Să ne detoxifiem, dar s-o știm clar și noi!

MjAxMi1jYWEwZWY2NWEyOTNiYjI0_52386c065656bZilele trecute, dintr-un demers pur literar (cam prețios spus….) și bine intenționat, am zgâriat unele urechi mai fine distribuind articolul cu damf de tabloid ”Jos chiloțelul lui Jane!”.
(Sunt de acord, am apasat cam tare pedala….)
Cine a citit mai departe de primul paragraf a putut constata că vorbeam despre contextul în care dr. Cooper (încă din 1969) făcea publică teoria sa asupra celor 10.000 de pași pentru menținerea unei stări optime de sănătate. Ceea ce și Organizația Mondială a Sănătății recomandă.
Iaca poznă nouă! Un recent publicat barometru al asociației ”Attitude Prévention” arată că francezii au mai progresat puțin…puțintel…. Au facut, in 2016, 7 889 pasi pe zi ( cu 386 pași mai mult raportat la 2015).
Și totuși, conform Federației franceze de cardiologie, tinerii între 9 si 16 ani au pierdut aproape 25% din capacitatea lor cardiovasculară în doar 40 de ani.
Cum la noi tendintele bune se propagă mai greu, vom fi fiind probabil sub cifrele francezilor.
Asta în timp ce nutriționiști de pe meleagurile noastre își scot în public chil…pardon! șosetele mirosind sau nu a cură de detoxifiere cu sucuri și le bagă în nasul cetățeanului tot mai turmentat, care nu mai știe nici ce să mai mănânce și nici ce să mai bea ca să fie și sănătos, eventual, și mai slab…

Mărul meu

”Mă aflam liniștit acasă, la prânz, într-o zi dedicată scrisului și decisesem să postesc pentru a-mi curăța puțin corpul și mintea. Nu un post total ci, mai degrabă, o diminuare a meniului. Așa că, în după-amiaza aceea din săptămână, prânzul meu a fost unul dintre merele frumoase pe care le cumpărasem duminica trecută din piață.

Decisesem să-mi savurez mărul în mod conștient, liniștit, așa cum ar trebui să facem de obicei cu toate alimentele.

M-am așezat la masa din bucătărie și am început prin a-l privi, roti între mâini, admira frumoasa-i coajă galbenă și roșie. L-am adulmecat puțin, mi-am petrecut buzele peste el, marapoi am mușcat doar un dumicat. Mi-am dedicat tot timpul meu ca să savurez înghițitura asta, tot timpul meu ca să-i cercetez aromele, tot timpul meu ca să mestec și să  înghit, fără a face nimic altceva înainte de următorul dumicat.  A fost hiper-zen, ador tipul acesta de exercițiu de meditație care presupune a mânca ceea ce mâncăm de obicei, dar liniștit, cu mintea și simțurile deschise, în mod conștient.

La capătul a 10 minute, îmi terminasem mărul.

Am petrecut încă ceva vreme pentru a mă desfăta cu ultimele savori care îmi zăboveau în gură, ultime umbre ale gustului de măr, siaj a tot ceea ce îmi oferise.

Încă puțin timp pentru a asculta ceea ce îmi spunea pântecele, pentru a vedea dacă această lentă degustare a mărului îl îndestulase.

Pântecele mi-a spus că era OK și că ne puteam opri.

Apoi, am tăiat cotorul  în două și am plecat să îl dau celor 2 iepuri frați care trăiesc în grădina noastră. Și ei sunt ca mine, le plac mult merele…. Ca și mine, și-au mâncat partea, liniștiți, în mod conștient.

M-am așezat pe vechea bancă din grădină, am privit cerul și m-am bucurat: este nebunesc, când își acorzi timp, să vezi tot ceea ce un măr poate să ne ofere.

Apoi, m-am simțit recunoscător față de toți semenii care îmi permiseseră să trăiesc acest moment. Tăranul care se ocupă de copac, cei care l-au cules si l-au adus la piață. Recunoștință, de semenea, pentru vânzătoarea mea de fructe și legume.

Am mai rămas un timp afară, având în minte perfuzia unei stări sufletești plăcute.  Am adulmecat aerul rece al toamnei, parfumul burniței și al pământului ud, mirosul frunzelor care își începeau ciclul de descompunere și de renaștere viitoare. Am simțit că mărul era acolo, în caldura pântecelui meu și că începea să își ofere fibrele și vitaminele. Mi-am spus că, în clipa aceea, eram fericit.

Iar pentru voi, cum a fost pentru voi ultima dată când ați mușcat dintr-un măr?”

Articol tradus de pe blogul Psycho Actif al dr. psiholog Christophe André

5 ani de blog. Doame-ajută pe mai departe!

6micUrmează un anunț publicitar…. Ignoră sau mergi la toaletă!

”Se spune că cele mai bune idei ne vin pe toaletă….

Dați-mi voie să infirm asta și să spun că, în cazul meu, cele mai bune idei mi-au venit în alergare (nu că n-aș sta și eu pe toaletă…..). De pildă, ideea blogului www.dumitra.net, care zilele asta a împlinit 5 anișori…..
Deși cei care îmi vizitează blogul au citit peste 1 milion de pagini, trebuie să vă spun că nu sunt deloc prolifică…. La drept vorbind, nici nu poți fi când te străduiești să nu fii patetic în ceea ce scrii (deși asta vinde…), să nu fii demagog în afirmații (deși, și asta vinde…), să fii onest cu tine și cu alții, să scrii lucruri utile, verificate, acoperite mai ales de practică, să te autocenzurezi (degetele mele de la picioare or interesa pe cineva?), să scrii cu diacritice, să ai grijă să stea virgula unde trebuie și să nu te transformi (căzând pradă fascinației propriilor idei) în violator al limbii române….; ce bine că s-a inventat engleza!….


În plus, în unele privințe, sunt o ființă retrogradă. În vremurile astea de restriște, când toată lumea caută faimă și își sponsorizează paginile de FB/blogurile (nu zic că-i un rău absolut!), eu mă încapațânez să cred ca un cal bun se vinde din grajd. Ba mai mult, unii cititori (mi s-a spus verde-n față) mai sunt nevoiți să mă citească și cu dicționarul deschis….


Și apoi, ziceți voi, ce e mai gustor și sănătos? Un pui (găină, în cazul meu) crescut rapid cu hormoni sau unul care zburdă liber, mănâncă iarbă, grăunțe și scurmă în pământ după viermișori…? De acord, fierbi (mesteci) mai mult la el!


Iți multumesc foarte mult că mă însotesti, că îmi scrii mesaje, că mă lași să aflu despre tine, despre eforturile tale sportive și nutriționale, că, uneori, îmi mai distribui și articolele, că mă mai impulsionezi cu câte un ”like”! Dar, cel mai frumos pentru mine, e când (după unele pauze mai lungi) îmi spui că ți-am lipsit…


ORICINE AI FI ȘI DE ORIUNDE M-AI CITI, ÎȚI MULȚUMESC!eu si marius

P.S.1 Datorez științei și răbdării soțului meu nu doar realizarea tehnică și ”mentenanța” blogului, ci și critica (întotdeauna îndreptățită), uneori fără menajamente, a articolelor pe care le scriu. Și dacă nu derapez, tot lui i-o datorez…. 

P.S.2 Pentru cei cărora le plac statisticile, în cei 5 ani, 152 782 vizitatori unici mi-au trecut pragul, lăsând în urmă 1 087 596 de pagini citite…. Doamne-ajută!  🙂

Dieta este un act de voință, foamea, NU!

protein-cartoon-300x198-”Nu mai mânca, mâncaț-aș-sufletu`, prostiile astea!”  îi spuse gardianul (trecut de 60 de ani) în timp ce dădea tinerei vânzătoare cheia de la casa de marcat pentru ca aceasta să iși taxeze produsele și să plece în pauza de masă. Era ora prânzului.

Cu o mină ușor vinovată și cu un rictus nedisimulat (”ia mai lasă-mă dracului în pace, boșorogule! Ce tot te legi de curu` meu!”, părea să-i spună), fata trecu prin fața scanerului punga de cârnați rotisați, rumeni și calzi, pâinea albă ca zăpada și sticla de 1 l de pepsi.

Cât îmi treceam cumpăraturile în pungă, avusei timp să trag cu coada ochiului la domnișoara în cauză: umplea în totalitate spațiul din spatele tejghelei.

******************************************************************************

-”Dintr-o cutie de 4 eclere, mănânc 3…..”

Și nu știu de ce n-o lăsai să-și termine propoziția, că mă și pomenii că o întreb: ”Într-o singură zi….?!?!”

cartoon-Randy-diet-1-”Nuuuuu!”, îmi răspunse oarecum fâstâcit, preocupată să părăsească degrabă încăperea și să lase ustensila la spălat.

-”Dar aș putea, îmi zise reintrând, să beau cafeaua fără zahăr…..

-”Și ce vă împiedică?”, o întreb naiv….

Răspunsul mutual l-am pierdut în balansul acelui du-te-vino dintre încărerile salonului.

******************************************************************************

Este, poate, una dintre cele mai apăsătoare întrebări la care știința nutriției nu a găsit încă un răspuns clar și lipsit de echivoc: știm cu toții, de la mic la mare, că sucurile, cartofii prăjiți, dulciurile, alcoolul etc. îngrașă; cu toate acestea, de ce continuăm să le consumăm în cantități mari, din ce în ce mai mari, și cotidian?

'Daughter?! Who did this to you? I bet it was your ugly new boyfriend - that useless, dirty, rotten punk!' 'Nope. It was the fastfood industry.'

‘Daughter?! Who did this to you? I bet it was your ugly new boyfriend – that useless, dirty, rotten punk!’ ‘Nope. It was the fastfood industry.’

Unii autori ar zice așa:

  • pentru că suntem programați să consumăm oricât și în cantități nelimitate, ceea ce ne-a asigurat supravietuirea ca specie, chiar și în peșteri, trecând prin perioade lungi de hibernare;
  • pentru că a mânca este un gest reflex, nu este un act de voință; ca și apetitul pentru sex, setea,  somnul. Toate acestea se supun unui creier cât o alună (hipotalamusul – partea cea mai profundă din creier, reglează funcționarea automată a organismului).
  • I se mai spune și creier reptilian (mi-e o foame de crocodil…..), zona cea mai străveche a creierului, comună cu a celor mai primitive animale, cu insectele, reptilele.

Mai nou, se vorbește despre ”programare alimentara inconstientă”, cea care ne determină obișnuințele, reflexele alimentare, și care își are originea în copilărie.

Lose bellyCa părinți, trebuie să ne luăm seama când spunem copiilor:

  • ”Mănâncă tot din farfurie, altfel nu te ridici de la masă.”
  • ”Dacă nu termini tot din farfurie, nu primești desert.”
  • ”Tu îți bați joc de mâncare, alți copii mor de foame.”
  • ”Nu e bine să lași dumicatul în farfurie, îți lași norocul.”
  • ”Hai, încă una pentru tati, una pentru buni!”
  • ”Vruuummmmm, vine avionul și intră în guriță…..”

Toate acestea se vor înscrie în dezvoltarea ca individ.

Nu uitați că putem mânca oricând și oricât, copii se vor/pot adapta unor cantități din ce în ce mai mari de mâncare. Când mă arătam extrem de îngrijorată că Maria, bebeluș fiind, nu (prea) mânca, doamna doctor îmi spunea așa: ”Nu o forțați! Dați-i să bea și așteptați următoarea masă.”

Putem supraviețui bună vreme fără mâncare, nu și fără apă.

O altă condiționare care se adaugă, întocmai ca un bombardament zilnic, este ceea ce francezii numesc ”matracaj” mediatic = repetarea până la refuz a sloganurilor publicitare.

a19e9f00f6c92b1fcee54fcbc9d4fa7cTOATE reclamele industriei alimentare, fie că vorbim de băuturi, fie că vorbim de mâncare, au ca suport PLĂCEREA. Plăcerea, ultima frontieră, care nu se prea întâlnește nici cu voința, nici cu simțul critic. Dacă e plăcere, e plăcere. PUNCT!

PLĂCEREA de a bea (alcool, sucuri), plăcerea de a manca (cipsuri, croissant, biscuiți, stiksuri etc.)

