Cum să slăbești/menții în regim ”all inclusiv”

Nea Ilie, vecinul meu pensionar, ne întâmpină imediat ce ne debarcăm din mașină: ”Ați fost la bulgari? All inclusiv?” N-a așteptat răspunsul nostru că a și început să turuie cu o încruntare bruscă a frunții: ”Nu mai dom^ne, eu nu mai merg la bulgari la all inclusiv. Păi nu poți, dom^ne, să reziști când vezi atâta varietate, atâta mâncare, atâtea fructe….. Îți vine să mănânci încontinuu. Am fost 4 ani la rând, da^ gata, nu mai merg.”

Oful săracului nea Ilie este al multora. Chiar și al meu. Pleci cu o greutate pentru care poate ai făcut ceva eforturi și te întorci cu câteva ”amintiri” de neuitat, așezate exact pe burtă – ”să gust din fiecare câte puțin să nu miros a prost”. Mi s-a întâmplat și mie, acum 6 ani, în primul all inclusiv turcesc în care am mers. Plus 2 kilograme într-o săptămână. Enorm, dacă judec cu mintea și deprinderile culinare de acum. Ce enervare cumplită m-a apucat când, la plecare am închis cu mare greutate fermoarul pantalonilor cu care venisem!

Pentru familiile cu copii mici, all inclusiv este totuși varianta cea mai convenabilă, toate activitățile înscrise în cercul ”papa-nani-pipi-caca-joacă” fiind la botul calului.

Dar, gata. Zic și eu ca nea Ilie ”nu mai merg, dom^ne”. Copiii au crescut, au alte deprinderi, nu mai suntem atât de dependenți de un program fix. Cu experiența celor 6 ani de all inclusiv, dintre care ultimii 3 de ultra all inclusiv, (dar nu pentru că am fi ”consumatori”, ci pentru că ne-au plăcut hotelurile și amplasarea lor cât mai aproape de plajă; a propos, într-una din seri, ne întreabă un român cu care împărțeam o masă: ”Sunteți ortodocși? Da! De ce? Păi voi nu beți nimic, stați așa pe gol. Eu n-aș putea, mi se urcă sângele la cap! ….) sunt gata să trag niște concluzii, mai ales că este primul an în care revin cu aproape un kilogram mai puțin față de greutatea cu care am plecat. Ceea ce este o performanță în termeni de strategie, în condițiile în care este primul an în care am ”luat caimacul” din colțișorul cu dulcegării, nicidecum pe principiul ”imi permit”.  😉

 Ce-am făcut, ce-am dres:

1. Doar 3 mese principale și o gustare.

2. NIMIC între mese, în afară de apă plată. 4 ore de repaus stomacal între mese.

3. Fără supe creme, cele mai multe fiind îngroșate cu făină sau cartofi.

4. Fără cartofi, fără paste, fără pâine. Doar o singură felie de pâine integrală la micul dejun. (Vă reamintesc că mă păstram pentru prăjitura de la finalul mesei. Dar, atentie, nu orice fel.)

5. Fără salate cu maioneză, sosuri, ketchup etc.

6. Fără prăjeli, fără combinații nefirești. 😉

7. ”Cură” de pește și fructe de mare.

8. Un fruct pe zi.

9. Apă, apă, apă din abundență

10. Plimbări pe înserat după fiecare masă.

11. 3 ședințe de 30 de minute alergare pe malul mării (o dată la 2 zile).

12. O ședință de ”Burning fat” de 30 de minute, ocazie cu care am fost deconspirată : ”I see, you are a professional”, mi-a spus înaintea ședinței instructoarea. Am fost curioasă să văd ce fac colegii mei bulgari.

13. Exerciții pe șezlong sau lângă, o dată pe zi, 10-15 minute – după cum îmi erau cheful și dispoziția copiilor.

14. Și, desigur, alergătura de rigoare: acum vrem la mare, acum la piscină, acum la miniclub, acum la pipi…..

15. Era să uit: am folosit doar farfurii de dimensiune medie.

Nu știu dacă tot ce am înșirat eu aici mai are vreun sens când ai în față atâtea posibilități, dar, cel puțin, nu veți pica examenul teoretic. 🙂 La cel practic…

În rest, salutări bronzate de la o ”neortodoxă”! 🙂