Ce mai noapte, madame Dumitra!

După o seară teribil de furtunoasă, m-am hotărât: voi intenta un proces răsunător producătorului piesei ”O noapte furtunoasă – viceversa” pentru uzurpare de imagine. Să vezi cum devine treaba:

Subsemnata, doamna Dumitra, dichisită, machiată, îl luai pe bărbatu-miu de-un braț și hai cu el la teatru. Și copilu ăl mic s-a mirat: ”da de ce te duci tu la teatru? să mă fac mai dășteaptă, zic; că cu-atâta sport se micșorează sinapsele”. Acolo, peste cine dau? Madame Dumitra în persoană, pe scenă. Eu îmbrăcată sclipitor, ea la fel. Și i-am zis lu bărbati-miu să mă lase sa-mi pun botinele alea sclipitoare, da el zice ”nu, nu se face la teatru, madame”. Până la urmă, mi-am pus ceva de lac.

Bun, ea familistă convinsă, cu onoare – eu, la fel. Madame Dumitra – femeie de afaceri prosperă, eu – pe cale să…;bărbată-su inginer de calculatoare pe la…. altele, al meu la fel – pe la mine. 😉

Ei, asta-i prea de tot! Am râs eu până-am dat în plâns, dar asta-i prea de tot. Ce machiaj, ce ținută. S-au dus naibii. Eram când pe scenă, când în sală. Îmi îngheța râsul ori de câte ori striga câte cineva la mine: Dumitroooo, madame Dumitraaaa (tot așa mă strigau și pe mine franțujii când am fost în Franța să văz cu ochii mei turnu Aifăl). Mai era și una mică, Spira, care mă tot drăcuia  p-acolo ”a dracu rumâncă și madame Dumitra, cine-a botezat-o Titircă inimă rea!”. Auzi, nerușinata! Pă, să nu-i smulgi păru din cap. Bine-i făcu madame Dumitra.

Ha!Ha! Apare și bărbată-su, Vily, în halatul pe care-l știu de la televizor (și tot n-am aflat cât costă. Cristi Martin, cât e halatu?). ”Unde-ai fost?” (părea cam obosit și ștresat). ”A, zice, am reparat calculatorul.” Exact ca bărbati-miu. A naibii fatalitate!

Când îi întrebi, răspund: ”ce vrei, Dumitro, pun o pâine pe masă”; alălalt, Vily (Cristi Martin): ”da tu de ce-ai sânge pă piept? e ketchup, am mâncat spaghetti”. Am râs eu de madame Dumitra, da nu era râsul tău, Dumitro!

Madame Dumitra, ascultă aci, ca de la fumeie la fumeie: pune-i dragă o bavetă. Pata (care i se pusese 😉 ) era cam mare.

Și după ce că era ștresat, hop și fufa de Rita să-l îmbrobodească pe la spate cu eșarfa ceea roșie, de mătasă. Și el nu și nu! Hi,hi,hi! Îi gâdilă fata bibelourile, el îi tot dădea cu niznaiu. De unde să știe madame Dumitra (altminteri vigilentă și degrabă apucătoare de păr), ocupată cu inspecția magazinelor sale, că lu bărbată-su, papătoatespaghetti-le, îi umblă cineva la hard disk: ”ia-ți biciul și cântă Plugușoru-n altă parte”, îi zice Vily cel virusat  pasionalei Rita după ce se văzu descătușat din dulcea și apetisanta strânsoare. Sanchi! 😉

Și Zizi, săracul, ce mai patimă pe el!

În fine, am râs de-am plâns până am făcut bube-n colțurile ochilor. Uf, bine că treaba s-a clarificat. Până la urmă, și posesoarea eșarfei roșii, alta decât cea a Ritei, a scăpat basma curată.

În rest, o comedie modernă în care femeile fac legea, cu mijloace moderne de comunicare – ”bișon și aifon” – , replici spumoase, spontane, și al naibii de actuale, pe ici pe colo câteva  tușe groase, exact cât trebuie – nu mai mult. Aproape 2 ore de spectacol a la Caragiale într-un registru usturător de contemporan.

Acum să nu înțelegeți că hotărârea mea de a intenta proces se va schimba. Aștept public scuze! Păi, onoarea mea? Și cu numele uzurpat, și cu machaiajul ștes. O fi bine, domnu Martin, o fi bine? 🙂 🙂 🙂 🙂

Mulțumesc Cristi și Irinel  Martin pentru o seară senzațională, numai la Muzeul Țăranului Român!

P.S. Dau să mă plec și vine o doamnă la mine: ”Auziți, de la ce ziar sunteți?”
Cine m-o fi trădat?

În distribuție:
Madam Dumitra (Jupân Dumitrache) – Mihaela Coveșeanu
Vily (Veta) – Cristian Martin
Zizi (Zița) – Iulian Ilinca
Chira (Chiriac) – Veronica Popescu
Rita Venturiano (Rică Venturiano) – Alexandra Timofte / Anca Olteanu
Coana Nina (Nae Ipingescu) – Claudia Croitoru
Spira (Spiridon) – Smaranda Găbudeanu / Daria Lupu

Spectacolul se joacă la sala Studio Horia Bernea a Muzeului Național al Țăranului Român.