În subsidiar, traducerea pe care o facem în mod reflex este:

Suc, cipsuri, biscuiți, prăjituri = BUN! BUN de tot!

Broccoli, spanac, salată = DIETĂ = IAC!

Rezumând (pentru că nu am o concluzie): ne regăsim în interiorul unui cerc consumerist  în care mâncarea este din ce în ce mai abundentă și mai calorică, publicitatea din ce în ce mai agresivă, vremurile din ce în ce mai stresante, angoasele existențiale din ce în ce mfitness-goal-thin-stay-dry-umbrella-rain-funny-ecard-NR9ai mari, efortul fizic redus la minimum, presiunea top-modelelor de forma XXS din ce în ce mai pregnantă, iar noi nu putem (sau rareori și pentru perioade scurte 3, 6 luni) să uzăm de instrumentul nostru numit voință pentru că foamea ține de reflex și nu de conștiință….

De aceea, dacă nu ești convins/convinsă că îți vei schimba obișnuințele alimentare pentru totdeauna (pentru a slăbi și menține), NU începe nicio dietă.

Găsește-ți un echilibru (între plăcere de a manca, mulțumirea de sine, de corp, starea de sănătate) și trăiește împăcat cu acesta!

Lipie la tigaie

Lipie_briosala tigaie4 Lipie_briosala tigaie5Vremea aceasta friguroasă cere grăsimi sau pâine caldă. O paine caldă peste care zacusca abundentă din vară (2016 a fost anul vinetelor; cel puțin la mine în grădină așa a fost) să se răsfețe într-o glorie Lipie_briosala tigaie2efemeră înainte de a fi înghițită.

Avantajul lipiei este că timpul de preparare/așteptare/coacere este mai mic decât în cazul unei pâini coapte în cuptor. O gospodină care se trezește din zori, le poate face o surpriză copiilor așteptându-i la micul dejun cu lipie caldă, lapte cald, zacuscă sau brânză.

INGREDIENTE:

  • 200 gr. făină neagră sau integralăLipie_briosala tigaie1
  • 200 gr. făină albă 650
  • 7 gr. drojdie uscată sau un cubuleț de drojdie proaspătă
  • 1 ou intreg (eu am mai pus in plus un albus)
  • 2 linguri smântână slabă sau iaurt
  • 1 pahar lapte (dacă aluatul va iesi prea moale, vei mai adăuga făină)
  • 1 linguriță miere sau zahăr
  • 1 linguriță sare
  • unt (la temperatura camerei) cât un deget

PREPARARE:

Cerne făina într-un vas adânc. Într-un alt bol ca de salată freci drojdia uscată cu miere și adaugi 1/2 din cantitatea de lapte călduț, oul (să fie la temperatura camerei) si completezi cu făină până vei obține un amestec de consistența smântânii. Acoperi și lași la crescut 15-20 minute. După ce va crește, va deveni o spumă. Peste făina ceLipie_briosala tigaie1arnută adaugi spuma, restul de lapte, smântâna, untul. Le amesteci cu mana sau mixerul. Dacă aluatul este lipicios, mai adaugi făină. De regula, eu las aluatul ceva mai moale (se prinde ușor de mâini) si mai adaug făină în etapa a doua (după ce a crescut), când îl modelez. Îl lași la crescut lângă o sursă de căldură 30-40 minute.

Lipie_briosa3Rupi din aluatul crescut mingi de dimensiunea unei lămâi si le aplatizezi cu mâinile, lăsându-le totuși o grosime de un deget. E bine să ai o suprafață mai mare de lucru ca să formezi de la început toate lipiile și să le lași la crescut, în timp ce primele se coc.

Pui tigaia pe foc (mic spre mediu) fără nici un fel de grăsime. După ce aceasta s-a încălzit (nu încins!) pui prima lipie, așezi capacul și o lași 2-3 minute pe fiecare parte până se rumenște. Ale mele s-au umflat pe alocuri.

Sunt pufoase, gutoase și miros dumnezeiește! Le-ai mânca chiar și goale…., mai ales goale….

P.S. Daca le lași la crescut (mai mult de 40 minute, in prima fază), dar si dupa ce le-ai dat forma de lipide, vor ieși chiar mai pufoase si vor forma o crusca usor crocanta la exterior.