Eforie mon amour II (cu mai mult roșu, push-up și istorie)
Maria, care deunăzi și-a băgat picioarele (că atât îngăduie vremea), la propriu, în Marea Nordului (în Scoția fiind), ne tachinează, când ne facem planuri de vacanță, cam așa: ” Eforie ’73”, ăsta fiind un progres față de “…..iar la Eforie….?”
Totuși, dacă ai norocul să ți se lipească de mână o carte bună, să găsești un golfuleț cât-decât curățel, să ai parte de o muzică bine aleasă și în surdină, cu cei dragi alături și gazde primitoare (cum avem noi de 4 ani încoace) – asta poate să fie o bucățică dintr-o fericire mai mare.
Ia-ți răgazul, armează curiozitatea și cheful și ieși din raza meschină a construcțiilor și chioșcuilor care mărginesc plaja. Mergând la pas spre inima Eforiei, dai peste un parfum arhitectonic de început de secol. Clădiri vechi, placate cu piatra de mare, construite ca niște mici forturi dreptunghiulare, se disting, prin puzderia de case noi, ca lebedele sosite în golful de la Capul Turcului, la început de septembrie.
Eforie Sud este prima stațiune înființată pe litoralul românesc, în 1899, de către boierul Ioan Movilă, care pune bazele primului hotel, Movilă, astăzi Parc(în renovare).
Băile și hotelurile au fost deschise în perioada 15 iulie-15 august 1902, cam cum se întâmplă și azi, de nici un hotelier sau posesor de gheretă cu mâncare nu mai investește un sfanț în modernizare. Până în 1929, localitatea a purtat numele de Movilă, ca mai apoi să i se schimbe denumirea în Carmen Sylva. Din 1948, în plin avant sovietic, stațiunea este redenumită Vasile Roaită.
Cu abia 11 ani înainte să mă nasc (nu știu dacă un calcul ca ăsta mă avantajează….), numele localității Vasile Roaită a fost schimbat în Eforie Sud.
vezi aici Eforie mon amour I (alb-negru și sepia)
Eforie mon amour III (în peisaj, o culturistă)
Eforie mon amour IV (conjuncția Eforie Nord – Saturn)
sursa: wikipedia
Related Posts
Eforie mon amour III (în peisaj, o culturistă) Marea mușcă din plaja și faleza Eforiei cu o dârzenie neostoită. De la an la an, apa se apropie obraznic de buza falezei. Există deja porțiuni surpate și închise accesului, iar tivul primului golfuleț, de la intrarea în stațiune, cel care ne-a primit în primii ani de Eforie Sud, tinde să […]
Brandenburg spre Thomas Mann
Într-o anume fereastră a unor zile la mare, lumina se umple așa, ca în poza de mai jos, de lapte crud. E clocot rece, metalic lumina asta. N-o vezi tot timpul. În orice caz, nu cu ochii o percepi, ci cu o cută de suflet pe care n-ai voie s-o încredințezi decât, cel mult, ferestrei […]
Dulceță de căpșune cu vanilie Ideea de la care am plecat, făcând această dulceață, a fost să păstrez fructele întregi, culoarea să rămână frumoasă și să nu fierb mult fructele. Rezultatul m-a mulțumit. În plus, am folosit jumătate din cantitatea de zahăr care se obișnuiește a fi pusă în […]
Dulceață de gutui fierte în vin roșu/alb Ar fi doar vreo 30 de varietăți, din care doar 5-6 comestibile; și, spre deosebire de măr sau păr, care au cunoscut încrucișări peste încrucișări, gutuiul din zilele noastre este cel mai aproape de arborele strămoș. Și nu întâmplător este ultimul fruct din an care se coace. Gutuiului îi […]
Apnee de tranșee
23 de ani de domnie. Și vreo insomnie? Câteva, poate. Una, sigur: în noaptea alegerilor din 7 decembrie 2003, la câteva luni de la spectacolul mediatic, marca Surkov (Baranov, în carte), al arestării lui Mihail Hodorkovski, cel mai bogat om din Rusia la acel moment - ”Capul unui […]