Cronica unei curse paralele
Din boxele scenei, se auzi ca s-a dat startul. Starul nu se daduse. In fapt, programat la 10.30, startul in cursa copiilor a fost amanat cu 10 minute. Un copil incepu a plange. Clovnul unei companii de fast food isi facu apartitia bezmetic. Un moderator mult prea adormit incerca sa îi țină în priză pe copiii care asteptau nerabdatori startul. Parintii inca nu se lamurira care va sa fie finish-ul. Nu se lamurira nici de ce se inghesuiră, într-o atmosfera sufocanta, atatea minute, stand la cozi alaturi de copii pentru preluarea kit-urilor de alergare.
Ca ciupercile dupa ploaie, nu stiu cum de rasarira, chiar inainte cu 2-3 minute de startul amanat, un ciorchine de oameni, printre care si 2 femei cu baloane…. Cu baloane in maini….,
La startul amanat si nehotarat, copiii țâșniră ca racheta. Eram pregătită sa duc cursa alături de Ștefan, așa că am pornit, prin exteriorul traseului, alături de el. Am alergat cot la cot. De fapt, am sprintat, căci toată cursa a fost un sprint.
Am avut o lună de zile la dispoziție să ne antrenăm. A fost dorința lui să concureze, aceasta și la îndemnul doamnei învățător, care își încurajează copiii să participe la diverse activități.
Antrenamentele noastre săptămânale au fost cel mai frumos pretext de a-mi petrece, într-un mod activ, timpul alături de copilul meu. Sunt încredințată ca, dacă eu, acum, voi reuși să îi sădesc dragul de sport, indiferent pe unde îl va purta viața, sămânța va cr
ește.
ește.-”Mami, nu mai poooot!”, îmi spuse după primul sfert al cursei; startul a fost un sprint, era firesc să se resimtă. Unii copii căzură pe jos. Au aparut și primele abandonuri.
– ”Încetinește puțin și resipă.”, i-am raspuns dintr-o postura deloc confortabilă. Inima-mi stătea în gât, gâtul mi se uscase. Slavă Domnului că picioarele mă duceau. Bine că ele nu pricep ceea ce inima știe.
Dupa jumătatea cursei, un copil pe lângă care alerga, la un braț distanță, îl împinse din senin. Într-un efort de ralanti, Ștefan răspunse și el cu un brânci ușor (Îmi cer scuze că nu l-am învățat să întoarcă și celălat obraz….; altminteri, capul plecat, sabia nu-l taie… am auzit de zeci ade ani. Și la ce ne-a folosit….)
– ”Mamiii, nu mai pot!” veni a doua oară. Mă durea gâtul de cât îi strigasem numele. Știam că nu va renunța. Îmi promisese, vineri, înainte de cursă, că nu va abandona. Ca va termina 
cursa. Că iși dorește mult medalia și colegii îi vor cânta ”Bravo, bravissimo”.
cursa. Că iși dorește mult medalia și colegii îi vor cânta ”Bravo, bravissimo”.N-aveam să anticipez (de ce oare???) că joca de-a cățăratul pe terenurile abrupte de skate îi va provoca o febră puternică la gambe. A fost dorința lui să participe, în ciuda febrei.
L-am încurajat, într-o ultimă sforțare, și l-am lăsat singur, în eșalonul primilor 15-20 de copii care aveau să termine cursa-sprint. Traseul se intersecta cu zona corturilor, așa că a trebuit să îl las să-și ducă cursa pe cont propriu. Și a dus-o!
Unul câte unul, după finish, copiii apărură cu câte un pahat de apă în mână și o napolitană….
Ștefan avea în mână doar paharul de apă și mergea neîndoindu-și genunchii. Febra se transformase în contractură. Până acasa, l-am dus în brațe. Dar a fost cel mai fericit.
Ulterior cursei, aveam să scriu pe pagina mea de FB: ”Noi doi am exersat entuziasmul. Noi doi am exersat răbdarea, munca și spiritul de competiție. Noi doi am exersat spirtul de echipa. Si, mai presus de orice, am exersat fericirea de a-mi strânge copilul în brațe și de a-l incuraja si urma îndeaproape.”
Related Posts
Dacă beau vin slăbesc?
”Sunt la dietă”, pot continua să beau vin?
Înainte de a începe un program de slăbit, este absolut firesc să (îți) pui câteva întrebări care să te ajute în a înțelege mai bine drumul pe care ai pornit. Azi, a treia întrebare din șirul de 10 promise.
Cu toate că vinul roșu conține […]
Mersul energic ne prelungește Performanța fizică, de la un anumit moment încolo, nu se mai măsoară nici în număr de kilometri alergați, nici în numărul de flotări făcute pe stomacul gol, ci în numărul de ani pe care ni-i petrecem cât mai sănătoși, cu cât mai puține vizite la medic sau la spital.
De aceea, […]
Aprilisme fără pistil (II)
Piatra Craiului e raiul cățărătorilor si montaniarzilor. Munte care-ți lasă senzația că-i poți atinge creștetul cu mâna chiar de la poalele lui, atât e de aproape, care te răsplătește rapid cu niște priveliști care te aduc "au bout de soufle". În ambele sensuri.
"La Zaplaz" sunt […]
Anca Bucur, despre industria de fitness din România – partea a IIa Partea a II-a
Ai o musculatură ”curată”, cum se spune în jargonul de fitness, adică nu aplelezi la substanțe anabolizante care să ”pompeze” musculatura. În cât timp poate o persoană cu o muncă de birou si care are 3-4 antrenamente pe săptămână să ajungă la o formă apropiată de a […]
Să iubești plutind deasupra fulgerului (I) Sub pașii alerți, praful greu scrâșnește ca și cum aș călca pe o imensă pojghiță de pesment; sau de gheață mărunțită. Griul întunecat al pământului e sticlos sub soarele care încinge ca o lampă pusă direct pe piele. Așteptarea obositoare a ploii are ceva din electrizarea unei săvârșiri […]