Category Archives: Retete usurele pentru subtirele

O tartă cu mere și cu(….)minte

Nerăbdarea merelor ăstora tomnatice trebuie musai potolită și într-o tartă simplă și rapidă, lipsită oarecum de finețuri și de zahăMere din gradina2017r. Perele, suratele, se prind și ele de tartă.

Aluatul nu m-am obosit să-l fac (fiindu-mi mai prețios timpul cu Amos Oz). Mi-a fost livrat la ușă direct dintr-un supermarket (căutați varianta cu unt în detrimentul celei cu margarină și ulei de palmier). Am o răfuială permanentă cu aluatul ăsta plin de grăsime….. Dar, din când în când, o mai comit. De dragul merelor și încântării pe care mi-o arată copiii când adulmecă mirosul.

Marmelada de merepere2017Cum însă m-am obosit să fac din vreme marmeladă din mere și pere (reteta e aici), simplă și fără zahăr, am folosit-o degrabă și toată povestea asta cu tarta a durat 35 de minute, incluzând aici și timpul de coacere.

rp_Marmelada-mere_pere2-300x200.jpgINGREDIENTE:

  • aluat de tartă
  • 3-4 mere dulci și zemoase pentru piureul de mere (daca n-ati făcut deja marmeladă)
  • 2 mere feliate fin pentru stratul superior
  • 1-2 lingurițe de miere pentru tușa finală sau 2-3 lingurițe dulceață de caise
  • scorțișoară

PREPARARE:

Merele, tăiate în cuburi mici, se pun la fiert cu puțintică apă și se transformă în piure după ce au devenit moi. Se curăță de coajă și se feliază merele.

Tarta cu marmelada de mereStratul de piure se întinde uniform peste aluatul de tartă. Așezi apoi salba de mere fin feliate. Tușa finală e dată de dulceața de caise, pe care o distribui uniform cu ajutorul unei pensule. Eu am preferat să pun 2 lingurițe de miere, după ce s-a scurs timpul de coacere.

Treaba-i simplă și-ți menajezi și timpul, și silueta (oarecum…).

Marmeladă rapidă fără zahăr

Marmelada mere_pere2Bunica-mea Calofira facea un fel de magiun din corcoduse.
O tortură…. Era al naibii de acru si lipicios. Da` culoarea era frumoasa. Un fel de toamna la borcan. Cand o intrebam, copii fiind, daca n-are si ea ceva dulce, ne trimitea la gemul din dulapiorul ei verde, umed la interior si pastrand – vara si iarna – un damf de acru.
Incununarea suprema a utilitatii magiunului ei erau niste cornulete facute din aluat de paine, pe care, deseori, le ducea la biserica sa le imparta.
Noi fugeam de cornuletele ei ca necuratul de tămâie, ba mai faceam si glume pe seama darniciei ei traduse în cativa dumicați de pâine mânjiti cu magiunul de corcoduse.
Deh, copchii prosti si fără minte!
Reteta mea de marmelada e ceva diferit de maginul ei. E dulce, e aromata, e fara zahar si parca nu produce asa turbulente stomacale apocaliptice….
INGREDIENTE (prima foto):
1 kg. de mere DULCI si ZEMOASE
1 kg. de pere DULCI si zemoase.
Scortisoara sau vanilie. Cum iti place.
Poti adauga si prune. MMarmelada mere_pere_prune1armelada va fi si mai dulce (vezi a doua foto).
Eu nu le curăț de coajă.
PREPARARE:
Ca sa iși lase, dintr-un inceput, zeama (altfel, se lipeste… prea repede), e bine sa dai fructele prin masina de tocat. Le pui la fiert imediat ce ai produs primele linguri, ca sa nu oxideze (poti adauga si cateva picaturi de zeamă lamâie).
Le fierbi la foc mic, 30-45 minute pana simti ca se ingroasă. Stai pe langa ea si amesteca des, se lipeste. Foloseste un vas cu pereti înalți, o apuca bolboroseala.
La final, o poti transforma in pasta cu un mixer vertical. Pui scortisoara.
Intre timp, sterilizezi borcanele la 100 grade (15-20 minute). Pui marmelada fierbinte in borcanele fierbinti (stiu, o sa arda! eu am bataturi la mâini, asa ca nu mai simt…) si le inchizi cu capace NOI. Le dai pentru inca 30 minute la cuptorul fixat la 100 grade.
E bine sa le pui in recipiente mici pentru ca, imediat ce deschizi borcanul, mai mult de 2-3 zile nu rezista nici la frigider.
Pentru ca marmelada sa fie dulce, este OBLIGATORIU ca fructele sa fie foarte coapte si dulci. Si, in orice caz, să nu lipsească perele.
Buna, mai ales, cand vine pofta apriga de dulce, dar tii si la silueta….

