”Soluția Schopenhauer” nu e o soluție

E dominat de compulsie sexuală. Ca și filosoful Schopenhauer. E arogant, disprețuitor și sclipitor de inteligent. Ca și Schopenhauer. E insensibil față de ceilalți și, mai ales, față de sutele de femei cu care se culcă, niciodată mai mult de două ori. Cea mai mare parte a timpului și-o petrece amușinând femei. E de un pesimism înnegurat. Ca și Schopenhauer.

La treizeci de ani, un cont creat de tatăl lui ajunge la maturitate și îi revine. Ca și în cazul lui Schopenhauer. Are bani, o carieră strălucită, e șarmant, are succes la femei. Ar trebui să fie fericit?!?În punctul ăsta se găsește Philip, tânăr chimist, când se decide să consulte un psihoterapeut. E nefericit, agitat și dominat de un instinct sexual insațiabil.

După trei ani, nici măcar unul dintre cei mai buni și scumpi psihoterapeuți, Julius, nu reușește să-l lecuiască.O rezolvare va găsi, dar de unul singur, pe cont propriu. E ”Soluția Schopenhauer” despre cum să te lecuiești de pulsiuni sexuale? Cei care îi citesc romanele lui Yalom ar putea bănui răspunsul, dar în nici un caz felul în care e construit romanul, cu atât mai puțin toate poveștile de viață și de moarte care pleacă ca niște raze solare din cercul cuplului pacient (Philip) – psihoterapeut (Julius).

Editura Vellant 2019, traducerea Ciprian Șiulea