Îmi este ruşine!

Citesc cu groază că un nou lanţ fast food – cică cel mai mare, interplanetar – îşi pregăteşte ploile pentru implementarea în România. Puţin îmi pasă cine sunt şi ce afaceri învârt. Mă întreb doar atât: ce le voi răspunde eu copiilor mei când mă vor întreba de ce colegii lor manâncă aici şi ei nu, de ce colegii lor îşi aniversează zilele de naştere la X sau Y fast food şi ei nu, de ce ei se duc la sfârşit de săptămănă să îşi cumpere nu ştiu ce burger dublat de o prostioară de jucărie şi ai mei trebuie să joace badminton şi să mănânce fructe în parc. Nici o tornadă nu se compară cu neobositele întrebări pe care ţi le pun copiii….

De când a început clasa întâia, Maria a primit cel puţin 10 invitaţii la X fast food pentru aniversarea zilelor de naştere ale colegilor. Multe dintre acestea le-am refuzat din diverse motive, la altele însă……Cu toată teoria (acompaniată de exemple şi poze care îţi întorc stomacul pe dos)  pe care i-am inoculat-o timp de 5-6 ani noi şi Gaby, profesoara de la grădiniţă,…….. am sfârşit, în cele din urmă, prin a serba ziua de naştere a Mariei la….X fast food.

Îmi este ruşine că tocmai eu, care propovăduiesc traiul sănătos şi sportiv, am cedat în faţa insistenţelor fetei mele, asupra căreia s-ar fi abătut toată nefericirea planetei dacă s-ar fi produs contrariul. Şi de ce, dacă toţi colegii îşi serbează acolo ziua de naştere……Nimic din teoria mea nu a mai funcţionat….

Şi acum, când văd prin bucătărie aruncată pe te miri unde cutia roşie complet inutilă (nici măcar nu se închide bine), primită la plecarea din iadul cartofilor prajiţi ma apucă furia şi mă întreb unde am greşit şi ce trebuie să fac pe viitor. Iar când mai citesc şi că iadul cartofilor prăjiţi şi al burgerilor se cască şi mai mult, îmi vine să îmi dau demisia din meseria de părinte. Dar îmi revin şi mă întreb din nou ce le voi răspunde eu copiilor mei când…….