Să nu vrei să faci sport e perfect normal

Ne reproșăm că nu facem suficientă mișcare sau exerciții fizice (e o diferență între cele două). Păi cică e normal sa nu vrem sa facem. Cartea asta zice că e în genele noastre să ne conservam energia, sa nu o cheltuim inutil (ca asta faceau și strămoșii noștri vânători-culegatori in afara programului de cules sau vânat, pentru care nu aveau hipermarketuri si nici frigidere), iar exercițiile fizice pot fi un consum inutil. De aceea și renunțăm la ele după o zi încărcată sau stresanta. Sau n-avem niciodată chef de ele.

Ba mai mult, unii dintre noi sunt din naștere mai puțin înclinați sa faca sport. Iar asta nu e deloc un handicap. Sunt perfect normali. Și nici nu trebuie sa-i blamam.

Va las pe voi sa descoperiți și alte mituri despre sport, demontate cu argumente culese chiar din ograda ultimei populații de vânători-culegatori Hadza.Cartea e o voce moderată printre toate sursele astea de social media care clamează alergatul kilometrilor fără număr, făcutul exercițiilor epuizante si alinierea la super-mega-extra dietele paleo și toate celelalte la fel de celebre precum dosul lui Kardashian.

Poate fi o lectură simpatică din care înțelegi ca, dacă nu ai chef sa faci exerciții fizice, asta nu înseamnă nici ca nu ești în trend, nici că esti leneș, nici ca ai putea fi mai puțin sănătos decât ceilalți, care-si fac din exerciții o nouă religie, iar din corp, un nou zeu.

Utilă și pentru instructorii de sport, ca să înțeleagă că un antrenament reușit nu e acela în care cursanții își lasă toată energia si limba pe bombeul pantofilor de sport.

Mulțumesc, Dan Croitoru, pentru recomandare. Mi-au plăcut tonul și abordarea echilibrată.

Editura Polirom, traducerea Andreea Rosemarie Lutic

Și, în loc de concluzie, un citat dintr-un autor care-mi place:

”Trebuia să se gândească serios la ce mănâncă și cum să-și revină în formă, și-a spus el, nu pentru prima dată. Douglas Adams, autorul Ghidului autostopistului galactic, murise după ce mersese la sala de sport – așa cum toți californienii erau obligați s-o facă de legile nescrise ale statului – ca să se închine în altarul propriului trup tuturor zeilor sănătății din lume, ale căror nume nu le erau cunoscute decât celor care, fiind vegani și feriți de gluten, erau suficient de puri pentru a primi informațiile: Fufluns, zeul etrusc al plantelor, sănătății, fericirii, Aglae, zeița grecească a strălucirii sănătății, Maximon, zeul-erou maya al sănătății, Haoma din Persia și Panaceea, zeița vindecării universale.

De când citise despre moartea lui Adams, Fratele începuse să spună, mai în glumă, mai în serios, că exercițiul fizic trebuie evitat, deoarece omora oameni. Nu vă panicați. Luați și niște cartofi prăjiți.”

Salman Rushdie, Quichotte, Editura Polirom, traducere Dana Crăciun.