Fizică multă, chimie mai puțină

De aproape 40 de lei și-un inconvenient care decurge din lipsa acută a spațiului de stocare am primit așa: dumicați mestecați, impresii de deja-vu, hârtie groasă (înțeleg că trecem totuși și printr-o criză a hârtiei tipografice, nu?), corp mare de literă, scriitură de tip Facebook (am câtiva prieteni în lista de FB care scriu cam la fel, deci, nu rău… ), tristețea scriitorului însingurat, răsfățat, plângăcios, căruia i se vând bine cărțile în țara lui (Bulgaria), și un început de poveste fabulos, care m-a ținut agățată și trează până după jumătatea cărții.

Dar doar începutul… Am dormit puțin, nu mai am mult până la final. Nu e însă o carte care să-ți spargă valuri în creier, și poate că e nevoie și de asta din când în când, ca să îl apreciezi mai mult pe Cărtărescu… 🙂

După ce dădui cu nasul de primul sfert al cărții, am gestul reflex să mă întorc la fila a doua să văd când e apărută cartea în Bulgaria, 2011, și mă întreb nevoit de ce e publicată în România după 10 ani. M-am lămurit spre jumătatea cărții (evident, nu din răzbunare că ne pleacă turiștii la all inclusivul bulgăresc. Hă-hă-hă, ”glumă tătă”.

E, însă, fără îndoială o carte bună, mai bună chiar în ochii celor care au făcut ochi și crescut o perioadă bună în comunism, dar nu au nostalgia acestuia.

Intri în carte, intri în Labirint, în legenda Minotaurului, în pivnițele și demisolurile unde autorul își petrece o bună parte din copilăria comunistă, de la înălțimile cărora (re)compune oameni, povești după chipul gleznelor, încălțărilor, gambelor pe care le zărește prin geamul plasat la nivelul străzii.

Perspectiva sfârșitului, a dispariției speciei, a negrului absolut duc negreșit la tentația (obsesia, ca să fiu în ton cu noua tendință psihosocială) de a arhiva/încapsula obiecte, povești, tăieturi de ziar, pagini erotice; duc la plonjeul în mintea bunicului, a tatălui, a partenerului imaginar și agasant în chestiunile filosofice; duc la umorul ca pișcătura unui ardei bulgăresc.

Toate astea ne pun în brațe o ”Fizică…” ușor de înghițit, prietenoasă cu posibilitățile noastre de concentrare (fraze scurte, ritm, povești narate jurnalistic), chiar ceva chimie pe alocuri. O perfectă carte de sâmbătă-duminică, mai ales când n-ai chef să gătești, să bagi aspiratorul (n-am femeie pentru asta, eu sunt femeia), iar soțul îți înțelege perfect aspirațiile și expirațiile.

P.S. Ce șanse sunt să întâlnești în cartea bine tradusă în română a bulgarului Gospodinov numele scriitorului (Salman Rushdie) a cărui carte tocmai ai terminat-o? Hmm? Dar las descoperirea asta în seama ta. Sunt sigură c-ai să-o citești…

Înțeleg că trece deja drept o carte ”rekomandabilă”.

Ed. Pandora M, 2021, traducerea Cătălina Puiu

Related Posts

  • ”Confiteor” și dincolo de ultima filă”Confiteor” și dincolo de ultima filă Când prietena mea N. mi-a dăruit-o acum câțiva ani - ”uite, a găsit-o soțul meu la târg (de carte) și ți-am luat și ție una” - eram în colanți și maiou de sport, gata de antrenamentul cu ea. O carte în sala de sport cu fiare și animale domesticite cu muschi macri la pachețele e ca o […]
  • Să…bucătărim și pentru talieSă…bucătărim și pentru talie De când am pornit pagina de FB ”Rețete ușurele pentru subțirele”, cred ca am lăsat impresia că gătesc mai mult decât fac sport. Vă asigur că, în ceea ce privește sportul, nu s-a schimbat nimic. Altfel, ziua de lucru s-a mărit... 😉 În video, un excelent exercițiu pentru talie. Este la […]
  • Da! Ciresele ingrasa! :(Da! Ciresele ingrasa! 🙁 Ce fructe de sezon ingrasa? - intrebarea zilei/saptamanii/lunii. Multi descopera cu uimire ca ciresele ingrasa. Unii descopera dupa 3 kg. consumate zilnic, altii "decat" dupa un kilogram. Da, ciresele ingrasa! Daca e sa fac un top 3 al fructelor (de sezon) care ingrasa, ciresele sunt […]
  • Salutări lui Radu! De la N.Salutări lui Radu! De la N. Ne-am întâlnit azi, eu și o prietenă, cu tipii ăștia doi, cu Jonathan și Anthony. Jonathan era cam somnoros, n-a prea avut chef de vorbă. Drept că și eu eram cam jenată. Deh, ca prima oară cu un om... Plus că se vânzoleau mulți străini prin cafenea (eram pe Lipscani). […]
  • Câinii, prietenii alergătorilor de ieri. O poveste despre începuturiCâinii, prietenii alergătorilor de ieri. O poveste despre începuturi La 2 luni după ce l-am născut pe Ștefan, am început să fac sport, după și de capul meu. Aveam fix 3 antrenamente acasă (cu gantere de 1 și 2 kg, un gym ball, o bandă elastică) și 2 alergări în parc. Dacă alergam în Herăstrău, departe însă de unde locuiesc, era bine. Cei mai mulți dintre […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *