E bun stretchingul înainte de alergare?

În parcul Tineretului unde alerg, mă așteaptă, cel puțin în fiecare week-end, un măr pădureț, roșiatic, de robustețea unei balerine ieșite la pensie – l-am botezat ”copacul ciupercă”; cam la nivelul șoldului meu, are o excrescență de forma unei ciuperci generoase pe care, înainte de alergare, îmi sprijin călcâiul  când fac exerciții de stretching pentru coapse și gambe posterioare.

Cei de la care am deprins arta fugii, profesorul de sport Ioan Moisa si Giulia Tetanov (inițiatori și organizatori ai competiției sportive”Campioni speciali” – dedicată copiilor cu dizabilități), mi-au arătat că înainte de alergare, 5-7 minunte mișcări de întindere, sunt binevenite.

Continuu și astăzi să fac același lucru; cu atât mai mult iarna, când simt că nu mă pot mișca un pas dacă nu întind, cel puțin, coapsele (cvadriceps, ischiogambieri) și gambele (mușchii gemeni și solear).

Am văzut, însă, și mulți alergători care intră direct în arenă fără alte pregătiri prealabile.

M-am întrebat de nenumărate ori – e bine cum fac ei? sau cum fac eu?

Nu pare să fie neapărat greșit și nici nu cauzează leziuni – au spus-o americanii, cu un an în urmă, la întâlnirea anuală a Academiei Americane de Chirurgie Ortopedică. Potrivit studiului prezentat, stretchingul înainte de alergare nici nu previne, dar nici nu cauzează leziuni.

Cercetătorii au folosit un grup de aproximativ 2 800 de persoane pe care l-au împărțit în alergători fără stretching înainte de alergare și alergători cu stretching. Studiul a dovedit că mișcările de întindere înainte de alergare nu au avut rol de prevenire, dar nici n-au cauzat accidentări.

De fapt, ceea ce prezintă un risc crescut sunt:

– antecedente de leziuni cronice sau leziuni suferite în ultimele 4 luni;

– IMC (indicele de masă corporală) ridicat;

– schimbarea obiceiului de a face stretching, adică cei care nu aveau o rutină în acest sens au început să facă stretching, cei care făceau, au încetat.

Alergătorii expuși riscului de leziuni au fost cei care, în timpul studiului, au încetat să facă stretching ca parte a antrenamentului lor, ceea ce dovedește că schimbarea imediată într-un regim poate fi chiar mai importantă decât regimul în sine.

Concluzia: ai făcut până acum stretching înainte de alergare, continuă! N-ai făcut, n-ai pierdut nimic!

Mutatis mutandi în aerobic – rămânând tot în cadrul unui antrenament de tip aerob, cum este aerobicul, stretchingul la începutul ședinței nu previne posibile leziuni, dar nici nu dăunează!

Până la urmă, e o chestiune de obișnuiță, putință și plăcere! La libera alegere.

Concluziile studiului au fost publicate în Science Daily.