Pizza cu blat de conopidă. Copiii o vor adora!

Pizza cu blat de conopida1 Pizza cu blat de conopida2 Pizza cu blat de conopida3Să dai copiilor conopidă sau broccoli, e ca și cum te-ai pregăti pentru un marathon. E greu, dar nu renunți. Am găsit aici o rețetă în care gustul conopidei dă o savoarea specială unei pizza gătită rapid. Succes garantat la copii! Am apucat să gust o bucățică cât un vârf de deget….. 🙂 , iar șoțului meu i-a revenit o urmă cât o unghie…. 🙂

INGREDIENTE:

  • 1 ceașca de conopidă (CRUDĂ) rasă sau tăiată cu ajutorul robotului. Conopida, nu ceașca! 🙂
  • 1 ceașcă mozzarella
  • 1 ou
  • 1 cățel mic de usturoi
  • FĂRĂ SARE!

PREPARARE:

Se amestecă ingredientele de mai sus, se pun în tavă și se aplatizează uniform cu ajutorul unei linguri. Grosimea rezultată ar trebui să fie de aproximativ 0,5 cm. Se dă la cuptorul fixat la 240 grade, pentru 12-14 minute.

Se scot din cuptor, se pun sos de roșii și alte ingrediente care vă plac și se dă din nou la cuptor (reduceți intensitatea focului) pentru 2-3 minute.

O minune! Bun și pentru cei atenți la siluetă!

…tot mămaliga era de bază, chiar și în pâine….

