Știu că un bilanț serios se face la cel puțin 6 luni, dar, cum n-am fost niciodată asul răbdării, zic mai jos cu ce m-am ales după 4 luni de practicare “neabătută” a artelor marțiale. Sau, dacă preferați un început de poveste, voi zice că/ce făcui în 4 luni mai mult (de)cât alții în 6. Știu, sunt și modestă….

În treacăt vă spun că problema scuzelor de genul “azi n-am timp” sau “n-am chef” am rezolvat-o de mult timp, așa că, răcită cobză sau nu, cu chef sau nu (în genere, n-a prea fost cazul), am bifat cu conștiinciozitate și sfințenie cele 3 antrenamente săptămânale (1 oră și jumătate fiecare) de arte marțiale.

Ce mi-a adus asta:

• paradoxal, mai multă relaxare mentală. După 6 ani de predat cursuri de aerobic și fitness, m-am întors la postura de cursant sub îndrumarea lui sensei Gelu Ioghen. Și nu doar sensei, ci și mentor, lucru care, astăzi, se întîlnește din ce în ce mai rar în sălile de sport. Asta pentru că, pe lângă știința antrenamentelor, pentru mentorat e nevoie și de o practică îndelungată, caracter armonios și ceva experiență de viață.

Genul acesta de întoarcere la origini ( ca să zic așa) te readuce puțin cu picioarele pe pământ și te obligă să (re)experimentezi toate emoțiile prin care trec cei care încep o activitate sportivă într-un cadru organizat:  frica de a nu face față antrenamentelor, angoasa de a nu ține pasul cu ceilalți, mișcările anapoda, picioarele care ți se împleticesc și nu te mai ascultă, inerția (mai ales când dai de greu), comoditatea etc.

• o canalizare și o conștientizare mai bună a forței pe care am dobândit-o în timpul antrenamentelor de bodybuilding. Știu că am forță, acum învăț să o și folosesc, să o controlez, să o interiorizez, să o pun pe un făgaș util. Sensei zice: “degeaba ai forță, dacă nu știi cum/la ce să o folosești”. Soțul meu se declară în siguranță cu mine….  🙂
• o mai bună mobilitate în zona mediană a corpului. Primele antrenamente în care, precum balerinele, exersam întinderile la bară, mi-au stors niște râuri de transpirație și febră musculară aproape după fiecare antrenament. Am supraviețuit, am progresat. Rezultatul îl puteți vedea în primul film. Deși, vă mărturisesc, am avut și un moment în care m-am supărat pe mine că nu înțeleg nimic…., că nu fac ce trebuie. Noroc cu sensei care a înțeles, care mi-a răbdat toanele, care m-a încurajat să continui.
• o concentrare mai bună. Concentrarea presupune comutarea de pe sistemul nostru mental imprecis, dar usor de folosit care ne servește rapid, pe sistemul nostru mental precis, dar care ne consumă mai multă energie și obosește mai repede.
• un balans bun între mișcările (exercițiile) de forță și cele de rezistență.
• o varietate mai mare de mișcări decât în cazul antrenamentelor de fitness sau aerobic. Aici trebuie să precizez că sensei dă dovadă de multă creativitate în combinarea  diverselor tipuri de mișcări.
• un echilibru mai bun pe suprafețe instabile (bosu), dar și în execuția unor mișcări care presupun pivotarea/sprijinul pe un singur picior.
• o mai bună coordonare picioare-mâini.
• am slăbit. Da, am slăbit! Mai exact, mi-am subțiat vizibil coapsele.  Aviz doamnelor care se plâng de coapse mari.

N-am epuizat lista, voi reveni și cu alte detalii, pentru că mai e mult până departe….

Răbdarea fie cu mine!

Sensei Gelu Ioghen ține cursuri de arte marțiale la Viva Sport.