Hortensia era lăptoasă și nudă

În miezul prăjit al Bucureștiului de ieri – pe o linie ascunsă de teii care lasă caldarâmul borțos, cu rădăcinile violând timpanul trotuarului, – țârâit de cicade în tăcerea gazelor de eșapament. Doar masculii fac gălăgia asta de tocilărie. Uite ia, că nu doar femelele sunt guralive.

Strada nu e a mea, dar e ca și când ar fi, de vreme ce doar tocănitul papucilor albi răsună nevegetal. Țipenie. Mi-au lăsat-o mie pe toată, pletoasă aci, cotropită de iederă colea, și… surpriză… Și ce surpriză. Mintenaș.

Mă surprind că mi se pare straniu să tropăi, că-n biserică nu fluieri. Venind dinspre zona unui mall sudic, par disonantă cu strada asta; florile de pe rochie nu mă salvează întru totul.

Calc aproape pe vârfuri. Nimic nu trebuie tulburat aici, unde nici adierea n-are loc. Ar fi prea mult și pentru ea.

Până să ajung la întâlnire, am încă zece minute să cas ochii și camera telefonului.

Și, dintr-o dată, laptele ăsta globular-înspumat care dă în clocotul amiezii. O aparență artificială, nicio frunză ofilită, îmi zic salivând cu invidie la înghețata asta florală cu vanilie din curtea cetățeanului.

Toată a primit același soi de floare. Nuanțele diferă. Dar albul e regina. Ea face mutarea decisivă. Neverosimil alb, ireal. Nemaîntâlnit.

Mă cred o clipă în Provance. Bucureștiul ăsta al contrastelor îți înfige o unghie necredincioasă în grumaz și rămâi cu cicatrice.

Nu-ți mai vine să-l crezi ușor când așa ceva îți iese în calea papucilor albi. Tropăitori. Cotropitori.

Vâr telefonul printre gratiile închisorii de hortensii. Insolența mea mă gândesc să le salveze, prea stau cu capetele prinse între santinelele negre. Din secundă în secundă, mă aștept să mă înhațe vreun dulău sau să mă ușuiască vreun gardian.

Căci hortensiile cer pază strașnică. Nu lași nudul lăptos în saliva trecătorilor. Nimeni. Nimic. Capăt și mai multă îndrăzneală. Eu n-aș fi vrut, dar chiar m-au implorat. Din toate colțurile curții. I-am dat roată și-am tras din toate pozițiile.

Ele au cerut-o. Eu n-am vrut. De ce s-au îmbrăcat așa provocator? Îm? De ce?

Related Posts

  • Basculanta care iubea munteleBasculanta care iubea muntele Am ezitat dacă să scriu asta. Voiam să șterg cu totul din minte și de pe haine mirosul de grătar pe care vântul mi-l lipise de păr ca pe gumă, deși ne aflam la vreo 50 de metri distanță, imaginea lor, cu burțile ieșite ca o banchiză de sub tricou, dansând și chiuind într-o basculantă, […]
  • Ursitul din ciulinUrsitul din ciulin Înainte să-ți îndeplinească vreo dorință (și de ce tocmai el?), scaietele aruncat pe streașină în noaptea de Sânziene cerea sacrificiul sângelui. Și i-l ofeream. Scaite (Carduus nutans) În preziua Sânzienelor, mama ne atenționa că trebuie să ne întoarcem de la Balta Pietroiu cu […]
  • Aprilisme cu pistil (I)Aprilisme cu pistil (I) Sub coama unui măr Golden și in coasta unui trandafir parfumat ca gata de dulceață, tufa asta de rozmarin - cu flori azurii de o gingășie si discreție nemeritate de o tulpină atât de dură si frunze aspre ca acele de brad - tufa asta, deci, sta de vreo 7 - 8 ani. Nu îngheață, nu se […]
  • Supa cu creveti si lapte de cocosSupa cu creveti si lapte de cocos Poate mai mult decat hrana, mancarea inseamna emotii si placere. De la Proust citire, retraim momente speciale din viata si prin intermediul papilelor gustative. Pe mine, supa asta cu creveti si lapte de cocos ma ”trimite” la Viena, pe un ger de -15 grade. E fierbinte si dulce. Ma […]
  • Cum tonifiezi abdomenul inferior fără dureri de spateCum tonifiezi abdomenul inferior fără dureri de spate Abdomenul inferior, mare ”iubitor” de țesut adipos, se tonifiază îndeosebi cu ajutorul picioarelor. Altă cale nu prea e. Am face și spatelui un mare bine dacă nu am coborî picioarele sub un unghi de 45 grade. Am inclus în video (pentru că tabăra doritorilor de abdomene de pe FB a fost […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *