Târgul de carte Bookfest 2023 – o aerisire mai bună

Până duminică, 28 mai, cu economia pe care o veți face cumpărând cărți direct de la târgul de carte Bookfest București, vă puteți mânca kurtos kalacs (cozonacul secuiesc) stând direct pe bordură, cu fața spre abia vizibilul banner indicând intrarea în incinta literelor.

Vineri, când am ajuns eu, bătea un vânticel răcoros printre statuile-turn cu cărți (ajutat și de ventilația mai bună parcă decât anul trecut), lume puțină. Cei trei editori cu care am schimbat câteva vorbe se arătau dezamăgiți de primele trei zile. Dar vin zilele de weekend și afluența va fi, cred, mai mare.

Și mie mi s-a părut o sărbătoare a cărții cam abulică. Puținele lansări de carte anunțate de câteva edituri mai agile în zona PR-ului sunt, de fapt, franzele care s-au răcit între timp, ele fiind deja la vânzare în librării cu mult înainte de târgul ăsta. Sunt, cum ar veni, o lansare de după lansare. În fine, nu e nimic de blamat aici. Nu e o misiune prea ușoară să vinzi cărți într-o Românie în care se publică (mult, după mine) și se citește puțin (după statistici). Și, desigur, multă carte străină. Dar ăsta e un lucru bun, nu dezvolt acum subiectul.

Ai auzit reclama la radio, ai văzut anunțul târgului lipit pe autobuze, ai văzut pe FB postări, de ce te-ai duce la un târg de carte?

1. Pentru reducerile anunțate

Dar anul ăsta, reducerile la cărți îmi par minuscule, de doar 3-4 lei la unele edituri, la altele poate ajunge până la 30%. Am aici în vedere editurile mari, din top 10. Sunt și cărți la prețul de 5 lei, dar nu știu cărui public se adresează: celui cititor sau celui care, având rude la țară, le va duce pentru împachetat ouă.

Căci piața de carte e într-o suferință în formă continuată, nepansată, neoblojită și supurând permanent. De aceea și Asociația Editorilor a pus recent de un Pact pentru lectură, dar nu-mi dau seama dacă au și aprins aragazul. Și dacă avem suficiente gaze…

Răsuflarăm ușurați după pandemie. Într-un entuziasm general, Bookfest-ul post pandemic din 2022 a fost parcă ceva mai animat. Până și bannerul de la intrare a fost mai mare și mai colorat, și mai frumos. Câteva postere mari și roll-up-uri anunțau noutățile unor edituri de-a dreapta și de-a stânga intrării. Atunci, în 2022.

Anul ăsta parcă totul s-a croit pe mic, inclusiv mesele instabile din lemn din capătul incintei care adăpostește zona de mâncare, ”grație” cărora am putut fi stropită cu suc portocaliu pe rochia albastră de vecinele mele de masă. Nu-i bai, aș fi preferat totuși apă, i-am spus fetiței care privea ușor mirată în timp ce mama își tot cerea scuze și mă invita să mă șterg cu șervețele umede.

Interpretez asta ca pe un semn de noroc lăsat, în lipsa păsării, de sucul cu nume de mirabilă.

2. Pentru abundență și diversitate

Da. Pentru asta am fost și eu, în principal. Nu pot cumpăra toate cărțile pe care le-am reperat în decursul anului, nici n-aș avea timp să le citesc, dar le pot răsfoi și, dacă mă încordez, chiar citi pe loc (asta dacă am norocul să nu fie înțiplate ca niște porțelanuri fragile). Pentru că, despre cărți se scrie în general elogios și sec, și neincitant, și scolastic, făcându-se analiză/comentariu pe text. Cărțile, ca și înghețata sau crema de față, sunt un bun de consum. Desigur, unul care te clădește, te răcorește, dar pe care îl ronțăi totuși ca pe orice pachet de biscuiți cu imboldul dulce-insațiabil să treci imediat la următorul.

În plus, nu îndrăznesc mulți să scrie ”pe bune” ca să nu supere și să nu pară mai puțin ”supportive” decât s-ar aștepta scriitorul (mai ales dacă e român și e în lista ta de FB) sau editorul, care ți-ar arăta data viitoare o imagine a lui mai puțin afabilă.

3. Pentru întâlnirea directă cu editorii, scriitorii, traducătorii

Și asta e deosebit. Să vezi oamenii pe care îi admiri în carne și oase, cu tot ce au ei la vedere (chiar mâncând cu poftă dintr-un kurtos kalacs care lasă dâre apetisante peste roșul șters al rujului), e tare simpatic. Știu că unii dintre ei fac mari eforturi fizice și stau în picioare ore bune (și asta e admirabil), compensând poate multele ore când stau pe scaun cu manuscrisele în față.

Eu m-am bucurat de câteva întâlniri agreabile, conviviale (prețul a fost, pentru ceea ce se vede mai jos, de 500 de lei).

Cu toate cacofoniile, microfoniile și filiile lor, îmi plac târgurile de carte, nu m-aș putea lipsi de ele pentru nicio altă distracție. Iar asta merită, de fapt, toți banii. Și-am încălecat pe 250 de CP și-am târguit așa: