Tort cu ciocolată neagră, caise, dulceață fără zahăr

Tort cu ciocolata neagra si caise2Există momente în care  mă ”supăr” și iese câte un tort, aproape perfect, ca acesta. Nu o spun eu, ci degustatorii! E ”fructos”, ”ciocolătos” și, totuși, mult mai cuminte decât alte torturi cu rating mai mare pe FB. 😉 Partea mai puțin plăcută e că mă ”supăr” foarte rar…..

INGREDIENTE:

– 100 gr. făină neagră, cernută,

– 100 gr. îndulcitor stevia, pudră

– 200 gr. ciocolată neagră 75%, (caută ciocolată cu unt de cacao – mai scumpă – și nu cu ulei de palmier, care este o grăsime saturată, așa cum este grăsimea de porc.)

– 100 gr. unt 40% grăsime,

– 5 ouă,

– 125 gr. caise tăiate triunghiuri. Am avut caise mai verzi și mai tari.Tort cu ciocolata neagra si caise

– 1 borcan 400 gr. de dulceață de căpșune fără zahăr (doar dacă vrei, merge de minune și fără; a trebuit să eliberez una dintre polițele din frigider, unde dulceața zăcea de mai bine de 1 lună…)

PREPARARE:

Aprinzi cuptorul și fixezi butonul la 200 grade. Ungi tava de tort cu puțin unt. Topești ciocolata în bain marie. Adaugi untul tăiat bucăți. Vor căpăta o consistență omogenă, lucioasă. Lași deoparte.

Tort cu ciocolata neagra si caise3Între timp, separi galbenușurile de albușuri. Bați gălbenușurile cu jumătate din cantitatea de îndulcitor (sau zahăr). Când cresc în volum și se albesc, le amesteci cu ciocolata. Adaugi făina și amesteci până la încorporarea totală.

Bați spumă albușurile cu cealaltă jumătate din cantitatea de îndulcitor. Le adaugi progresiv amestecului de ciocolată și făină. După ce se omogenizează, mestecând de jos în sus, torni compoziția în tavă. Deasupra, așezi triunghiurile de caise.Dulceata de capsune cu vanilie si bicarbonat1

Lași la copt între 20 și 30 minute. Nu trebuie ținut prea mult în cuptor ca să nu-și piardă ”pufoșenia”.

După ce s-a răcit, am secționat tortul în două, am adăugat dulceața, am lipit.

P.S.1 (a doua zi) Datorită dulceții de căpșune,  tortul a căpătat consistența degrabă alunecoasă a mousse-ului.

P.S.2 Pentru cei/cele care țin la siluetă: Limitarea la ingredientele de bază face bine siluetei. Cu cât adaugi mai mute ingrediente (frișcă, siropuri, sosuri, nuci etc.), cu atât sporești numărul caloriilor, dublându-le sau chiar triplându-le. Keep it simple, stupid!

Antoine de Saint-Exupéry : «Il semble que la perfection soit atteinte non quand il n’y a plus rien à ajouter, mais quand il n’y a plus rien à retrancher », Terre des hommes, chap. III, 1939.

One pot pasta

Când toate legume diOn pot pasta2n grădină (a ta sau a altora) te cheamă să le mănânci și nici nu ai chef de carne, încearcă one pot pasta. În 20 de minute, ai o porție de paste gustoase, în care fiecare legumă își păstrează identitatea, iar ”intrusele” paste au un statut marginal.

INGREDIENTE:

– 60 gr. paste

– 1 cepă, dovlecel galben, dovlecel alb, ardei, rosie, usturoi, pătrunjel etc.

– sare și condimente după gust.

– 1 pahar cu apă

PREPARARE:

Se pun toate îngredieOn pot pasta1ntele, tăiate Ardei din gradinadupă plac, într-o oală cu capac, se adaugă sare, condimente, 1 pahar cu apă. Se lasa la fiert 15-20 minute.

Sugestie: și pastele, și legumele e bine să nu fiarbă până se fac piure. Ideal ar fi să rămână al dente.

Pentru cei care țin la siluetă: cel mai bun moment pentru servirea pastelor este prânzul.

 

Câteva exerciții simple pentru spate și umeri

27Astăzi, nu vorbesc, doar fac exerciții. Și nici nu răspund la întrebări… : )

Încep cu câteva mișcări de încălzire pentru umeri și partea superioară a spatelui, fără greutăți. Sper că mă urmăriți…. lucrez pe repede-înainte; soarele m-a cam ars….

28Scot artileria grea: două pietre care au mai puțin de 1 kilogram. Nu le vedeți, poate, pentru că le-am ascuns în pumni.

