SUPRAANTRENAMENTUL – călcâiul lui Ahile!

Evit să alerg după tramvai, evit să cobor în viteză scările de la metrou, evit să mă întorc de la piață cărând zeci de kilograme în mâini sau pe spate. În general, evit orice situație vulnerabilă, potențial incontrolabilă, care mă poate ”fragiliza” sau mă poate pune în situația unui repaus fizic prelungit. De toate acestea sunt conștientă și mă feresc.

Însă, de o situație cu probabilitate mai mare să se întâmple decât toate celelalte și de care devin conștientă în ultima instanță, nu mă apăr – din păcate.

Oricât de puternici am fi sau ne-am crede noi, instructorii sportivi sau practicantii conștiincioși de fitness, toți ne ”descoperim” câte un călcâi al lui Ahile – cel puțin o dată (dacă nu de mai multe ori) în cariera noastră.

Acest călcâi ahilian se numește SUPRAANTRENAMENT și, de multe ori, poate trece neobservat până când apar efectele majore, cerând un repaus care se poate întinde pe ani:

– oboseala cronică prelungită, crampe musculare, oboseală la efort, tremurături, irascilibitate, anxietate,

– scăderea randamentului sportiv sau intelectual, dificultăți de concentrare, de atenție,

– scădere nedorită în greutate,

– insomnii, treziri nocturne, coșmaruri, oboseală matinală,

– anemii, palpitații, ritm cardiac crescut în stare de repaus, vertij,

– lipsa poftei de mâncare, hipersensibilitate,

– slăbirea  sistemului imunitar, infecții virale ușoare,

– disfunctii sexuale (scăderea hormonilor sexuali, pierderea libidoului, tulburări de menstruație, probleme de ejaculare),

– risc de răniri musculare, fragilizare osoasă, ligamentară.

Aceste manifestări nu apar dintr-o dată. Ele urmează câteva etape, plecând de la încrederea justificată în forțele proprii și putința de a ne considera îndreptățiți să împingem, oricât și oricum, limitele fizice.

Primul efect este 1. SUPRAÎNCĂRCAREA (+ nutriție neadecvată efortului crescut). Mai multe antrenamente pe săptămână, mai puțin timp de recuperare, mai multe greutăți, haltere, mai multe repetări, mai multe exerciții etc. – pentru cei care practică exercițiile de forță; efort cardiovascular mai mare pentru cei care practică o formă de activitate aerobă + cele de mai sus.

2. SURMENAJUL

Poate apărea pe perioade scurte în care intensificăm antrenamentele. Este o formă ”ușoară” de supraantrenament, iar recuperarea se poate face într-o săptămână-două.

3. SUPRAANTRENAMENTUL

Scăderea performanțelor fizice în condiții identice de antrenament. Cere o perioadă mai lungă de recuperare, care se poate întinde pe 2-3 luni.

4. SINDROM DE SUPRAANTRENAMENT

Cronicizarea diminuării performanțelor fizice, acompaniată de manifestarea simptomelor clinice, caz în care recuperarea poate merge până la 2 ani, în funcție de gravitatea efectelor.

Primele masuri in caz de supraantrenament sunt: stoparea sau reducerea antrenamentelor (frecvența si intensitatea), reechilibrare metabolica – vitamine, minerale, oligoelemente, aport nutrițional corect și echilibrat.
Multe dintre efectele supraantrenamentului le-am trăit sau le trăiesc, de aceea mi se pare util să împărtașesc cu voi din această experiență ușor neplăcută – să-i zicem. Sper sa nu fie niciodată cazul la voi!

De multe ori, mai binele este dușmanul binelui! 🙂 sau, cum spunea Petre Țutea: ”Nici o limtă nu ne oprește, dar etern ne oprește o limită.”