Emoții, nu fapte, și nici măcar frumusețe!

Ascultați: e cea mai bună carte de psihologie aplicată, o biblie a minților noastre prezente. E căsătorit cu ea de șase ani și au doi copii. Pare femeia perfectă. El știe asta și totuși se pregătește să o părăsească. Dimineață, când ea și copiii se vor trezi, el nu va mai fi acolo. O să le lase un bilet, poate. Nu l-au atras nici spiritul, nici frumusețea ei, ci dexteritatea cu care reușește să facă față unei situații dezagreabile. O să doarmă la Victor pe podea.

Ea e deșteaptă și educată și îi place să-i mulțumească pe ceilalți. Iar el o părăsește. Poftim! Acum se gândește la ce să-și pună în valiză și la nimic altceva. Va strânge în fiecare dimineață salteaua și o va pune în debaraua lui Victor.Susan e rece cu el, dar el, scenarist de succes, de o nepăsare schopenhauriană, o mai are și pe Nina. Mai bine spus, o avea. Acum se hrănește din feliile uscate ale poveștii cu Nina (și cu altele). Simte că e liber când o încurajează pe Nina să vadă și alți bărbați. Iar el trăiește ”căsătoria ca o bătălie, o excursie teribilă, un anotimp în infern și o rațiune de a fi. Trebuie să fii înzestrat în toate domeniile, nu doar în cel sexual”.

Dar dacă toate poveștile lui de amor se sfârșesc așa, ce rost are să o mai părăsească pe Susan? I se cere să facă un efort, dar n-are chef de niciunul. Insistă să se convingă că n-o mai iubește și că ăsta este eșecul lui și basta. Acum vrea doar valiza, foile și pixurile cu care să-și noteze toate emoțiile legate de plecarea asta. Să și le noteze ca un detectiv, să nu-i scape niciuna.

Și le va relata cu o sinceritate absolută, tăioasă, afurisită, aproape orbitoare. ”Cum îmi place să scriu? Cu un creion moale și un ***** tare – și nu invers”Cea mai frumoasă dintre cele patru povestiri ale lui Kureishi – scriitor britanic inclus de The Times în lista celor mai mari 50 de scriitori britanici de după 1945 – este ”Intimitate”. Cartea stă la baza filmului cu același nume, în regia lui Patrice Chereau.

După mine, cea mai bună bună povestire citită de la Clarice Lispector încoace. E harta în mărime naturală a neliniștii sexualității masculine, diagrama minții unui bărbat, decupată cu atâta precizie și în toate nuanțele, încât riști și tu, cititor binevoitor, să sângerezi exact acolo unde crezi că nimic nu te poate atinge. O carte bună mai ales pentru bărbați, dacă o citesc și femeile.

Place à la parole de Hanif Kureishi:”Susan voia să-l trimită pe cel mic ”să vadă pe cineva”. I-am spus că, atunci când înnebunesc părinții, își trimit copiii la psihiatri.”

”Știu că dragostea e o treabă îmbâcsită; trebuie să te murdărești pe mâini. (…..) Fără dragoste, cea mai mare parte din viață rămâne ascunsă.”

”Lumea nu vrea să ai parte de multă plăcere; crede că nu-ți face bine. Ai putea începe să ți-o dorești tot timpul. Cât de nepotolită e dorința! Diavolul ăsta nu doarme și nu stă nemișcat niciodată. Dorința e neastâmpărată și nu corespunde idealurilor noastre, de aceea avem atâta nevoie de ele (…..) Și chiar când credem că ținem dorința sub control, ea ne dezamăgește și ne umple de speranță. Dorința mă face să râd pentru că-și bate joc de noi toți. Totuși, mai bine așa decât să fii fascist.”

”Cum ne inundă trecutul cu totul. Trăim toate zilele vieții în același timp.”

”Oamenii despre care pot spune că trăiesc cu talent sunt cei care au vieți libere, concepând planuri mărețe și văzându-le îndeplinite. Ei sunt, de asemenea, cea mai bună companie.”

”Dacă Marx fusese părintele nostru, ideologul primei jumătăți a secolului trecut, Freud a fost noul nostru tată, în vreme ce ne-am întors spre interior. Cu siguranță, lumea în care ne negociem zilele la muncă, în dragoste, în hobby-uri, în sport – este una a altor oameni, descriși, în zilele noastre, în limbajul derivat din analiză. Majoritatea prietenilor mei își petrec cea mai mare parte a timpului pe spate, dormind, făcând amor ori terapie și vorbind despre ”relațiile” lor la telefon.”

Magistrală povestirea asta. Simpatice însă și celelalte din cartea asta care, pe undeva, tot te subminează, de piatră de-ai fi. De citit cu creionul în mână. Tare sau moale. Cum vă e pohta…. Și dorința.

Related Posts

  • Câte să fac?Câte să fac? Când faci exerciţii fizice, numărul de repetări este mai puţin important. Concentrează-te pe ceea ce simţi! Ascută-ţi corpul! În timp ce 10 repetări pot fi epuizante pentru o persoană; o alta ar avea nevoie de 20 de repetări.
  • Shopping ”de calitate” pentru iertarea păcatelorShopping ”de calitate” pentru iertarea păcatelor O blondă nu e doar o blondă, ci și o posibilă fustă ridicată în vârtejul creat de fuga metroului. La metrou, ca la metrou într-o zi amorțită: călători puțini și apatici, trenuri care vin rar. E o anumită dormitare în toate și în toți. Vatmanii, mai abitir decât într-o zi de lucru […]
  • O pizza de exerciții pentru acasă, vă rog! Să fie medie!O pizza de exerciții pentru acasă, vă rog! Să fie medie! Astăzi am în meniu o pizza quattro stagioni (ca un imn dedicat toamnei care va să vie acuș-acuș) de exerciții numai bune de făcut acasă. Blat subțire și crocant, vegetale multe, de toamnă, puțină cărrrrniță, sos de roșii proaspete cu busuioc și frunze de țelină - timp de coacere: 35 de […]
  • Sunt online!Sunt online! Salutare, Gratie intrepridului si supra priceputului meu sot IT-ist am prezenta online! Sa-mi fie de bine si la multe post-ari. Ma-ntorc cu ganduri despre sport, sanatate si literatura! Din fuga!  
  • Așteptarea glicinei de joiAșteptarea glicinei de joi El a strâns-o în brațe și i-a spus: ”Ești minunată!” Din decolteul rochiei înflorise o rază de dantelă. Apoi ea s-a întâlnit cu glicina și i-a spus: ”Ești minunată!” Nici el, nici ea n-au mai văzut imperfecțiunile, ratările, fisurile, angoasele arhitecturale, tremurul, […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published.