Linie și (de la) capăt
O căsnicie, ba chiar o viață, se pot încheia și așa. Într-o gară, între trenuri care vin și pleacă, la șase fără un sfert. Iar asta poate fi o eliberare. Da? Atunci pentru cine? 48 de ani de viețuire comună, 13 copii și multe caiete (scrise aproape ilizibil) copiate îți dau dreptul de viață și de moarte asupra celuilalt? Nu trebuie să îți placă sau să-l fi citit pe Tolstoi (deși e puțin probabil) ca să găsești cartea asta un puzzle aproape perfect, bine asamblat, bine tradus, bazat pe cercetări literare, dar totuși o ficțiune. Fiecare piesă – bucăți de jurnal sau relatări ale celor care l-au înconjurat (sau acaparat?) pe Tolstoi în ultimul an de viață – e bine înșurubată la locul ei, nu ”are joc”, le luminează cât trebuie pe cele din vecinătate.
E cartea perfectă pentru când nu ai timp zilnic să citești și, cel mai important (pentru mine, cel puțin), e bine scrisă, judecând asta și din perspectiva datelor istorico-literare de la care autorul nu se prea poate abate. Iar carnația pe care o adaugă plecând de la chestiunile astea obiective este savuroasă.
Pentru cititorii mai degrabă cinefili, există ”The last station”. Cartea a fost ecranizată în 2009, în regia lui Michael Hoffman, cu Helen Mirren, Christopher Plummer și James McAvoy în rolurile principale.
Editura Humanitas Fiction, 2022, traducere din engleză de Luana Schidu
Related Posts
Flotările – un exerciţiu complet, chiar şi pentru doamne! Ce-ai zice, dragă cititorule bărbat, dacă azi, la revenirea de la serviciu, ţi-ai găsi partenera executând flotări?
Am multe cliente care se plâng de lipsa de fermitate a braţelor, mai ales a părţii posterioare; şi, în chip de nemulţumire, ca şi când ar semnaliza de pe bicicletă […]
Cu genunchiul la psiholog Credeți că e ceva anapoda în titlu, nu-i așa? Că oamenii normali se duc cu capul la psiholog; ce are a face genunchiul cu capul. Are. Și încă foarte mult, mai ales dacă ești un sportiv conștiincios, aproape prost de conștiincios - cum e cazul meu. E deja ca o relație paralelă, dacă […]
Slăbirea de după sărbători De mâncat, am tot mâncat,
să trecem la subțiat!
Pentru ca un program de slăbit să fie sănătos, echilibrat și să acopere toate nevoile nutriționale ale organismului, trebuie să ținem cont de niște borne, jaloane fără de care, misiunea ar fi dificilă sau ar lăsa urme nedorite, sau ar […]
O tartă cu mere și cu(….)minte Nerăbdarea merelor ăstora tomnatice trebuie musai potolită și într-o tartă simplă și rapidă, lipsită oarecum de finețuri și de zahăr. Perele, suratele, se prind și ele de tartă.
Aluatul nu m-am obosit să-l fac (fiindu-mi mai prețios timpul cu Amos Oz). Mi-a fost livrat la ușă direct […]
De 6 ori pe zi la sală Ne plac clişeele, le adorăm! Le fabricăm precum omleta la micul dejun. Am auzit repetându-se fără adresă, dar cu o oarecare doză de dispreţ "arată bine! merge de 6 ori pe zi la sală!". Lăsând la o parte tuşa căutat exagerată (exceptând situaţia în care vorbim de administratorul sălii, […]