Aerobicul de Halăuin

Zilele trecute, mă abătui într-un mall bucureștean. Fără să mă încerce vreo nevoie specială, degrabă îmi săriră  în ochi plăcuțele arătând direcția toaletelor: erau învăluite într-un fel de pânză albă și rară, flocoasă, ca o pâclă de lână turtită înainte de a fi toarsă. ”Ia, uite, zisei, au înlocuit indicatoarele și n-au dat încă jos ambalajul.” Și mi-am văzut de drum.

Simpatica păpușă vrăjitoare suspendată câțiva metri mai încolo, dovlecii cu dinții rânjiți, alte kitsch-uri de ”inspirație” celtică și diverse activități mobilizatoare pe Facebook, aveau să mă lămurească – se apropia Halăuin-ul….N-am nici o tresărire….,nici una, vă rog să mă scuzati!.

Pe FB, pozele cu vrăjitoare platinate, de ocazie, scheletele deasupra cărora ies pectoralii proeminenți, diavolițe sexi și neastâmpărate, vampirițe și vampiri înroșiți după orele aerobic, mulțimi de Jack (bețivul care nu are  loc nici în rai, nici în iad, purtând dovleacul-lampă) îmi spun că dacă vrei să te ascunzi de Halăuin într-o sală de sport, ai ales locul nepotrivit.

”Evenimentul” numărul 2 după Crăciun, din punct de vedere al marketing-ului și vânzărilor (6 miliarde de dolari se decartează anual de Halăuin), a pătruns și aici.

Maeștri ai formelor fără fond, noi, românii, degrabă ne adaptăm conjuncturilor. Îmbrăcăm (sau naștem) iute formele și ne dore-n c__ (sau cot) de fond. Dar, poate că în cazul de fața, e mai bine așa.

De Velăntains dei, vom merge la sală în chiloței cu ață roșie și inimioare în punctele esențiale, asortate la sutiene/bustiere cu puf alb, de varieteu – măcar sunt mai comode.

Dar, ce-ar fi, de par example, să facem un exercițiu de încordare neuronală și să sărbătorim, pe 24 iunie,  Sânzienele (Drăgaica) printr-o oră de aerobic?

Spre deosebire de bețivul Jack-ul, sortit să nu-și găsescă niciodată liniștea, sânzienele noastre sunt o adevărată binecuvântare. Noaptea de sânziene este una magică în care minunile se întâmplă. Adevărate balerine, sânzienele se prind în horă și dansează amețitor prin văzduh. Zâne bune, ele dau rod recoltelor, femeilor. În copilărie, culegeam scaieți (Carduus acanthoides) și, în timp ce le tăiam puful, îmi puneam  câte o dorință. Peste noapte, odihneau picurate de rouă pe streașina  casei. Dacă puful creștea la loc, era un semn de împlinire. Mie, sânzienele mi-au îndeplinit toate dorintele – mai devreme sau mai târziu.

Sau, ce-ar fi, ca în a 50-a zi de după Paști,  să sărbătorim Rusaliile (odată sărbătoarea trandafirului) printr-o coregrafie inspirată din jocul călușarilor – un antrenament foarte solicitant, care cere rezistență, forță, agilitate, coordonare, ritm? Trebuie să mai găsiți în casa părinților, a bunicilor, un brâu, o fotă, ceva cu tematică.

Rusaliile (ielele) sunt și ele dansatoare desăvârșite, dar nu la fel de îndrăgite precum sânzienele. Umblă îmbrăcate în alb și, din când în când, răpesc câte un tânăr – doar să se amuze. Odată slobozit, acesta nu trebuie să vorbească despre cele văzute, în caz contrar, ielele îl pedepsesc, paralizându-l sau luându-i mințile. Singurii care pot desface blestemele ielelor sunt călușarii, prin dansul lor ritualic.

Ne-am mai putea gândi, în a treia joi după Rusalii, să ne mobilizăm cursanții la o oră de aerobic a cărei coregrafie să fie inspirată din dansul paparudelor.

Tinerele dansatoare (băieții sunt scutiți – doar femeia are în puterea ei ”secretele vieții și ale morții” – M. Eliade), dintre care două-trei sunt dezbrăcate și împodobite cu frunze și ghirlande, invocă ploaia – cum altfel, dacă nu prin dans, bătăi din palme și cântecul ritualic:

„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul –bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele / să umple pâraiele. / Hai, ploiță, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiță, hai!”

Copil fiind, cântam și eu ”paparudă-rudă, vino și ne udă…” în timp țopăiam în toate bălțile pe care le găseam – tot un fel de aerobic….

De aerobic, auzisem; de Halăuin, nu!

Related Posts

  • E bun stretchingul înainte de alergare?E bun stretchingul înainte de alergare? În parcul Tineretului unde alerg, mă așteaptă, cel puțin în fiecare week-end, un măr pădureț, roșiatic, de robustețea unei balerine ieșite la pensie - l-am botezat ”copacul ciupercă”; cam la nivelul șoldului meu, are o excrescență de forma unei ciuperci generoase pe care, înainte de […]
  • Zumba fitness sau aerobic fitness?Zumba fitness sau aerobic fitness? - "Eu nu ştiu să dansez!" îmi spun invariabil noii cursanţi ai orelor de Zumba. - Nici nu trebuie! Ca să participi la ore de Zumba, nu trebuie să ai experienţă de dansator - e suficient să-ți doreşti să faci mişcare. De altfel, această disciplină de fitness nu este un curs de dans. […]
  • Jos chiloțelul lui Jane!Jos chiloțelul lui Jane! Sunt în metrou, într-una din zilele când îmi țin orele de Zumba fitness. Mă așez și-mi scot cartea din sacul de sport. Îmi reiau lectura de la pagina 73; întorc foaia. N-apuc bine să citesc, că mă crispez toată, mă repliez, închid ca arsă cartea, păstrând totuși un deget înfipt între […]
  • ”Cât de important e zâmbetul pentru dumeavoastră?””Cât de important e zâmbetul pentru dumeavoastră?” ”Mai așteptați, vă rog, 30 de minute, domnu` doctor are pacient; între timp, completați  fișa asta.” îmi zise recepționera de la o clinică cu verde pe fundal; rochia scurtă și rărită ușor pe șolduri, învolburată în jurul taliei de un volănaș minuscul, de un  roze somon anemic, lăsa să i […]
  • Campioana și boabele de mazăreCampioana și boabele de mazăre "După aceea, Isus a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor Săi și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins" (XIII, 1-5).... Am 1,70 înălțime (mama a fost destul de generoasă, zic eu!). Dar în prezența Izabelei Lăcatuș Cîrstea, una dintre cele mai mari […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *