Aprilisme fără pistil (II)

Piatra Craiului e raiul cățărătorilor si montaniarzilor. Munte care-ți lasă senzația că-i poți atinge creștetul cu mâna chiar de la poalele lui, atât e de aproape, care te răsplătește rapid cu niște priveliști care te aduc “au bout de soufle”. În ambele sensuri.

“La Zaplaz” sunt porți carstice săpate în calcarul Pietrei Craiului care duc, zic unii, către o altă dimensiune. Si poate fi întru câtva adevărat. Pe munte ești intr-o altă dimensiune. Fără semnal GSM, atent la zgomotele cele mai fine ale pădurii, la vânt, la directia norilor, la cum și unde calci, la suflul pe care trebuie să-l reglezi constant, mai ales când o iei pieptiș, iar asta nu seamănă cu niciun marathon.

Am fi vrut să le vedem azi. Anul trecut am văzut, tot in Crai, Marele Grohotiș și Ceardacul Stanciului.

Dar, din cauza zăpezii de până la genunchi, n-am mers prea departe de Refugiul Șpirla, 1 400 alt., adăpost pentru bateria de tunuri între 1942 – 1945. Pe aici, atunci, trecea o graniță.

Refugiul, azi un iglu din fibră de sticlă, poate fi o gazdă nu prea primitoare, dar totuși gazdă protectoare de ploi si lighioane nocturne, pentru cei care vor să urce spre Vârful La Om, numit și Piscul Baciului, cu înălțimea de 2.238. Cel mai înalt varf din Piatra Craiului.

După un traseu ca ăsta, chiar ieși diferit si parcă mai uman și mai atent la vederea celor mai nesofisticate lucruri. Și trăiri.

********************************************

Piatra Craiului e ca o dantelă de corp. Îți tot vine să o atingi. Acum, când o privesc norii își ridică degetele de pe sideful dantelei cețoase, iar cafeaua se răcește aproape instantaneu. Dimineții ăsteia îi dă cu minus.

Related Posts

  • Fluturași de bălegar (I)Fluturași de bălegar (I) Ale satului mari fete Fără ghete Ies la garduri pe-nserat...  (Am văzut aci-ntr-o noapte Niște fapte Care m-au scandalizat!)                                           […]
  • Alte vieți, alte glasuri și dureriAlte vieți, alte glasuri și dureri În `92 aveam 19 ani. Eram reporter în Chișinău. În Transnistria am plecat cu un coleg de la Evenimentul Zilei, venit la Sfatul Țării și Basa Press, redacțiile unde lucram. Doar am apucat să ajungem în centru. O mașină ne-a urmărit și escortat la sediul miliției. Ni s-au luat imediat […]
  • De astăzi, sunt aproape nouăDe astăzi, sunt aproape nouă Ieri, mi s-au strepezit dinții citind o smiorcăială de confesiune (de obicei, nu-mi pierd vremea cu filosofii de duzină pe tema ridurilor și a vieții care trece, trece implacabil.... - mi se pare o zguduială ieftină, genul de promoție la supermarket pentru produsele ajunse la expirare) a […]
  • “Personalitatea noastră, cel mai mare producător de stres.” (II)“Personalitatea noastră, cel mai mare producător de stres.” (II) 2. PERSONALITATEA "E o chestie groaznică." zice doctorul Cristian Răchitan. "Personalitatea este cel mai mare dușman al omului." Mintea procesează informația, apoi o trece prin ultima cameră, personalitatea, mare producător de stres. La aceasta se adaugă alte determinări, dar și […]
  • Supa cu creveti si lapte de cocosSupa cu creveti si lapte de cocos Poate mai mult decat hrana, mancarea inseamna emotii si placere. De la Proust citire, retraim momente speciale din viata si prin intermediul papilelor gustative. Pe mine, supa asta cu creveti si lapte de cocos ma ”trimite” la Viena, pe un ger de -15 grade. E fierbinte si dulce. Ma […]

You may also like...

1 Response

  1. M-ai dus acolo…❤❤❤ Cât de frumos a fost! Este!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *