Desculţi prin nisip

Nisipul, pământul, iarba, roua – bucuria copiilor de a merge desculţi, de a alerga prin nisip, prin iarbă!

Noi, adulţii, am pierdut – din păcate – din bucuria primară de a simţi pământul sub picioare. La propriu! Ne îndepărtăm de sol urcându-ne pe tocuri de 12 cm, purtând încălţări cu talpă cât mai groasă.

O dată pe an, coborâm cu picioarele pe pământ, pe nisip, pe iarbă; ne reconectăm la energia pământului; suntem în mare parte apă şi ne întoarcem la apă. Cercetări recente arată că mersul desculţ are efecte benefice asupra sistemului cardiovascular prin fluidizarea sângelui. N-am verificat; tot ce cunosc este starea de bine.

Sunt două lucruri care mă fericesc nespus de mult când merg la mare: bucuria copiilor mei de a vedea marea, de a se juca în nisip şi plăcerea imensă de a alerga pe malul mării la apusul soarelui.

După părerea mea, este cea mai eficientă şedinţă de acupunctură pentru tălpi, cel mai bun peeling pentru călcâie, cel mai bine pentru articulaţii şi…. multe calorii arse. Alergatul prin nisip este, poate, la fel de solicitant precum alergatul pe munte, cu deosebirea că bucuria de a simţi nisipul sub picioare este unică.

Febra musculară apărută în zona gambelor şi coapselor se drege cu o porţie de exerciţii gen “mersul piticului” (întocmai ca la grădiniţă) sau fandări, fără teama că te-ai putea izbi cu genunchii de pământ.

Soarele încă mă mai îngăduie; mă retrag pe şezlong pentru o şedinţă de abdomene, braţe (umple ad-hoc 2 sticle cu nisip în lipsa ganterelor) şi, sub privirile câtorva băutori de bere “serioşi”, execut câteva mişcări pentru biceps, triceps, spate, altele decât cele de jos în sus cu halba de bere de juma` de litru…..:); din fericire, nu le cunosc; deci nu le recomand:) .

La ora 19.00, soarele este blând şi îngăduitor, mai ales cu copiii care nu se lasă duşi de pe plajă; scormonesc cu degeţelele – pentru a câta oară? – nisipul numa bun cât să nu dea cafeaua în foc….

Şi mâine e o zi, dar dacă nu mai găsim nisip?