”Confiteor” și dincolo de ultima filă

Când prietena mea N. mi-a dăruit-o acum câțiva ani – ”uite, a găsit-o soțul meu la târg (de carte) și ți-am luat și ție una” – eram în colanți și maiou de sport, gata de antrenamentul cu ea. O carte în sala de sport cu fiare și animale domesticite cu muschi macri la pachețele e ca o zână nebotoxată, care tocmai a mușcat din măr, în pădurea cu jivine.

O întrebai, vâzând titlul și răsfoind-o în treacăt (”Omul și limbajul său” – uh, greu ca o șapă de plumb deasupra capului!), dacă nu cumva mă supraestimează.

A zis că nu, cum îți zic toți prietenii simpatici ca să-ți facă plăcere, și eu n-am citit-o, că nu se poate numi citit din scoarță-n scoarță frunzăritul câtorva pagini, când mintea-mi era mai fără ceață.

Dar ”Confiteor” mi-a adus-o la suprafață (vezi pagina în care e pomenit Coșeriu, gigant lingvist român, fondatorul Școlii Lingvistice de la Tübingen), ca să-mi respire mie ca un pește la oglinda minții și așa destul de blonde…

Am căutat, citind ”Confiteor”, mai multe referințe despre Coșeriu.

Din păcate, deși este apreciat și onorat de prestigioase centre științifice și universitare din lume, în română cărțile sale sunt aproape imposibil de găsit.

Înțeleg acum de ce, încurajată probabil de soțul ei, teolog, fin cunoscător, a cumpărat-o și pentru mine.

Născut în Bălți, Republica Moldova, Coșeriu a revenit acasă după 28 de ani. Vorbitor a șapte limbi, a susținut cu vehemență existența unei singure limbi, cea română și nu moldovenească, și dincolo de Prut.

Ceea ce voiam să remarc, și nu să mă dau mare cu cărțile din bibliotecă – că asta nu-i o calitate decât în prezența altora mai consistente pe care nu știu dacă le dețin -, este bucuria să găsești referiri la un nume de colos într-o carte gigantică precum ”Confiteor” și averea fabuloasă pe care o conțin unele cărți: de a scoate la suprafață altele și altele și cum te coc, te maturizează literar, ca să le înțelegi pe cele pe care le pui deoparte.

O vreme.

Ar putea fi o imagine cu 5 persoane şi carte
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi interior

Related Posts

  • Ciocolată cu îndulcitor, stafide, caiseCiocolată cu îndulcitor, stafide, caise 250 gr. lapte praf 250 gr. zer pudră (zerul poate fi înlocuit tot cu lapte praf) 150 ml apă 80 gr. cacao conținut redus de grăsime 200 gr. unt 45% grăsime 5 linguri îndulcitor stevia esență rom stafide sau alte fructe confiate PREPARARE: Fierbi apa și […]
  • Burnout și la instructorii de sportBurnout și la instructorii de sport Burnout-ul s-a mutat din corporații în sălile de sport. Nu la clienți. Printre instructori. Epuizare fizică și mentală, care duc la leșin plecând de la: oboseală permanentă, senzație de somn de-o clipă, nu poți adormi, treziri dese și insomnii, mâncat compulsiv și prostii, nemulțumire […]
  • Cum e cel mai bine să mâncămCum e cel mai bine să mâncăm Din amalgamul de sfaturi, păreri și direcții despre cum și ce e bine să mâncăm, am extras recomandările consensuale ale mai multor medici și nutriționiști francezi de renume.  De mare bun simț. Ce ne recomandă: Să mâncăm variat și echilibrat ”Suntem cu toții de acord că a avea o […]
  • Sport la 45 – 50. Cum și în ce felSport la 45 – 50. Cum și în ce fel Ce putem face sportiv, la 45 de ani sau 50, pentru ca pielea să fie (mai) fermă, musculatura întărită, grăsimea (intra)abdominală redusă. Și în cât timp se văd rezultatele. Am să încerc o generalizare (revin asupra subiectului și în zilele următoare), cu riscul de a nu putea răspunde […]
  • “Personalitatea noastră, cel mai mare producător de stres.” (II)“Personalitatea noastră, cel mai mare producător de stres.” (II) 2. PERSONALITATEA "E o chestie groaznică." zice doctorul Cristian Răchitan. "Personalitatea este cel mai mare dușman al omului." Mintea procesează informația, apoi o trece prin ultima cameră, personalitatea, mare producător de stres. La aceasta se adaugă alte determinări, dar și […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published.