie din care soarele nu s-a stins, e dus în dormitor și oploșit, de aceea e aproape un sacrilegiu ca noaptea, pielea care a cunoscut atingerea lui, să o ții ascunsă în vreo țesătură.

O portocală proaspăt culeasă din grădină a poposit în două jumătăți solare la micul dejun. El trebuie să sosească…

”Aici iubirea e liberă, fără confuzii, fără teamă, fără rațiune. Am găsit-o întâmplător și n-am avut cui să o dezvălui, așa că a rămas secretă până acum.”

Poți iubi la orice vârstă, tot atât cât și poți suferi la orice vârstă. Cele două n-au limite, deși se confundă nedrept uneori.

Putem crește mulți ani în noi câmpuri unde avem temerea rănită că nu va mai răsări decât nostalgie, decât umbra pierderii celor pe care i-ai ținut strâns de mână. Și, cu toate astea, ei s-au desprins. Uneori, subit.

Dar, uite, vine un moment ca ăsta, coborât, nu se știe de unde, ca o rază de lumină – asta dacă ai suficientă răbdare – când constați că : ”Nu e nicio diferență între vise și amintiri, între fantezie și realitate, că iubirea este nesfârșită, că nu trebuie să ascund nimic, nici sentimentele, nici defectele, nici dorințele, nici firele albe de păr, nici îmbrățișările și nici cutele ascunse ale inimii”.

Cartea lui Iren Mate este adiere subtilă și suavă, și duioasă, care-ți pătrunde pe sub cămașa minții. E un frison plăcut. Uneori, valurile se stârnesc aici, dar apoi se domolesc. Plutești rotund, blând, ca într-un balon cu aer cald. Observi peisajul, respiri, trăiești. Pur și simplu.

Fetița de atunci – adusă în carte într-un trup zvelt, longilin, imponderabil câteodată, de femeie care și-a continuat drumul, chiar și când acesta arată sens interzis sau blocat – e susținută ca o plasă de siguranță de figurile feminine ale familiei, străbunica, bunica, mama.

Acum s-au mutat – și nu e chip să mai plece vreodată – în ramele fotografiilor de pe comodă, iar fetița aceea încă poartă harta drumurilor din satul natal, unde apa fântânii săsești – apa vie de la viață vine – păstrează oglindă imaginea copilei în rochiță gri.

”Es Mal Pas” nu e doar un colț de Spanie autentică, cu măslini și migdali, și portocali. E chiar mai mult decât atât: e canapeaua de psihoterapie de pe care te ridici cu brațele pline de lavandă. Gata să le dăruiești oricui îți iese în cale. Și asta îți dă o liniște fără sedare.

”Sunt călătorii care te îndeamnă, sub frunzișul măslinilor, la împăcare, la înțelepciune, la iertare, la bunătate, la detașare. Sunt alte drumuri atrăgătoare, ca o vrajă, care promit fericiri depline, mic dejun plutitor, croaziere în lagune albastre. Știu asta din Costa Rica.”

Puneți-vă neapărat cartea asta în buzunarul de plajă. E o blândă și suavă #cartedevacanta , nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor (2019).

Iren Mate este co-fondatoarea editurii Curtea Veche. Anual, prin Asociația Curtea Veche merge prin satele și orașele României făcând donații de carte copiilor și încurajându-i să citească prin ateliere și activități creative.

”Cineva mi-a oferit o carte, Dale Carnegie, How to Win Friends and Influence People. Nu știu exact ce am învățat din această carte, dar mi-au revenit dorința de viață și, mai ales, voința de a vorbi despre ea.

Simțeam că toți au nevoie de cartea asta, ca să fim mai buni, să ne înțelegem mai bine, să ajungem mai toleranți cu noi înșine și cu ceilalți. Am ieșit din izolare și liniile frumoase, bine conturate ale drumului meu mi-au reapărut pe harta interioară.

Ambiția, puterea de a munci bine se pot pierde în viața de zi cu zi. N-a fost cazul atunci. Dorința de a-mi face datoria, de a mă dărui m-au dus mai departe.

Până la Crăciun, mi-am reluat mersul și viața. Peste un an, în următorul Crăciun pornea editura cu traducerea lui Carnegie. Poți face o editură cu o carte, cu un singur autor”

Anul acesta, editura împlinește 25 de ani.