Antrenament cu Bosu

E duminică dimineața și, în timp ce unii merg la slujba de la biserică, alții merg la (cea de la) mall. Astăzi, joc în a doua ligă…. Izabela mă așteaptă la etajul al treilea. La ora 1o dimineața, în tigăile restaurantelor mult mai numeroase decât sălile de sport, mâncarea deja sfârâie. Ispita e peste tot….,e atât de simplu…

Am venit echipată de acasă, chiar și cu câteva emoții. E prima dată când dau piept cu Bosu. Nu, Bosu nu e șeful meu; este acronimul de la ”Both Sides Utilized”, adică o jumătate de minge lipită pe o platformă. La ora de Bosu a Izabelei Lăcătuș Cîrstea, fostă sportivă de performanță, multiplu medaliată cu aur, argint și bronz la gimnastică aerobică, și master trainer certificat Bosu, cele 30 de locuri sunt ocupate.  Încă 15 clienți așteaptă pe o listă, nici un loc anulat; la o distanță de 10 ani de momentul când a fost inventat în  America, Bosu începe să prindă rădăcini și în România.

Fac poze și muncesc alături de ceilalți cursanți. M-am documentat despre Bosu, dar vreau să simt pe propria-mi piele beneficiile, așa că pășesc timid, dar sigur, pe Bosu. Prima senzație poate fi descurajantă; să calci pe o suprafață bombată, ușor dezumflată, cere echilibru (deci forță și încordare musculară), dar, odată ce-ți găsești punctul de stabilitate și-ți păstrezi starea de pândă permanentă prin încordarea abdomenului și îndoirea genunchilor, poate fi chiar amuzant…..până la momentul când coapsele încep să ardă. 🙂  E totuși o plăcere copilărească în treaba asta. Mi-am amintit de zărgheala cu care mă urcam în copilărie pe mingiile care începeau să piardă aer, căutând tot felul de echilibristici.

Fiind un antrenament destinat deopotrivă bărbaților și femeilor, Izabela a gândit ora de Bosu în două părți: prima este dedicată încălzirii și efortului de tip aerob (bazat pe consumul de oxigen), cu accent pe partea inferioară a corpului prin exerciții dinamice precum fandările, genuflexiunile, alergare asimetrică (un picior pe podea, celălalt pe Bosu), sărituri, mișcări explozive; cea de-a doua – efortului anaerob, de tonifiere (cu greutăți) a brațelor și abdomenului, asta neînsemnând că dai liber coapselor…., rămân în consemn.

Îmi place  aranjamentul acesta, la rându-mi sunt adepta și practicanta aceluiași stil de a utiliza ora  într-un mod cât mai armonios – mișcare aerobă+tonifiere de sus până jos, știut fiind că timpul pe care îl alocăm sportului este (încă) redus. ”După ce pleacă de la ora mea, cursanții nu mai au nevoie să continue să lucreze la aparate pentru că solicităm toate grupele musculare.”, îmi spunea Izabela la finalul ședinței de Bosu.

Întru totul adevărat! Cu toată rezistența mea la efort, am avut un moment în care mi-au luat foc mușchii cvadrices, ceea ce îmi arată că Bosu poate fi un bun preludiu pentru vacanța de schi. Într-o oră de Bosu, dacă lucrezi cu amplitudine și dăruire, în sensul că adaugi și concentrare mentală exercițiilor pe care le faci, poți arde între 500 și 600 de calorii. Și dacă tu uiți să faci asta, îți va reaminti Izabela, un trainer care stă și-n cap pentru mulțumirea cursanților ei.

 Ce este Bosu

Inventat de David Weck, BOSU® Balance Trainer a evoluat rapid de la un instrument destinat recuperării sportivilor de performanță, la unul utilizat și în antrenamentele individuale sau de grup, indiferent de vârstă sau condiție fizică.

BOSU, acronimul de la ”BOth Sides Up”, are o dublă utilizare: în efortul aerob, folosit cu jumătatea de minge (dom) în sus și în cel anaerob, cu platforma în sus, folosit pentru tonifiere.

Cel mai mare câștig resimțit de  practicanții acestui sport este îmbunătățirea echilibrului prin întărirea musculaturii profunde.

Cercetare: Un experiment științific făcut în SUA, în 2009, arată că utilizarea Bosu nu aduce beneficii semnificative față de aceleași exerciții făcute pe sol.

Cu sau fără cercetare, bărbat sau femeie, dacă există atracție, lucrul pe Bosu te ține în priză, îți solicită mușchii de la gât și jos. În plus, când ai un instructor atât de talentat și neobosit precum Izabela, cum să nu-ți placă?