Ce nu te strivește dă dependență… și mai cum?

Ies târziu în noapte și groggy din ring. N-a slăbit o clipă ritmul. I-am căutat și cele mai mici breșe. Să respir măcar între ele. Să-mi văd de viața mea între timp. Cu cât le căutam, cu atât mă izbea mai tare. E de ajuns să iubești ca celălalt să se schimbe de dragul dragostei tale? E de ajuns să te sacrifici pentru celălalt ca el să devină alt om, un om nou? E de ajuns?

Nu, poate că nu e de ajuns. E chiar prea mult. Cu cât iubești mai mult, cu atât suferi mai mult.

E o lege imuabilă și se aplică, pare-se, nu doar relațiilor de cuplu, ci și relației mamă-fiu. Când dansul dependenței te suge în vârtejul lui, s-ar putea să nu-l salvezi nici pe el, nici pe tine.

Poți fugi? Și dacă da, îți poți ierta că ai fugit? Dar dacă rămâi? Ce devii tu, cine devine celălalt?

Shuggie Bain – un băiețel efeminat și agresat permanent de colegi și adulți pentru că ”nu e normal” ca ceilalți – crește într-un capăt de Glasgow atins crunt de efectele politicii lui Margaret Thatcher din anii 1980: șomaj, sărăcie, dependență de alcool, droguri.

O mamă alcoolică, de o frumusețe care aduce cu Elizabeth Taylor, un frate și o soră proveniți dintr-o căsătorie anterioară, un tată care-i abandonează într-un cartier sărac de case de mineri aflat lângă o mină părăsită – e peisajul înnegurat în care Suggie trăiește zece ani cu foamea și frica-n mațe și-n pantaloni.

Cartea, bazată pe copilăria autorului, e o dureroasă lecție de devotament și atașament față de o mamă deraiată, abuzând de alcool și alții de ea, bărbați care vin și pleacă violent, lăsându-i șanturi adânci nu doar în carnea de pe/dintre pulpe, dar mai ales în carnea sufletului.

Care nu se vindecă, nu se repară și nu se înlocuiește precum ciorapii rupți sau lenjeria intimă întinată. Shuggie e acolo mereu veghind, întinzându-i, în marea de alcool și propriile-i fluide umane, colacul de salvare și … găleata. De care se agață trăgându-l și pe el puțin câte puțin, trăgând din el sevă proaspătă. Dar e de ajuns?

Douglas Stuart, nu doar scriitor, ci și designer de modă, are 46 de ani și este la prima lui carte. O carte de debut scrisă impecabil, cu ritm nebun din care nu ieși când vrei tu, alimentându-se din trăiri la limita vieții, răsplătită (desi refuzată la început de câteva zeci de edituri) cu un premiu mare – Booker Prize 2020 – și nominalizări, finalist la alte premii, e o chestiune cât se poate de exotică. Și curajoasă.

La fel de curajoase și inspirate mi se par editarea ei în colecția Anansi Contemporan, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, și traducerea, bine-bine reușită, plină de culoare a Mihaelei Ghiță.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi carte

Related Posts

  • Cafeaua verde într-adevăr slăbește?Cafeaua verde într-adevăr slăbește? De ceva vreme, există o ofensivă publicitară în favoarea beneficiilor cafelei verzi asupra siluetei. Este și motivul pentru care au apărut numeroase studii, unele dintre acestea fiind chiar retrase sau infirmate de cercetări ulterioare. În documentarea pentru acest articol, am găsit un […]
  • ”Joaca” cu fluturii pe mătase”Joaca” cu fluturii pe mătase Actorul Cristi Martin nu se poate despărți de ”sticlă” nici măcar în timpul liber și face ce știe el mai bine: se joacă cu talent; se joacă cu temele, motivele, culorile, texturile, spune povești pe sticlă, pe mătase, chiar și pe poșete. Îi plac fluturii, mărturisește că deseori îi […]
  • Presedinti de mari corporatii se trezesc devreme si fac sportPresedinti de mari corporatii se trezesc devreme si fac sport M-am bucurat citind zilele trecute un material despre obiceiurile de dimineata ale unor presedinti de mari corporatii straine. Ce fac ei dimineata? Se trezesc, multi dintre ei la 4.30-5.00,  si fac intre 30 minute si o ora de gimnastica sau alergare pe banda dupa care citesc ziare, […]
  • Kumite cu o fată cuminteKumite cu o fată cuminte Deunăzi, Ștefan a fost întrebat dacă îi place mai mult tenisul sau baschetul. A răspuns că îi place mai mult baschetul pentru că se poate exprima mai bine. Treaba asta mi-a răsunat în cap mult timp și cred că am s-o folosesc și eu. Când diverși prieteni, amici sau cunoștințe, sportivi […]
  • Zumba fitness sau aerobic fitness?Zumba fitness sau aerobic fitness? - "Eu nu ştiu să dansez!" îmi spun invariabil noii cursanţi ai orelor de Zumba. - Nici nu trebuie! Ca să participi la ore de Zumba, nu trebuie să ai experienţă de dansator - e suficient să-ți doreşti să faci mişcare. De altfel, această disciplină de fitness nu este un curs de dans. […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published.