Povești de martie cu miere și fluture

Povestea mea: La un inceput de martie, mă trimise învătătoarea – ”Vezi tu, Dumitrica, de ce hibernează atâta” – să aflu de ce una dintre colege, care locuia în drumul meu spre casa, nu mai dădea pe la scoala.

Elisabeta era oachesă, cu părul lung, negru si lucios de la excesul de sebum, vesnic cu câte ”ceva” in el. Mai avea si un picior mai scurt, lucru care o facea, la fiecare pas, sa se legene ca un vas in derivă.

– ”Elisabeto, a zis tovarășa: ”De ce hibernezi atata si nu vii la scoala?”

A doua zi, tovarasei invatatoare i-am relatat întocmai dialogul din fata portii Elisabetei.

Imi imaginez ca doar a vrut sa imi multumeasca, in felul ei, pentru sinceritate si efort: mi-a ars o palma de-am vazut numai mucenici in fata ochilor.

– ”De ce i-ai spus ca hiberneaza?”In rest, de fiecare data, pe 9 martie, ne aducea mucenici facuti de ea. Mucenici moldovenesti. Rețeta mucenicilor din poză, adică făcuți cu miere și în aluat, și pe deasupra, e aici.

Povestea lui Ștefan: ”Călătoria unui fluture

Primăvara a venit, copacii și viețuitoarele revin la viață, altele se întorc din tările calde. Dar aici nu este așa. Un mic fluture, pe nume Fluturici, se întorcea dintr-o țară caldă pentru a se reuni cu prietenii săi și colonia din care făcea parte.

Pe drum, aude un bâzâit puternic. Ce să fie? O albină zbura fericită lângă el, bucuroasă că va putea face miere din nou. Fiind o călătorie lungă, cei doi se împrietenesc și ajung, în sfârșit, pe tărâmul lor. Dar mare le fu surpriza să vadă că, deși soarele strălucea, nicio vietate nu mișca. Îi podidiră plânsul deoarece familiile lor ar fi putut muri din cauza frigului.

– Ce facem acum, Fluturici? spuse albina tristă.

– Așa ceva nu este posibil. Trebuie să mergem la vrăjitoarea primăverii. Ea sigur ne poate ajuta.

– Bună idee!

Prietenii pornesc pe urma frunzelor de primăvară până când ajung în fața unui dragon. El apără cetatea primăverii unde se găsea vrăjitoarea primăverii.Albina, deși știind că nu vor putea doborî dragonul singuri, zboară spre el și îl înțeapă, însă se evaporă. Fluturici este acum singurul care poate salva primăvara.

În acest timp, dragonul – îndurerat din cauza înțepăturii – permite fluturelui să intre în împărăție, ajungând la vrăjitoarea primăverii.

– Ce dorești? spuse ea aspru.

– Vreau să refac primăvara, spuse el curajos.

– Hmm… voi face aceasta dacă accepți să te păstrez pentru mult timp într-un borcan.

Fluturele intră fără a se gândi în borcan, iar primăvara veni. Dar cu ce preț…”

Scrisă de Ștefan azi, la ora 5 dimineața, pentru ora de română. Am pus-o aici gândindu-mă la durerea nesfârșită a copiilor din Ucraina, care se vor întoarce, ca fluturele și albina, într-o țară devastată. Și el urmărește la fel de îngrijoarat și neputincios războiul.