Hortensia era lăptoasă și nudă
În miezul prăjit al Bucureștiului de ieri – pe o linie ascunsă de teii care lasă caldarâmul borțos, cu rădăcinile violând timpanul trotuarului, – țârâit de cicade în tăcerea gazelor de eșapament. Doar masculii fac gălăgia asta de tocilărie. Uite ia, că nu doar femelele sunt guralive.
Strada nu e a mea, dar e ca și când ar fi, de vreme ce doar tocănitul papucilor albi răsună nevegetal. Țipenie. Mi-au lăsat-o mie pe toată, pletoasă aci, cotropită de iederă colea, și… surpriză… Și ce surpriză. Mintenaș.
Mă surprind că mi se pare straniu să tropăi, că-n biserică nu fluieri. Venind dinspre zona unui mall sudic, par disonantă cu strada asta; florile de pe rochie nu mă salvează întru totul.
Calc aproape pe vârfuri. Nimic nu trebuie tulburat aici, unde nici adierea n-are loc. Ar fi prea mult și pentru ea.
Până să ajung la întâlnire, am încă zece minute să cas ochii și camera telefonului.
Și, dintr-o dată, laptele ăsta globular-înspumat care dă în clocotul amiezii. O aparență artificială, nicio frunză ofilită, îmi zic salivând cu invidie la înghețata asta florală cu vanilie din curtea cetățeanului.
Toată a primit același soi de floare. Nuanțele diferă. Dar albul e regina. Ea face mutarea decisivă. Neverosimil alb, ireal. Nemaîntâlnit.
Mă cred o clipă în Provance. Bucureștiul ăsta al contrastelor îți înfige o unghie necredincioasă în grumaz și rămâi cu cicatrice.
Nu-ți mai vine să-l crezi ușor când așa ceva îți iese în calea papucilor albi. Tropăitori. Cotropitori.
Vâr telefonul printre gratiile închisorii de hortensii. Insolența mea mă gândesc să le salveze, prea stau cu capetele prinse între santinelele negre. Din secundă în secundă, mă aștept să mă înhațe vreun dulău sau să mă ușuiască vreun gardian.
Căci hortensiile cer pază strașnică. Nu lași nudul lăptos în saliva trecătorilor. Nimeni. Nimic. Capăt și mai multă îndrăzneală. Eu n-aș fi vrut, dar chiar m-au implorat. Din toate colțurile curții. I-am dat roată și-am tras din toate pozițiile.
Ele au cerut-o. Eu n-am vrut. De ce s-au îmbrăcat așa provocator? Îm? De ce?