A propos de drojdia naturala.
Mama imi spunea ca, pe vremea copilariei ei, painea se facea cu turte de malai. Desigur, nu exista drojdie.
Procesul incepea toamna, cand vinul incepea sa fermenteze. Se lua spuma rezultata in urma fermentarii, se amesteca cu malai si faina (ceva mai putina decat malai).
Se framantau turtele si apoi se puneau sa se usuce la soare, pe casa.
Apoi, odata uscate, se puneau in saculeti de panza si se foloseau cate 2-3 turte (cat chiftelele) la facut paine. Cand si cand, se intorceau ca sa nu mucegaiasca. Pâinea facuta cu turte crestea foarte bine. Era coapta în cuptor de pamant sau caramida.
”Cuptorul nostru era la intrarea in gradina, era facut din paie simple, presate bine.
Întâi, se adauga un strat de paie si se preau bine-bine. Peste paie, se punea pamantul amestecat cu apa, cam de 10 cm, si il lasai pana se usca bine. Apoi, se dădea foc la paie, si ramanea pamantul gol. Iarna sau cand ploua, prima grijă era să inveleasca cu ceva, un carton sau altceva, cuptorul.”
”Paine nu se mânca oricând, ca acum”, zice mama. ”Când, târziu încoace, după ce se duceau mămica cu tăticu duminica, la Obor, să vândă porumb, se mai întorceau cu câte o franzela. Era albă…. eram în al noulea cer….
La scoala ne duceam cu bobi de porumb, porumb copt pe plita. Aveam un fel de ghiozdan  gris-negru, din carton , cu lemn pe margini.
Pâine se făcea doar duminica. O coceam în cuptorul de paie, dar nu foloseam lemne, ci coceni, după ce vaca le mânca frunzele. Aveam pâine aproape toată săptămâna.
Daca prindeam un colt de paine…..
După ce făcea pâine, se punea la păstrat pe o măsuță rotundă, acoperită cu prosoape. Pe atunci nu erau plastice sau folie. O tineam acolo, chiar daca se mai usca.
La baza era tot mămaliga.
Ce ramanea de seara, o foloseam a doua zi, dimineața. O frământam bine, puneam untură în tuci, o încingeam, puneam mămăliga și mâncam ”puricei”. 
Cand se termina untura, mai foloseam ulei. În sat era fabrică și părinții mei duceau floarea soarelui și luau ulei. Dacă nu mai aveam floarea soarelui, noi, copiii, ne duceam la fabrică și furam miezul de floarea soarelui care se mai scurgea pe langă. Îl mâncam așa sau îl prăjeam.
Painea o luam la câmp. Când pleca taticu^ la plug, noi ne duceam cu o bucata de pâine si 4 oua fierte. Asta era tot ce mânca el pe toată ziua.
Seara, mai trăgea și câte o cană de vin și mai cobora și-n beci….
Slănină…. pâna la porcul urmator…..
Dimineata,  mâncam ”colarezi” cu lapte. (Acum realizez de ce ne zicea mama, cand nu prea ne spalam pe la țară, că o să ”facem colărezi pe noi”.)
Taticu^ se trezea dimineața, facea foc cu coceni, mulgea vaca și facea colărezi. Colărezii erau, de fapt, faină stropita cu apa, amestecată, iar faina, iar apă, pana se faceau ca niste paste.
Când dădea laptele in fiert, îi cerneam ca să se scuture făina și puneam colarezii, dar făra zahar – că nu aveam -, ii presaram, mestecam, presaram, mestecam ca să nu se lipească între ei pana fierbeau.
Sau mâncam mamaliga rece cu lapte fiert.
Noi, fiind 5 copii, ne băteam pentru restul de mamaliga rămas în ceaun, peste care se punea lapte fiert. Pojghița aia era tare bună.
La pranz, mâncam fasole, ciorbă de zarzavat, ciorbă de cartofi, de ștevie. Țelină și morcov, cum e acum, nu prea aveam.
Carne…, duminica,  când tăticu` tăia o găina. Dacă nu era acasă să o taie, mămica nu o tăia ea. Ieșea la poartă și aștepta să treacă vreun vecin. Dintr-o găină făcea două feluri: ciorbă si tocana.
Seara, mâncam lapte cu ramanea de la pranz sau caș.
Prajituri?
Ei, prăjituri! Prăjituri când făcea mămica cozonac,  atunci erau prăjituri. (Paști, Crăciun, Înălțare)
Zahăr am văzut târziu, când era Costică mic (Costică e ultimul dintre cei 5 copii).
Zahar, țin minte, a făcut tăticu rost de vreo 4 kg. Era zahăr cubic. Ca să nu dam noi peste el, pentru că îl păstra ca să-i pună ”smoc” lui Costică, mămica l-a ascuns în scutece și l-a cusut.
Noi am dat peste el și l-am mâncat gol. Când a găsit ea scutecul rupt, mai erau vreo 3-4 bucăți. Ce să ne facă? ne-a certat și gata.
”Smocul” era 1 cub de zahăr pisat într-o cârpă curată și înmuiată în apă. I-l dădea să îl sugă, pe post de suzetă. Mămica ne-a alăptat până pe la vreo 2 ani  și-am fost toți sănătoși.
Tăticu` se mai șubrezise. A murit la 73 de ani. 3 ani a fost ”concentrat” pe front. În mâna stanga i-a intrat o Cu ceaunul de zacuscaschijă. I-a ieșit pe ailaltă. Mămica ne-a crescut o vreme  fară tata.
Primea și pensie de veteran. Mămica a dus-o până la 94 de ani. N-a fost nicio zi bolnavă, da` nici nu-i lipsea păhărelul de vin, vin făcut de ea, de la masă. Da` și muncea…. Muncea pe rupte.”
In zona Olteniei, mama si bunica soacrei mele faceau drojdia de paine diferit. Și povestea lor e diferită…. 🙂 Dar o lăsăm pe altă dată. Azi, doar despre drojdia de prin părțile Brăilei.
Vara, prin iulie-august, cand se coceau prunele (deh! veșnicia s-a nascut la sat, cam la aceeasi vreme cu tuica…. 🙂 ) si spuma de la fructele fermentate dadea afara din butoi, se aduna, se mai adaugau olecuță de lapte covăsit, miere, otet, faina si sare. Se lasa la crescut. Se faceau turtele si zaceau apoi la soare, la uscat.
Cand se facea paine, se lua un sfert din turta si se punea la crescut cu putina apă sau lapte.
Cand mai ramaneau 2-3, procesul de reînnoire a stocului se relua. Se inmuiau turtele in apa, se adauga malai, faina. Se lasau la crescut pana dimineata, apoi se faceau turte si se puneau la uscat in jurul sobei.
Se pastrau in saculeti de panza.
P.S. 1. Zacusca la ceaun si foc de lemne, tot mama m-a invatat sa fac. Oooo, si ce zacusca! La fel și aluaturile: cozonac, plăcintă, pâine.
 
P.S. 2. Povestea de mai sus am redat-o nemijlocit, după spusele mamei mele. Cred ca au valoare de document. Bunicul dinspre mama s-a născut în 1910, soldat în al doilea război mondial, mama, în 1943.

Pâine cu drojdie obținută în casă

Pentru francezi, pâinea este 3 paine cu maiao adevărată mândrie. Emblemă gastronomică. Perfecționată și fasonată sub toate aspectele – gust, mărime, calitatea grâului, condiții de dospire, coacere, calitatea drojdiei (inclusiv cu arome fructate) – pâinea lasă încă loc inovațiilor gastronomice, conservând în același timp metode tradiționale de preparare.

De ceva timp, am ambiția să îmi obțin în casă propria drojdie (”levain” în franceză), după ce am consultat mai multe rețete franțuzești. Celor câteva experiențe eșuate le datorez reușita de azi.

Pâinea mea este crocantă la exterior, suficient de crescută, cu un gust ușor acid și total diferit de al unei pâini preparate cu drojdie cumpărată din magazin. În plus, nu se alterează atât de repede. La fel de adevărat este că cere puțină răbdare.

Cum obții drojdia:

Ziua 1: Într-un borcan de 800 gr. amesteci 50 gr. făină integrală de grâu (bine ar fi sa fie bio), 50 gr. apă, 1 linguriță miere. Amesteci bDrojdieine, pui o folie de plastic, infiletezi ușor capacul. NU strâns. Vei ține borcanul într-un loc mai umed: bucătărie sau baie. Drojdia se va hrăni cu bateriile ambiante.

Ziua 2: Adaugi 50 gr. făină integrală de grâu, 50 gr. apă. Amesteci bine. Închizi ca mai sus. Consistența drojdiei este ca a unei smântâni mai groase.

Ziua 3: Adaugi 50 gr. făină integrală de grâu, 50 gr. apă. Amesteci bine. Închizi ca mai sus. La sfârșitul zilei, vei observa că amestecul va începe să crească și devin2 paine cu maiae ușor spumos.

Ziua 4: Adaugi 50 gr. făină integrală de grâu, 50 gr. apă. Amesteci bine. Închizi ca mai sus. Amestecul a crescut considerabil. Spre sfârșitul zilei poți folosi drojdia. După ce vei lua cantitatea pentru o pâine, nu uita să adaugi încă 50 gr. făină integrală de grâu, 50 gr. apă. Amesteci bine, închizi și o poți ține timp de o săptămână la frigider sau chiar mai mult, dar la congelator.

INGREDIENTE PENTRU 1 PÂINE:4 paine cu maia sectiune

  • 200 ml drojdie din cea obținută conform rețetei de mai sus,
  • 500 gr. făină integrală sau
  • 300 gr. făină integrală de grâu
  • 200 gr. făină albă tip 650
  • 2 lingurițe rase de sare.
  • 350 ml apă călduță, dar nu de la chiuvetă

PREPARARE:

Drojdia se dizolvă în apa călduță și se toarnă peste făina cernută, amestecată cu sare.  Omogenizează cu lingura. Va rezulta Dospire 1un aluat ușor lichid, lipicios. Presară pe deasupra un strat subțire de făină, acoperă cu un prosop umed și lasă aluatul să crească timp de 8 ore la temperatura ambiantă, lângă o sursă de căldură (în cazul meu, calorifer).

Dospire 2 Dospire 3 Dospire 4 Dospire 5 După cele 8 ore, înfăinează ușor un blat de lucru. La fel și mâinile.

Aluatul îl întinzi sub forma unui dreptunchi și îl împăturești în 4. Într-un coș acoperit cu un prosop curat și presărat cu făină, depui aluatul cu partea pliată în sus (vezi foto).

Lași la crescut 1h30 minute.

Înainte cu 15-20 minute de scurgerea timpului pentru dospire, aprinzi cuptorul la 250 grade și pui înăuntru cratița de fontă acoperită cu capac.

Aluatul crescut îl pui cu mișcări rapide cu partea pliată în jos și acoperi repede, dai la cuptor.

ATENȚIE MARE! Cratița va fi foarte încinsă! Ai nevoie de niște mănuși groase ca să nu te arzi.

Cu capacul acoperit va sta pâinea nOala fonta cu capacoastră 15-20 minute, după care iei capacul și mai lași în cuptor încă 15-20 minute. Pâinea va fi gata când va suna a gol.

 

Lasă pâinea să se răcească pe un grătar și, până să mănânci, mai așteaptă să se răcească. Deși scoasă din cuptor, pâinea își definitivează procesul de coacere, respiră, prinde viață.1 paine cu maia