Eforie mon amour I (alb-negru și sepia)

Și în 2018, la Eforie predomină albul și negrul, iar marea e aprig de furioasă, rupe maluri, lasă plaje sălbatice, pline de scoici sparte, pe care e greu să pășești dacă nu ai papuci; iar mirosul de alge, în zilele în care marea e domoală, poate fi alinat, pentru cei cu sensibilități (n-a fost cazul nostru), doar cu multă bere și asta încă de la primele ore ale dimineții….

În rest, anul ăsta a răzbit, printre fum de grătare și miros de porumb fiert și gogoși, un festival de film, ieșit din mâna unor voluntari entuziaști cu sprijinul unui mănunchi de institute culturale. După zeci de ani, grădina de vară din Eforie Sud a fost redeschisă nu cu un film indian (care, cică, aduna în epocă  o coadă de oameni care se întindea până pe faleză), ci cu o comedie italiană. Treabă foarte bună pentru iubitorii de film și bere gratis, chiar și pentru cei cu copii. N-am urmărit doar acțiunea filmelor și nu ne-am plictisit; am mai acoperit, din când în când, ochii și urechile odraslei…. Organizatorii n-au pus niciun indiciu asupra AG….

În cele cinci zile de festival, 2 filme românești noi or fi fost sau nu pe placul unora: Acasa la tata (slab, în opinia mea) și Charleston (2017, ceva mai cu miez și sevă; regizorul Andrei Crețulescu a fost prezent și a zis de bine despre filmul lui).

Maestrul fotograf este chiar Ștefan, băiatul meu, prin ochii căruia, descoperi Eforia în fundal.

Eforie mon amour II (cu mai mult roșu, push-up și istorie)
Eforie mon amour III (în peisaj, o culturistă)
Eforie mon amour IV (conjuncția Eforie Nord – Saturn)