”Pe lună nu mergi decât o dată”

M-am întristat teribil citind de dimineață vestea că Bogdan Socol, comentator sportiv, a murit subit în timpul unui antrenament de înot în ape foarte reci. Înțeleg că, dezamăgit de sistem, se retrăsese de curând din media, dedicându-se pasiunii ăsteia.

Apoi mi-au înțepat retina câteva dintre comentariile pline de venin, aruncate agramat din căldurica plăpumioarei, de cetățeni odihniți, la adresa lui. Decent ar fi să te abții să judeci. Ce știm noi despre asta?

Mi-a venit apoi în minte că citisem mult, la vremea respectivă, despre moartea, în aprilie 2017, a ultra-cățărătorului fără asigurare Ueli Steck, care a murit pe Everest, căzând în gol.

”Sunt o persoană căreia îi lipsește încrederea în sine”, spunea Steck, supranumit ”Mașina Elvețiană”, care, în 2004, a escalat Excalibur din Elveția fără coardă de asigurare.

În 2014, din cauza depresiei, e nevoit să ia o pauză. Revine pe munte atât de stăpânit de teama de eșec, încât se antrena ca un nebun, iar și iar, parcurgând și de câte cinci ori același traseu, asigurat în coardă, pentru ca apoi să-l escaladeze fără nicio asigurare.

În bucata de video (link comentarii), extrasă din filmul ”Pe lună nu mergi decât o dată”, Steck spune că, în expeditia asta, s-a pregătit mental acceptând ideea de a merge departe, cât de departe se poate, chiar de a muri. Doar genul ăsta de acceptare mentală l-a făcut să termine expediția. Când ești singur pe un perete vertical, probabil că singurul dușman e teama.

Și, dacă o fracțiune de secundă te îndoiești de tine, urmează căderea, golul.”Știu că, dacă fac iar și iar cățărări solo, într-o zi sau alta voi fi mort. Dar, pe de altă parte, singur cu peretele muntelui, mă simt liber, egal cu mine.

”Când mă cațăr singur, n-am nici teamă, nici gânduri parazite, n-am sentimente. Mă văd cățărându-mă pe perete ca și cum aș fi într-un elicopter. Îmi oferă un sentiment foarte puternic de securitate, spune Ueli Steck . Eul meu care se cațără este sub o presiune mai mică, deoarece trebuie doar să urmeze direcțiile pe care i le dau din exterior.”

Steck mai spunea că, în ziua când se cațără, se află într-o altă lume, într-o stare de hiperacuitate mentală în care nimic nu există în jurul său, cu excepția următorului pas, a următoarei prize.

Odată terminată escalada, abia treptat poate să abandoneze starea de concentrare. Timp de câteva zile este incapabil să vorbească cu cineva, fie ei și membrii familiei.

Să încercăm să nu judecăm oamenii care-și depășesc (mortal) limitele, să ne rugăm pentru drumul lor vertical.

Sursa foto: The Guardian

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi natură

Related Posts

  • Ziua DaphnieiZiua Daphniei Aseară am avut ca cină târzie un dor de Dunăre și-o insomnie și-am citit câteva pagini din Dincolo de nisipuri, de Fănuș Neagu. De câte ori ajung, zice el, să dorm bine, mă trezesc împovărat de metafore. Și toți criticii (deștepți) îmi spun să le ucid. Asta-mi aduce aminte de […]
  • LIKE! Iaurtul meu de dimineaţăLIKE! Iaurtul meu de dimineaţă "Nu pot mânca dimineaţa”!, „Nu am timp să mănânc dimineaţa”!  Fără discuţie, e cel mai greu lucru pe care îl poţi face în zorii zilei pentru tine. Dar, în goana ta spre serviciu, închide, te rog, ochii, acoperă nasul când treci pe lângă o covrigărie sau o patiserie....căci nu poţi […]
  • Cum am fost, cum sunt azi!Cum am fost, cum sunt azi! NO COMMENT
  • Mousse de șocolată amăruie, cu proteine, ”a la Dumitra”Mousse de șocolată amăruie, cu proteine, ”a la Dumitra” Mousse-ul meu cu proteine poate fi o completare catifelată și energizantă a unui mic dejun servit într-o zi ușor ploioasă, ca cea de azi (evită dulcele pe stomacul gol - crește brusc glicemia!); sau poate fi o gustare consistentă luată cu două ore înainte de a face sport. Rețeta […]
  • Psihanaliza dăunează grav iubirii?Psihanaliza dăunează grav iubirii? Eva Illouz: "Dificultățile noastre în dragoste se datorează unui exces de psihologie" Și dacă psihanaliza dăunează grav iubirii? Și dacă cele mai puternice și profunde emoții ale noastre sunt reproiectate, modelate de mediul nostru socio-economic? Sociologul Eva Illouz propune […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *