Tag Archives: Chișinău

Eu, cea de altădată

Acum 20 de ani, pe vremea când mâncam smântâna cu lingura, ca aperitiv, la bufetul din colțul redacției Sfatul Țării din Chișinău, Moldova, și la puțin timp după ce Podul de flori de peste Prut începea să se ofilească….

….Ospătarița, o basarabeancă bondoacă și înțepată, trecută de 50 de ani, cu doi dinți de aur la vedere, îmi cântărea smântâna cu o satisfacție teribilă…., în fiecare zi. Trântea alături și două felii rotunde, generoase, de pâine albă ca neaua. Bufetul ei era remarcabil prin două însușiri: vindea o smântână țeapănă și grasăăăă, cum doar la Colțești, în județul Alba, am mai văzut, și limbă fiartă, pe care o ”decortica” de piele cu maximă dexteritate și iuțime, înainte să o înfigă în farfuria celui care o comanda – și nu erau puțini…. Gura pe limbă n-am pus, dar smântâna m-a marcat profund, o bună bucată de timp. Mărturie stă poza de mai jos….:)

Dumitra_Chisinau_20 de ani

Mânânc și în prezent smântână, dar cu pipeta, și doar la zile mari! …. cu grăsime puțină, puțină…

Ce să nu cauți la Gaudeamus….

Vremea când o carte de fitness ( ”Jane Fonda Workout” a fost numărul 1 în lista New York Times Best Sellers timp de 2 ani) rupea rafturile librăriilor, stând înaintea multor scriitori americani valoroși și consacrați, precum Philip Roth, a apus demult. Și nici nu cred – în plină explozie a Internetului, a multiplicării și diversității electronice – că va mai reveni vreodată. Nici dacă toate cântărețele în vogă, complet despuiate, vor prezenta – să zicem – exerciții de pilates sau tonifierea feselor și toate fotografiile vor fi adunate într-un tom generos….- să ne-nțelegem: descirerea  exercițiilor ar fi complet inutila….Cutia Pandorei e pe cale să se golească sau….cine stie?

Mai mult din vanitate (vanitatea își face loc și când e vorba de cărți), m-am aflat la Gaudeamus ca sa-mi culeg autograful pe care credeam că mi-l rezervasem demult – cu 20 de ani în urmă, pe vremea Podului de flori – când hazardul a făcut să fiu, nu pentru multă vreme, colegă de redacție la Sfatul Țării din Chișinău cu Emilian Galaicu-Paun, unul dintre scriitorii basarabeni, care, ieri, și-a lansat volumul de poeme A-Z.best.

Cu aparență de silf, plete năucite și căutare cristică, m-a fixat încurcat, când i-am întins pentru autograf același volum de poezii, LEVITAȚII deasupra HĂULUI,  pe care, în 93, îmi scrisese – lungind exagerat t-ul din prenumele meu și micșorând a-ul până la dimensiunea punctului – ….”D-șoarei Dumit (cu t prelung)ra – nu numai aceste poezii….cu drag, Galaicu Păun”. Speram ca asta să mă scutească de alte explicații…..N-a fost așa!

Nici nu-mi mai amintesc de cartea asta…, ha ha!” – îmi zise agitat și jovial scriitorul care, peste câteva minute, avea să-și lanseze noul volum.

Ba, eu mi-o amintesc!”, (cel mai frumos, cred, elogiu adus unui scriitor) îi aruncă peste umăr un congener ceva mai în vârstă, bărbă a la Dostoievski, cu care se întreținuse înainte de aterizarea mea. A fost rândul meu să-l privesc derutată și ușor tâmp, înțelegând că orice întoarcere în timp ar fi fost de prisos. Acum e rândul prezentului, așa că m-am mulțumit cu noul  autograf scris pe aceeași pagină îngălbenită”.…si peste 20 de ani,”

…”istoria trece cu pas de femeie: în 89, pe 7 noiembrie, -n timpul paradei

militare, culcată sub tancuri, alături de alte o sută, luată-n cărută de

ofițetul ulise ieșind din cei (cîți?) cai-putere pîn’-la epoleți: ”ăsta calcă, nu

fute””….. (tanka, pag.59, A-Z.best)

-”Îmi cer scuze, îmi zise jenat, călătoresc foarte mult, întâlnesc multă lume….

Mi-a lipsit curajul pentru un al treilea autograf – de data asta pe A-Z.best – ar fi fost prea mult pentru doar o singură zi….Altminteri, pentru iubitorii de poezie, versurile lui Galaicu-Păun sunt amețitoare, surprinzătoare prin compunere și viziune, senine și tulburi, inventează jocuri de cuvinte, de cifre, jonglează cu citatele, cu semnele de punctuație; se joacă cu cuvintele în timp ce Dumnezeu îl mângâie pe creștet.

Golită de orice entuziasm, mi-am continuat periplul printre cărți, sperând să găsesc și noutăți din lumea sportului. Din păcate, în afara celor 4-5 cărți conținând exerciții de pilates, stretching și yoga, apărute cu un an (poate chiar doi) în urmă, noutăți 0 (zero). Nici în materie de kinetoterapie n-am găsit apariții noi (pleonasm căutat)- de altfel, literatura în domeniu îmi pare foarte, foarte, săracă.

În altă ordine de idei, Radu Paraschivescu și-a lansat, astăzi, romanul Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri. Excelent titlul – de citit și romanul!

În rest, fiecăruia după preferințe, fără așteptări prea mari….

Câte nu știam despre cafea

Până mai ieri, acordam cafelei rolul exclusiv de fluid energizant și melancolic deopotrivă, de invadator sofisticat și catalizator al neuronilor, celulelor și capilarelor, de poțiune aflată la limita dintre concret și magic, un ”STOP and GO” al minutelor, al orelor, al zilelor……

Și în timp ce mulți, mulți, foarte mulți sorbim cafeaua, palpabil și indubitabil, cu buzele, ALTUL, poate spre înserare, în liniștea lui, într-o atmosferă d’”été des Indiens”, preponderent cafenie, o ”gustă” cu pensula, într-o libertate absolută de timp, de spațiu, de forme, de senzualitate.

Trupuri cafenii sudate într-o voluptate străină de lume; femeie și măr, și mere pârguite, înmugurite în vecinătatea coapselor repliate ca după un asalt (sau , poate, înaintea asaltului); buze cărnoase, doar aparent nevinovate; teatralitate dezgolită; dans împerecheat; inocențe și mirări; timpul la scadență; – astfel ”gustă” Vasile Botnaru, pictor în cafea,  licoarea lui cea de toate zilele!; și nopțile!

L-am revăzut pe Vasile după 19 ani,  cum altfel, dacă nu la o cafea (în care ne-am picurat neîndestulător amintirile). Apoi m-am bucurat, văzându-i prima expoziție de pictură la București.

Atunci, când mă dăscălea în scrierea știrilor pentru Sfatul Țării și BASA PRESS din Chișinău, îl aflasem gazetar. Astăzi, l-am regăsit și pictor în cea mai tumultoasă acuarela vreodată inventată – CAFEAUA.

De azi, gust cafeaua altfel! Cu totul altfel!