Rețineți, pentru când faceți exerciții pentru umeri, un principiu foarte important: lucrați fără greutăți sau greutăți mici/foarte mici. Articulația umărului având o arhitectură specială, riscați să o dislocați ușor. Și, neapărat, exerciții de încălzire la început; câteva de stretching, la final.

Vacanța se scurtează, să profităm de filmulețele pe care încă e postez aici:

 

Dulceață de smochine verzi ca la Eforie Sud

Dulceata smochine3Smochinele,  alături de magiunul de prune fără zahăr și leguminoase (fasole uscată, linte, năut etc.) sunt în topul alimentelor anticonstipație. Din pivniță nu îmi lipsește niciodată magiunul  făcut din mai multe soiuri de prune din livada mea , inclusive albe. Prietenii mei  cunosc deja gustul. Îl cunosc bine și copiii mei, cărora le “rezolv” imediat micile episoade de consipație care mai apar în timpul iernii.

Dulceata smochine1În zilele acestea de vacanță, grație simpaticei și energicei mele gazde de la Eforie Sud, doamna Sârbu, nu voi tăia smochinul din
IMG_1557livadă.  Voi face dulceată din smochinele ușor pârguite. Îi nutream gânduri rele pentru că întotdeauna îl prindea înghețul fără să ne dea  nici măcar o smochină coaptă.

Și, pentru că luna aceasta, în unele zone, smochinele vor da în pârg, e plăcut pentru mine să împărtățesc cu voi rețeta doamnei  Sârbu. Eu am gustat-o, am și făcut poze. E răcoroasă, datorită lămâii, fructele sunt întregi și moi atât cât să nu se transforme  în gem.  Însă, lucrul care mi-a plăcut cel mai mult, este că semințele fructului, datorită micimii lor, nu rămân agățate printre dinți.

INGREDIENTE:Curte vila Sarbu

  • 60 de smochine ușor pârguite (nu prea coapte, riști să le transformi în gem), de marimea nucilor
  • 1 kg de zahăr (cantitatea o poți micșora după placul tău)
  • 500 ml apă
  • 2 lămâi bio (se găsesc la hipermarketuri), dacă îți place să păstrezi coaja în dulceată. Lămâile se spală în apă cu bicarbonat.

PREPARARE:

Se curăță smochinele o fâșie da, o fâșie nu (pentru o estetică bicoloră). Se ințeapă cu furDulceata smochine4culița sau scobitoarea. Se opăresc în 3 ape (schimbate de fiecare dată), preț de unul-două clocote. În a treia apă, smochinele se opăresc în apă în care ai adaugat zeama de la o lămâie. Se lasă la scurs.

Între timp, faci siropul din zahăr și apă. Fierbi până ce cade în perle. Adaugi smochinele întregi, bucățelele de la o lămâie și lasi la fiert, foc moderat, 15-20 minute. Stingi și acoperi cu un prosop umed pentru 5-10 minute. Torni dulceața fierbinte în borcanele sterlizate în prealabil în cuptor. Nu știu cum vă e tipicul vostru la dulcețuri, dar eu, întotdeauna, pun borcanele de dulceață la cuptor pentru încă 20-30 minute, la o temperatură de 100 grade. Și n-am avut niciodată surprize neplăcute. Nici măcar la dulcețurile/magiunul la care am pus Dulceata smochine5foarte puțin zahăr sau deloc.

Borș de pește, hamsii și alte mezelicuri de la mare (II)

Plaja1Îmi mențin un suflu constant. Alerg și observ în detaliu construcțiile abandonate nisipului și buruienilor, dar și gardurile verzi sau albastre, anoste și anapoda, care mărginesc câte o proprietate sau hotel. Aici, esteticul e în fundul gol și abuzat la fiecare 50 de metri. Turistul, care debarcă în locurile acestea după un an de muncă neîntreruptă, e musai să devină, preț de un sejur, ușor autist.

Incontinența gândurilor  legate de arhitectura zonei (sau lipsa acesteia) îmi e întreruptă de Plaja2foșnetul nisipos al unor pași și de o respirație neregulată. Zăresc, cu coada ochiului, o doamnă, o temerară, aș putea zice. Aleagă ceva mai repede, mă depășește, dar are să se oprească 60-70 de metri mai în față. O alergătoare de ocazie. Bine și așa!

Continuu, așa cum am învățat de câțiva ani buni încoace, ignorând primele semne pe care mi le trimit genunchii. Ajung la prima cazemată. Un minibuldozer garat alături îi rotunjește aerul războinic. Aparețele sunt salvate de câteva sticle de bere odihnind pe treptele  unei cutii de beton construită ulterior ca o extensie a vestigiului. O istorie devenită utilă.

Urmează o bucată de plajă latăPlaja4, poate cea maiPlaja6 lată din zona Eforiei Nord.  Aici, inexplicabil pentru mine, nu sunt turiști. 3 clădiri, deosebite doar de culoarea ștearsă a vopselei, privesc marea de niște zeci de ani. Au un singur etaj, sunt placate cu piatră de mare, iar tencuiala e căzută pe alocuri. Din masină, sunt ușor de obsevat datorită celor 3 rampe de acces.

Brusc, malul se îngustează în drepul celei de-a doua cazemate. Trec cu greutate peste algele adunate la mal. Picioarele mi se afundă ușor. Patinez. Locul e un vechi reper. Ce călător cu CFR-ul nu s-a bucurat de saluturi despuiate de normele costumului de baie?….; poate singurul moment în care ți se părea că trenul merge prea repede.

Am o tresărire de pudoare… Două prosoape cu  Pinocchio odihnesc contorsionate pe sezlong. Deduc personajul după forma nasului. Fără să vreau, caut proprietarii. “Sunt începători”, îmi zic. Câteva trupuri , ale căror părți esențiale sunt acoperite de mâini sau alte straturi de cărnuri, șed la…umbra gardului delimitator de priviri indiscrete și se roagă, probabil, să iasă soarele…. Îndrăzneții, cool, veteranii – e evident  după deschiderea manifestata – stau în centrul zonei și au o atitudine dezinvoltă. Am în față un bărbat (ce noroc cu ochelarii de soare! La o adică, se poate deduce că pot privi aiurea). Stă în picioare și, oarecum, pe traiectoria mea de alergare. Îmi adun mai greu gândurile. Privesc în jos….Și el, la fel. De la Henry Miller încoace, sexul se afișează pPlaja3lenar. Inclusiv gastronomia, în literatură, e o chestiune de sex (am citat-o pe Maria Pilchin*). Scap, aparent, de fiorul de pudoare, dar, când îmi ridic privirile, dau cu ochii de două doamne. Partea cea mai sudică a uneia dintre ele freamătă să iasă ca un vapor din rada portului.

Ușurată, întrucâtva, ies din perimetrul proverbial al Eforiei Nord și mă îndrept către zona cosmopolită a stațiunii. Umbrelele noi, strident colorate, și sticlele de bere sunt singurele repere ale zilele noastre. Cel mai mare hotel din zona și-a regăsit, precum proprietarul, libertatea literei pierdute de pe firmamentul luminos, în anul în care m-am cazat acolo ca să-mi tratez durerile de spate. Acum, numele hotelului e integru.

Aici, malul este înclinat la 45 de grade. Înaintez greu, din ce în ce mai geu. Genunchii mă dor. Îmi propun să alerg până la golful unde Copos își are ambarcațiunile. Buza plajei devinPlaja7e densă precum galeria Stelei la meciul cu Rapid. “Cetățeni, stați la locurili voastri!” Turiștiii stau prosop lângă prosop, shoulder lângă shoulder. Intimitățile nu-și au rostul, deși ultimile rânduri de șezlonguri zac neocupate. Ar fi prea mare efortul până la mal… Fac slalom printre copii și adulți. După cele câteva bucăți de plajă aproape pustii, n-am putut anticipa așa o compactare bruscă de populație.

Părăsesc malul abrupt și aglomerat, salut golful lui Copos și continuu alergarea pe nisipul încă umed, pe zoa de mijloc a plajei. Ieri seară, a plouat. Zăduful s-a mai ostoit. Amabila noastră Curte vila Sarbugazdă, doamna Sârbu (la care revenim cu bucurie pentru al doilea an consecutiv), îmi împărtășea neobișnuitul fenomen: toate casele au fost cuprinse brusc de condens. Câteva zile, podelele  s-au umezit considerabil.

Muzicile barurilor de pe plajă se amestecă. E un ghiveci din care nu lipsesc “Rebecca premium” si  “Ingrid  royal services”. Ambele zone sunt goale. Regele turist a fugit! Trăiască!

Prima parte a articolului e aici: Borș de pește, hamsii și alte mezelicuri de la mare (I)

P.S. 1 Plaja din Eforie Nord e mai curată (sunt mai multe coșuri și parcă mai multă mobilizare umană), mai lată, nisipul e mai fin decât în Eforie Sud.

P.S. 2 Compliment primit la părăsirea șezlongurilor (sau de când bunul simț a devenit un lux?):

-Aveți gunoi? ne întreabă puștiul responsabil cu strângerea saltelelor de pe șezlonguri.

– Nu, l-am dus la coș! răspundem țoti patru în cor.

– A! Sunteți singurii…..

* Maria Pilchin este o tânără scriitoare din Republica Moldova, distinsă cu premiul “Mircea Ciobanu” pentru volumul “Poeme pentru Ivan Gogh” (Editura Paralela 45).