Slăbești sau nu cu sport? Ce spun unii nutriționiști

Există printre nutriționiști, legat de recomandarea de a face sport în prima etapă a unui program de slăbire, două curente de opinie.

𝐔𝐧𝐢𝐢 𝐍𝐔 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝ă 𝐝𝐞𝐥𝐨𝐜 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭 î𝐧 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐚 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐥ă𝐛𝐢𝐫𝐞, 𝐚𝐥ț𝐢𝐢, 𝐃𝐀.

Hai să vedem, fără să am pretenția că le știu pe toate sau că acopăr toate argumentele (lista rămâne deschisă), pe ce se bazează și unii, și alții.Le luăm pe rând. Azi, doar prima situație. Cu litere accentuate este părerea mea.

𝟏. 𝐂𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐍𝐔 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝ă 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭 𝐬𝐞 𝐛𝐚𝐳𝐞𝐚𝐳ă 𝐩𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜ă:- sportul nu ne ajută să slăbim, doar aportul de calorii este crucial; slăbim doar prin alimentație, prin reducerea numărului de calorii ingerate (vezi postarea de ieri);

𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐧𝐞 𝐚𝐣𝐮𝐭ă 𝐬ă 𝐬𝐥ă𝐛𝐢𝐦 (𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐠ă𝐬𝐢𝐭ă î𝐧𝐬ă 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐮𝐥𝐚 𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐢𝐭ă 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐭𝐫𝐞𝐧𝐚𝐦e𝐧𝐭), 𝐜𝐫𝐞ș𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐮𝐥, 𝐜𝐡𝐞𝐥𝐭𝐮𝐢𝐞𝐥𝐢𝐥𝐞 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐜𝐚 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐥ă𝐛𝐢𝐭 𝐬ă 𝐧𝐮 𝐟𝐢𝐞 𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐫𝐚𝐬𝐭𝐢𝐜; 𝐢𝐚𝐫 𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐥𝐮𝐧𝐠. 𝐀𝐦 𝐚𝐬𝐢𝐬𝐭𝐚𝐭 𝐜𝐮𝐫𝐬𝐚𝐧ț𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐬𝐥ă𝐛𝐢𝐭 ș𝐢 𝟐𝟓 𝐝𝐞 𝐤𝐢𝐥𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐞 𝐟ă𝐜â𝐧𝐝 ș𝐢 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭 ș𝐢 𝐮𝐫𝐦â𝐧𝐝 ș𝐢 𝐮𝐧 𝐩𝐥𝐚𝐧 𝐝𝐞 𝐧𝐮𝐭𝐫𝐢ț𝐢𝐞 𝐚𝐝𝐞𝐜𝐯𝐚𝐭. 𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐜𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞, 𝐝𝐮𝐩ă 𝟑 – 𝟔 𝐥𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭+𝐧𝐮𝐭𝐫𝐢ț𝐢𝐞 îș𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯ă 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐬𝐜 𝐦𝐚𝐬𝐚 𝐦𝐮𝐬𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫ă î𝐧 𝐝𝐞𝐟𝐚𝐯𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐠𝐫ă𝐬𝐢𝐦𝐢𝐢.𝐃𝐚, 𝐬𝐥ă𝐛𝐞ș𝐭𝐢 ș𝐢 𝐜𝐮 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭.

– unii dintre cei care încep slăbire + sport în sala de fitness, lucrând și cu greutăți prea mari, pot avea surpriza să constate că, pe cântar, au mai multe kilograme; iar nutriționistului îi va fi greu să explice de ce ai slăbit atât de puțin;

𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 î𝐧𝐭â𝐦𝐩𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬 î𝐧 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐞𝐥𝐞 𝟑 𝐬ă𝐩𝐭ă𝐦â𝐧𝐢, 𝐝𝐚𝐫, 𝐝𝐚𝐜ă 𝐬𝐞 𝐮𝐫𝐦𝐞𝐚𝐳ă 𝐮𝐧 𝐩𝐥𝐚𝐧 𝐚𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫 𝐜𝐨𝐫𝐨𝐛𝐨𝐫𝐚𝐭 𝐜𝐮 𝐮𝐧 𝐚𝐧𝐭𝐫𝐞𝐧𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐝𝐞𝐜𝐯𝐚𝐭, 𝐬𝐥ă𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞; 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐧𝐮 î𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐫𝐢𝐭𝐦 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐥𝐞𝐫𝐚𝐭, 𝐝𝐚𝐫 𝐬𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞. 𝐏𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐭𝐚𝐣𝐞 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐜ă 𝐦𝐮𝐬𝐜𝐮𝐥𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 ș𝐢 𝐩𝐢𝐞𝐥𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐟𝐥𝐚𝐬𝐜𝐞, 𝐧𝐮 𝐚𝐭â𝐫𝐧ă 𝐧𝐞𝐩𝐥ă𝐜𝐮𝐭, 𝐩𝐢𝐞𝐥𝐞𝐚, 𝐦𝐮𝐬𝐜𝐮𝐥𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐜𝐚𝐩ă𝐭ă 𝐟𝐞𝐫𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞;

– TOȚI, dar TOȚI, cei care încep un program de slăbire sunt nerăbdători să vadă cât mai repede o scădere considerabilă pe cântar;

𝐧𝐮𝐭𝐫𝐢ț𝐢𝐨𝐧𝐢𝐬𝐭𝐮𝐥 ș𝐭𝐢𝐞 𝐜ă 𝐭𝐮 𝐞ș𝐭𝐢 𝐧𝐞𝐫ă𝐛𝐝ă𝐭𝐨𝐫 𝐬ă 𝐯𝐞𝐳𝐢 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜â𝐧𝐭𝐚𝐫 ș𝐢, 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬, 𝐬ă 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐢, 𝐬ă 𝐧𝐮 𝐟𝐢𝐢 𝐝𝐞𝐳𝐚𝐦ă𝐠𝐢𝐭, 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 ș𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬ă 𝐍𝐔 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭, 𝐜𝐞𝐥 𝐩𝐮ț𝐢𝐧 𝐥𝐚 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢;

