Borș de pește, hamsii și alte mezelicuri de la mare (I)

Art8– “Cum se numește hotelul”? întreb în timp ce mențin ritmul alergării, ceva mai anevoioasă, astăzi.

– “Citadel”, mi se răspunde.

O fracțiune de secundă, mă văd închizând, cu o zi înainte de a fi terminat “Le sourire au pied de l’echelle” (Henry Miller), “La citadelle” (în original) a lui A. de Saint-Exupery și spunându-mi că mai poate aștepta, nefiind deloc o lectură frivolă, de citit pe plajă între două sesiuni de exerciții și bălăceală în mare.

– “Cu doi  l”? întreb și mă întoc câțiva pași pentru ca vântul si valurile să nu-mi înghită din nou întrebarea.

Cei doi tineri, îmbrăcați în șorturi roșii și tricouri marinărești, în mâini purtând mănuși albe, se uită unul la altul, contrariați de așa amănunt. Adună meticulos pietrele și resturile de alge. În urma lor, nisipul rămâne ca făina. Sunt ca dintr-un film; un contrast violent față de toată salba de hoteluri înșirate pe malul mării și pe lângă care mi-am făcut alergarea din aceasta dimineață. Imi sar în ochi sezlongurile și mobilierul terasei, toate albe. Muzica e în surdină.

– “Cu un l!” imi răspunde unul dintre tineri, după o scurtă ședință de consultări.

Este al doilea loc pe care îl descopăr zilele acestea și care nu se incadreaza defel în peisajul Art2veșnic nedefinit, nedefrișat de vetust și încremenit în proiect al litoralului românesc.

Astăzi, am ales alt traseu. Îmi pornesc alergarea dinspre punctul de graniță al stațiunii Eforie Nord, venind dinspre sud. În uArt1rmă cu două luni, aici era doar regatul bărcilor, al scoicilor și al pescărușilor aciuați pe lângă plasele pescarilor. Astazi, locul este împărțit cu un restaurant pescăresc, atipic în perimetrul celor două Eforii. Discret semnalizat de o pancarda, “Poarta apelor” e restaurantul în care mușteriii nu se înghesuie ca la autoservire. Nici prețurile nu sunt de autoservire, la fel și preparatele pescărești, gătite cu se ce agață în plasele vecinilor “citiți” și cu chef  încă de dimineață: zargani, lufari, guvizi, hamsii etc. (după spusele ospătarilor).

Am mancat, și ieri, și azi, același borș de pește, dar cu gust diferit (!?!? Începi să te obișuiești cu ideea că, totuși, a doua oară, nu mai e aceeași mâncare de pește….). Dacă ar fi fost după stomacul meu, cele 3 bucăți de Art3pește din borș mi-ar fi potolit foamea și pofta. Dar, cum oferta e abundentă, iar locul mirose a nou, mobilierul și ambientul plăcute la stat, îți dorești  să prelungești momentul.

Hamsiile proaspăt pescuite, bine curățate, alb-rumenii și crocante, au făcut deliciul Art4copiilor. Saramura de chefal (din care s-au mai înfruptat încă două guri),  în prima zi și orezul negru cu trufe (cu pastă de trufe, mai exact)  – a doua zi – deși mă așteptam să spună că nu au -, m-au convins că locul e frecventabil pentru cine vrea pește proaspăt și ulei schimbat la fiecare prăjire.

Zgomotul valurilor și strigătul aproape tragic al pescărușilor– cu atât mai ascuțit când Art9marea e agitată și vântul furios – răzbesc peste muzica lascivă din restaurant. Îmi amintește de studenție, de prima terasă din Vama Veche (La prelată), de cafeaua cu mult zaț, de sălbăticia și de atmosfera loculArt5ui, pe care nu l-am mai regăsit niciodată la fel.

Am mai zăbovi, dar – lucru neobișnuit, poate și pentru că suntem singurii clienți la ora pranzului -, ospătarul, de o politețe șlefuită, se mișcă foarte repede.

Las restaurantului gândurile mele gastronomice și îmi duc alergarea pe plaja lată,cu nisip fin și mici insule de scoici naufragiate peste noaptArt6e. Îmi e bine, deși e înnorat. Contrastul hotelurilor noi și vechi, al locurilor amenajate cu gust și al celor lăsate în voia apelor și vântului, nu mă scot din ecuația mea de bien-être et d’harmonie avec moi

même.

Partea a doua este aiciArt5

Related Posts

  • Postul – cea mai bună ”cură” de slăbire după RevelionPostul – cea mai bună ”cură” de slăbire după Revelion Înainte de a-ți pune echipamentul de sport și de a (re)veni la locul...transpirației, ia măsuri de îndepărtare a ispitei din frigider; nu să-ți faci cruce sau să porți ametist la gât :) înainte de deschiderea ușii acestuia, ci să-ți propui 2-3 zile de post pe săptămână. Aceasta însemnând […]
  • Borș de pește, hamsii și alte mezelicuri de la mare (II)Borș de pește, hamsii și alte mezelicuri de la mare (II) Îmi mențin un suflu constant. Alerg și observ în detaliu construcțiile abandonate nisipului și buruienilor, dar și gardurile verzi sau albastre, anoste și anapoda, care mărginesc câte o proprietate sau hotel. Aici, esteticul e în fundul gol și abuzat la fiecare 50 de metri. Turistul, […]
  • Vrăjitorul dr.OZ dezvăluie la București secretul schimbăriiVrăjitorul dr.OZ dezvăluie la București secretul schimbării Să fii prezent la una dintre conferințele dr. Oz, e ca și cum ai viziona o producție hollywood-iană: filmul are ritm, personaje de covor roșu, subiecte de interes general, muzică și intermezzo-uri cu suspans, pe alocuri, și cozi mari la toalete: ”Mai există o toaletă în stânga!”. la […]
  • “Să spargem pepeni cu bucile!”“Să spargem pepeni cu bucile!” Vine vara, bine-mi pare; două buci am în dotare: cum tonifiez? Pentru că numai mâine nu e.....iulie - vară, mare, soare, nisip, tihnă, voie bună - îţi propun să începem de astăzi o serie de exerciţii cardio de tonifiere a coapselor şi fesierilor, cu rezultate vizibile şi.... palpabile […]
  • Fasolea cu ciolan, o indigestă ”tradiție românească”Fasolea cu ciolan, o indigestă ”tradiție românească” ”...La popa Ion Zamă a venit în vizită profesorul Dimitrie Gusti (sociolog, filosof, unul dintre întemeietorii Muzeului Satului) şi părintele l-a ospătat cu o ciorbă de fasole de post foarte gustoasă. Dimitrie Gusti a întrebat cum o face şi părintele i-a explicat: alegi o găină cât mai […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *