Sclipici și lipici de Paris via Nemira
Deși glicemia ta e în mod normal stabilă – e și cazul meu – cartea cu titlul ăsta, trimițând la arome siropoase de confiserie pariziană, ar putea s-o destabilizeze. Tind să cred că nu o ajută nici traducerea titlului, nici a cărții în sine.Altminteri, dacă ești dispus să înghiți și zațul de cafea care-ți rămâne permanent între dinți din cauza traducerii constant nefericite (și a unei limbi române aproximative pe alocuri; e nevoie să citești uneori de două-trei ori ca să înțelegi exact ce vrea traducătorul de la tine), cartea e o surpriză foarte plăcută, e alert citibilă , cu ritm de roman polițist și o poveste bazată pe fapte istorice. Dincolo de notele glamour ale cărții – inspirate, de altfel – e aici și multă istorie bine documentată și pusă în scenă.
E povestea puțin știută a unor femei pilot angajate în serviciul de transport aerian auxiliar (ATA) din cadrul Forțelor Aeriene Britanice, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Femei pilot cărora, deși aveau la activ peste 2 000 de ore de zbor, nu li se permitea să fie în prima prima linie a războiului; despre femei spion care au un aport decisiv la câștigarea războiului; despre un lagăr de femei mai puțin cunoscut – Ravensbrück – în care sunt duse cu ”ultimul tren” cele patru figuri feminine centrale ale romanului, printre care sora celebrului designer Christian Dior.
Dintre cei doi frați Dior, eroul este Catherine Dior. A lucrat, pe toată durata războiului, pentru o ramură susținută de britanici din cadrul Rezistenței, până când a fost prinsă de naziști și dusă în lagărul de concentrare Ravensbrück.
Ei îi dedică Christian Dior, în 1947, parfumul Miss Dior, cu note florale atât de iubite de Caro; de altfel, și mare cultivatoare de flori.
Mi-au plăcut îndeosebi – autoarea parcă a pus niște semne de carte cu sclipici și lipici – descrierile unor rochii fabuloase din colecții Dior, începând din 1947. La fiecare rochie evocată am lăsat deoparte cartea ca să pun mâna pe Google, iar vederea lor își lasă așa un parfum persistent în nări, în ochi, mult timp după ce treci de ultimul capitol – cam prea forțat de dulceag, după gustul meu…Foto Vogue: Legendarul și emblematicul costum Bar creat de Dior în 1947 cu ocazia primei sale prezentări de modă. Era momentul când, după ororile războiului, talia femeilor nu depășea cincizeci de centimetri.
Related Posts
Operațiunea ”exerciții pentru rochia de Revelion ” (ziua 1) Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile și în a 7-a s-a odihnit; eu vă propun să lucrăm 8 zile de exerciții fizice de tonifiere, iar într-a 9-a, pe 31 decembrie 2012, să ne odihnim; vom avea toate motivele să ne simtem bine în rochia de seară, perfect adaptată coapselor, fesierilor bine […]
De ce (nu) citim?
În clipa în care am distribuit (și eu) o postare a Bibliotecii Naționale, gazda de mâine a dezbaterii ”De ce citim?” (la care văd că participă 30 de oameni), am avut un sentiment disonant. Chestia asta nu este pentru monsieur Tout-le-Monde. Nu e nici măcar pentru mine, că n-am nevoie de […]
E necesară încălzirea înaintea ședinței de sport? După niște ani buni de tocit pantofii de sport, bătături peste bătături și supraspecializare la locul de muncă numit sala de sport sau parc, sau oriunde în aer liber, zic că da, este. Și fizic, și mental.
Mental pentru că, în cele 5-7 minute de încălzire/întindere, faci trecerea de la […]
3 kif-tele pe zi pentru a fi fericit!
"3 kifs par jour" - Nu, nu inseamna 3 chiftele pe zi, ci este titlul unei carti scrise de frantuzoaica Florence Servan-Schreiber, dupa ce a urmat unul dintre cele mai populare cursuri din istoria universitatii Harvard, "Psihologie pozitiva", tinut de catre Tal Ben-Shahar.
Cartea […]
Souvenirs de l’été Acum, că vara fuse și se duse, reamintiți-vă, doamnelor, și de fandările oblice spre spate!
Conturează și tonifiază excelent fesierii! Trag din greu și mușchii oblici (talia)....; la fel și coapsele.
Où sont les étés d'autrefois.....? Dar fandările? (fentes în limba lui […]