– dacă însă acești TOȚI lucrează cu greutăți mari și făcând doar exerciții anaerobe (cu greutăți), cântarul nu va fi prea darnic (e deci nevoie ca cel cu care lucrezi să conceapă un antrenament combinat pentru slăbire), mai ales în acele prime 3 săptămâni de la începerea slăbirii;

𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭 𝐬ă 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐞𝐳𝐢, 𝐦ă𝐜𝐚𝐫 𝟑 – 𝟔 𝐥𝐮𝐧𝐢, 𝐜𝐮 𝐮𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐜ă𝐫𝐮𝐢 𝐬ă î𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐢 𝐜𝐞 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐚𝐢 ș𝐢 𝐬ă 𝐧𝐮 𝐨𝐜𝐨𝐥𝐞ș𝐭𝐢 𝐬ă î𝐥 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐢𝐢 𝐝𝐚𝐜ă 𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐬ă𝐧ă𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫𝐞;

– în cazul persoanelor obeze, riscul de a începe brusc o activitate sportivă este foarte mare; sportul luat de pe Youtub nu ajută prea mult în cazul lor, dimpotrivă… și nici cel făcut după ureche, la voia întâmplării.

𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐩𝐨𝐧𝐝𝐞𝐫𝐚𝐥𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐨𝐛𝐞𝐳𝐞 𝐍𝐔 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬ă 𝐬𝐞 𝐚𝐯â𝐧𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐥𝐞𝐫𝐠𝐚𝐭 𝐬𝐚𝐮 𝐚𝐥𝐭 𝐞𝐟𝐨𝐫𝐭 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐧𝐬 ș𝐢 𝐧𝐞𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐚𝐭; 𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮𝐠𝐞 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥𝐚ț𝐢𝐢𝐥𝐞; î𝐧 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐥 𝐥𝐨𝐫, 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐍𝐔 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚𝐭 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 î𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐚 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐚𝐭𝐢𝐯 5-𝟏𝟎% 𝐝𝐢𝐧 𝐠𝐫𝐞𝐮𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐫𝐩𝐨𝐫𝐚𝐥ă 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐩𝐥𝐞𝐜𝐚𝐭 î𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐥ă𝐛𝐢𝐫𝐞;

Mâine, partea a doua: de ce unii nutriționiști spun DA sportului.

A fi la dietă e uneori sinonim cu un început de depresie: suntem irascibili, angoasați, fără chef, fără vlagă, fără vreo pornire de a întreprinde ceva, lipsiți parcă de bucurii. Cum ar putea fi altfel, când ai în față o lungă listă de NU-uri referitoare la mâncare. Cum ai putea să te simți altfel?

Am povestit mai sus cum unii nutriționiști 𝐍𝐔 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝ă 𝐝𝐞𝐥𝐨𝐜 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭 î𝐧 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐚 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐥ă𝐛𝐢𝐫𝐞.

Să vedem și opinia celor care recomandă sport în timpul procesului de slăbire.

De ce 𝐃𝐀 sport și slăbire:

– pentru că face bine la cap, în primul rând, până să ajungă să facă bine și la corp. Știu că e greu până ne pornim (de aceea e important să vă căutați un instructor cu care aveți ”chimie”, care să motiveze), dar și când îi descoperim bucuriile, ajungem dependenți.

Am stabilit alaltăieri (vezi mai jos pe pagină) că TOATE regimurile de slăbit se bazează pe reduceri calorice. Iar asta are un impact negativ asupra stării noastre de spirit.

Făcând sport secretăm serotonină (antidepresiv natural), endorfine și dopamină. Sunt hormonii fericirii (da, și ciocolata nu-i procură 🙂 ) și îi simțim atât în timpul exercițiilor fizice, cât și la final. Dar mai ales la final.

Nu-i așa că, la capătul unei curse de alergare sau al unui antrenament, ai aproape o stare euforică? De fericire și mulțumire. Ei, asta înseamnă că hormonii tăi s-au mobilizat bine.
Fain e că asta-ți și schimbă percepția despre tine. Te simți/vezi într-o lumină mai bună.Iar asta face procesul de slăbire rezonabil.

– pentru a pierde în greutate, trebuie să crești consumul de energie și să reduci aportul de calorii, cantitate de mâncare. Sportul este o modalitate bună de a crește cheltuielile.

– un program de slăbit coroborat cu sport nu este atât de drastic și strict ca unul fără sport. Cum ziceam mai sus, sportul crește consumul de energie.

– regimurile de slăbit au, în genere, presă proastă. Mâncarea e aliment, dar și pansament. Când sufletul te doare, pui ca pansament o bucată de ciocolată cu lapte și alune. Și trece. Sau un pahar de vin roșu. Ajung instant la creier și durerea parcă se anulează ca luată cu mâna. Nu-i așa? Greșesc?

– succesul, după mine, al unui proces de slăbire nu se măsoară în câte kilograme pierzi în cel mai scurt timp posibil, ci în cât de mult (ideal, toată viața) reușești să te menții la o greutate nu neapărat de model, ci una rezonabilă, în care să armonizezi pofte, plăceri culinare, sport, mișcare și o formă fizică plăcută ție, nu altora, după standardele tale, nu ale altora sau ale Instagramului.