Studii despre nutriție: să le credem?

”Mănancă două iaurturi pe zi ca să îți protejezi inima. Ciocolata îmbunătățește memoria. Consumul de cafea crește speranța de viață. Nenumărate publicaţii ştiinţifice, făcând legătura între sănătatea noastră şi anumite alimente,  țin capul de afiș al ziarelor sau al publicațiilor online. Multe sunt însă viciate de puternice ocolișuri statistice sau chiar aproximări. Pierduți în cacofonia nutriţională ambiantă, consumatorii dezvolta o neîncredere din ce în ce mai mare în ceea ce privește alimentația lor.

Brian Wansink a fost unul dintre papii nutriţiei de peste ocean. Articolele sale, citate de mai mult de  20.000 de ori, au fost o autoritate în comunitatea ştiinţifică, cercetătorul consiliind chiar Departamentul Agriculturii al SUA în direcția adoptării unor ghiduri de bună conduită alimentară. În septembrie trecut, Brian Wansink a căzut brusc de pe piedestal după ce și-a văzut retrase 15 articole din publicaţii ştiinţifice de prestigiu, dintre care unele au făcut titluri de o șchioapă în ziare.

Articole cu titluri atractive, fără discuție: unul arăta, de exemplu, că a mânca din farfurii mari incită la consumarea unor porții copioase sau că a face cumpărături pe stomacul gol ne-ar determina să alegem alimente mai calorice. Articole care s-au dovedit a fi bazate pe ” date imposibil de verificat, dând naştere unor probleme de metodă statistică”, potrivit unui comunicat al Universității Cornell, instituţie unde a lucrat Brian Wansink.

Corelaţii dubioase

Acest caz ilustrează problema mai generală a studiilor ştiinţifice despre nutriţie. Deşi cele mai multe nu sunt viciate de fraudă şi manipulare, se bazează pe ocolișuri statistice dificil de detectat de către oamenii obişnuiţi. Cine nu a citit titluri cum ar fi: “Mănâncă 100 de grame de spanac zilnic pentru a preveni demența”, “Afinele stimulează creierul copiilor”, “Bea lapte integral pentru a rămâne slabă”  sau “Roșiile reduc riscul de cancer de piele”.

Studiile se bazează pe monitorizarea cohortelor de indivizi, mai mult sau mai puţin importante, pentru a estima corelația dintre consumul unui aliment și o tendință de a dezvolta o boală. Este o problemă dificilă, dacă nu chiar imposibilă, să izolezi un singur factor de modul nostru de viaţă . În octombrie 2018, un studiu epidemiologic al INRA (Institutul Național Francez de Cercetare Agronomică ) lansa ideea că marii consumatori de produse bio ar avea un risc de cancer redus cu 25 %, arătând cu degetul spre  pesticide ( nu că acestea nu ar fi incriminate). Dar, ceea ce nu se spune despre consumatorii de alimente bio, este că aceștia au în medie o alimentație mai sănătoasă, fac mai mult exercițiu fizic și  aparțin unor categorii sociale mai înstărite, ceea ce poate explica, de asemenea, o incidență mai mică a cancerului. 

Factorul ”p-value”

Pentru a evalua pertinența unei asemenea corelaţii, cercetătorii se bazează pe un factor numit “p-value“. Acesta măsoară probabilitatea de a avea o statistică la fel de mare sau la fel de mică ca cea obţinută dacă corelaţia ar fi nulă. Practic, cu cât acest p-value este mai scăzut, cu atât ipoteza are șanse să fie rară, deci de a putea stabili o legătură de la cauză la efect. În literatura de specialitate este general acceptat că un p-value mai mic de 0,05 este semnificativ și că studiul este serios.

Acest indicator este totuși destul de usor de manipulat. Este suficient, de exemplu, să formulezi o ipoteză după ce ai obțint un rezultat: vom găsi, din întâmplare, că persoanele care mananca broccoli au un risc mai mic de diabet, iar acesta devine ipoteza de plecare. Se poate, de asemenea, trece în revistă un maximum de variabile pentru a o scoate pe aceea care convine. Pentru unul dintre studiile privind influenţa preţul pizza asupra senzației de saţietate, Brian Wansink a analizat astfel peste 400 de variabile, potrivit unei anchete a site-ului american BuzzFeed..