Tapas a la Facebook (IV)

Salutare! La multi ani! Va doresc ca ăsta sa fie anul in care “rezolutia” aceea sa se indeplineasca cu desavarsire! Ma bucur sa va regasesc sanatosi. Cum stati cu silueta dupa sarbatori? La mine e cam asa (foto dreapta):
P.S. In intampinarea frumoasei (sic!) varste de 45 (asta-mi produce bucurie pentru ca voi dormi mai putin si voi citi mai mult…), imi fac cadou niste ore de arte martiale. Daca trec cu bine de prima sedinta, va tin la curent. Tineti-mi pumnii!
Voi ce proiecte sportive aveti?

3 ianuarie 2018

*******************************************************************************

Sunt multumita de rezultat, dar asta n-a venit niciodata dintr-o “obsesie” pentru abdomen (am avut altele și poate ca încă le mai am). Rezultatul a venit oarecum de la sine (“OK, Dumitra pozeaza in modesta…”), la ceva timp dupa ce imi facusem din alergare un fel de spalat pe dinti, iar din grija pentru farfurie, un soi de a doua religie (daca pot sa-i spun asa..).
Cand tineam ore de aerobic, lasam intotdeauna, la final, 10-15 minute pentru o sesiune de exercitii la alegerea cursantilor. Si, aproape intotdeauna, cursantii (in cor, cu mici exceptii) imi cereau “exercitii pentru abdomen”.
Ce vreau sa zic cu asta? Ca e bine sa nu scapam din vedere ca, si daca vrem si daca nu vrem, si daca ne propunem sau nu, in timpul miscarilor pe care le facem (alergare, tenis, aerobic, dans, box etc.), musculatura abdominala lucreaza oricum. Iar daca acum, dupa sarbatori, capitolul “dam burta jos” a ajuns in dreptul tau, fii bland(a) cu spatele tau…. Vina nu e a lui.

5 ianuarie 2017

********************************************************************

“Fii relaxata, incordarea te face sa pierzi din energie!” Sa fi stiut asta mai devreme…. , cu niste ani buni in urma…
Dragilor, nu doar ca am supravietuit primei ore de arte martiale, dar mi-a si placut foarte mult. Poate nimic din ce am facut in ultima vreme nu m-a facut sa ma intorc atat de mult catre mine, asa cum s-a intamplat azi (desi ma recunosc cam prafuita si imobila in unele zone, cea lombara, in special). N-am avut nici un merit in povestea asta, meritul a fost al lui Sensei, calm si bland ca o mare linistita.
Si mi-a mai placut si Alexandra (si ea tot 2 copii are), partenera mea de azi, pe care parca o cunosc dintotdeauna si care m-a rugat sa mai vin ca sa aiba partener.
Alexandra, ma scutur de praf si poti conta pe mine! 🙂
Sensei, MULTUMESC!
P.S. Dacă și pe voi va tenteaza artele marțiale, Sensei are ore la Viva Sport.

5 ianuarie 2018

*************************************************************************

Sotul meu este pista mea de aterizare lina, rezerva mea mentala si, in ochii mei, echilibrul si calmul (printre altele, dar nu vi le povestesc aici… 🙂 ). Si, cand imi spune, dupa prima ora de Thai Chi la care am participat impreuna, ca s-a simtit mai echilibrat si mai senin, inseamna ca sunt aproape sa ating cerul cu mana.
In aventura asta a mea cu sportul, l-am atras doar cand a fost vorba de alergare si asta s-a intamplat la mult timp dupa ce eu incepusem sa alerg constant in parc.
S-a intors dintr-o calatorie in Portugalia si mi-a zis: “Vreau sa mergi cu mine sa-mi caut echipament de alergare.” Si de atunci alergam impreuna.
“La mine nu exista greseli, exista evolutie”, zice Sensei.
Si eu, si sotul meu abia am trecut de primul antrenament (am unul in plus de arte martiale, vezi mai sus) si, cu toate ca de cele mai multe ori am facut complet pe dos miscarile, n-am simtit nicio angoasa. Imi dau timp si cadenta sa invat. (Sa invat e lucrul pe care stiu sa il fac cel mai bine.)
Ca si in viata profesionala, si in sport ai nevoie sa iti cauti/gasesti un maestru, oricat de bun crezi ca esti. Daca si tu l-ai gasit (in sportul care ti se potriveste, oricare ar fi), nu pierde timp pretios, apuca-te de treaba! Regretele, amagirile si scuza lipsei de timp nu ajuta nici mental, nici fizic si nici nu fac bine la celulita. 🙂
Si nu-ti propune sa atingi din prima cerul cu mana…. Construieste intai scara pe care sa urci treapta cu treapa. Ce faci cand n-ai chef?
Cel putin 2 dintre scriitorii carora recent le-am citit cartile zic asa (valabill si in sportul de cursa lunga, nu doar in cel de dupa sarbatori): “Scriu in fiecare zi constant. In zilele in care am chef si vreau sa fac mai mult, ma opresc totusi la numarul se semne pe care mi l-am stabilit. In zilele cand n-am chef, ma straduiesc sa scriu cat mi-am propus.”
Baiatul meu, la intrebarea: “Stefan, ce faci cand nu ai chef sa mergi la serviciu?” raspunde asa:

 “Cand n-ai chef, bei o cafea si te duci…”

Se poate aplica si in sport.

8 ianuarie 2018

********************************************************************