Top 13 alimente așa-zis ”dietetice”(I)

Crezi că mănânci ”light”, ”dietetic”, ”fără grăsimi”, ”fără colesterol” ?

Citește mai jos și mai gândește-te !

Top 13 alimente așa-zis “dietetice” și ce ingrediente ascund

  1. iaurt 0Alimente procesate cu ”conținut scăzut de grăsime” sau “0% grăsime”.
    Războiul împotriva grăsimilor saturate (de porc, în principal) pare să fie, la momentul actual, cea mai mare greșeală din istoria nutriției. Astăzi, sunt nenumărate dovezi că raționamentul a fost complet greșit. A se vedea Studiul Farmingham, ale cărui rezultate s-au întins pe 3 generații și a vizat analiza epidemiologica a bolilor cardiovasculare (The Framingham Study).

Dar, cum stereotipurile mor greu, industria alimentară continuă să inunde piața cu produse ”dietetice”; asta și pentru că mulți dintre noi păstrăm convingerea că epidemia de obezitate are de-a face exclusiv cu grăsimile. Ceea ce, evident, nu ni se explică este faptul că, un produs cu conținut redus de grăsimi nu mai are nici un gust. Pentru a compensa această lipsă, producătorii adaugă zahăr. Obișnuința o transpunem și în farfuriile noastre când, decizând să trecem la un ”regim” de slăbit, scoatem toate grăsimile din meniu. Un lucru de două ori neplăcut pentru că:

  1. a) mâncarea își pierde savoarea și sațietatea, crescând frustrarea și făcând ca regimul să eșueze într-o porție de tort sau cartofi prăjiți cu șnițel;
  2. b) unele vitamine, cum ar fi vitamina D, au nevoie de grăsimi ca să fie absorbite de organism.

Când eticheta îți spune “conținut redus de grăsime” sau “0% grăsime”, activează-ți sistemul de alarmă. Ai de-a face cu un foarte procesat și/sau cu adaos de zahăr (sau substitute de zahăr).

  1. Uleiuri vegetale 

O lingura ulei maslina Există credința că uleiurile reduc colesterolul. Inclusiv uleiul de floarea soarelui, ulei din semințe de struguri, ulei de porumb și soia.

Nu trebuie însă să uităm: colesterol este un factor de risc și nu o boală în sine. Uleiurile nu conțin colesterol. Cea mai mare parte a colesterolului este produs de către organism. Vechile teorii privind influența aportului extern de colesterol au fost infirmate în mare masură de studiile moderne.

Ca atare, nu e dovedit că uleiurile vegetale reduc riscul de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dimpotrivă, sunt voci care spun că, din cauza conținutului crescut de acizi Omega 6 din aceste uleiuri, riscul bolilor de inima si al cancerului poate crește.

De aceea, putem echilibra balanța aducând în alimentația zilnică și unt, ulei de măsline, ulei de nucă, ulei de nucă de cocos.

  1. Margarina este bună pentru inimă?

Vă mai amintiți că, după 89, reclamele la margarină inundau televizoarele? Vârful a fost atins în 2013, odată cu scandalul în care a fost implicată Nadia Comăneci (imaginea Rama din 2010), care zicea în reclamă:„Pentru băiatul meu, Dylan, caut mereu ce e mai bun. La micul dejun, oriunde suntem, caut «Rama». «Rama» ajută buna creştere a lui Dylan“.

Cum am ajunsă să cădem în brațele margarinei?

Pentru că untul a fost mult timp demonizat, făcându-se vinovat de grăsimi saturate și colesterol.

Acum experții vin și ne spun că margarina e rea, deși tot ei, experții, au promovat-o decenii la rând. Acum știm că acest sfat rău a avut efecte dezastruoase asupra sănătății publice.

Margarina este fabricată din uleiuri hidrogenate  bogate în grăsimi trans (un tip de grăsime străin organismului, pe care acesta nu-l recunoaște și, ca atare, îl depune).

Studiul Framingham asupra Inimii a aratat ca persoanele care inlocuiesc untul cu margarina sunt mai susceptibile la a dezvolta boli de inima.

Mihaela Bilic, doctor nutritionist, zice: “Ma intristeaza felul in care industria alimentara manipuleaza alegerea consumatorilor folosind cuvinte cu ecou stiintific. Nu e suficient ca margarina a luat locul untului pe masa noastra, acum suntem incurajati sa mancam margarina pentru sanatatea inimii??!!
Argumentele sunt ridicole: margarina seamana cu untul, dar nu e unt; sunt grasimi vegetale, adica bune, spre deosebire de cele animale care sunt rele 🙂 Pe baza reputatiei uleiurilor vegetale si mai ales a uleiului de masline s-a cret falsa nevoie de margarina.
Dupa ce a fost negat zeci de ani efectul nociv al acizilor “trans” rezultati din hidrogenarea margarinei, acum ne sunt promovate noile margarine obtinute fara hidrogenare”
.

Din păcate, astăzi, majoritatea continuă să vadă margarina ca o alternativă sănătoasă la unt.

  1. Produse cu adaos de fitosteroli pentru a proteja inima
    Unii spun că margarina de “ultima generație” este mai săracă în grăsimi trans, iar adaosul de fitosteroli ar reduce colesterolul.

Dupa ce s-au omis criticile legate de excesul de Omega-6 cu efect pro-inflamator, acum ne sunt prezentate margarinele cu Omega-3. Iar cireasa de pe tort este margarina-medicament cu fitosteroli 🙁
Sterolii sunt molecule mici de grasime ce se gasesc in semintele plantelor oleaginoase, in masline, germeni de grau, leguminoase (soia) si in boabele cerealelor (porumb). Ei au capacitatea de a bloca absortia colesterolului din intestin. O dieta echilibrata, saraca in grasimi saturate, bogata in legume si care sa contina si steroli vegetali are efecte benefice asupra nivelului colesterolului din sange. Insa de aici pana la a spune ca trebuie sa mancam margarina pentru fitosteroli e cale lunga
. Mihaela Bilic, pe pagina sa de Facebook.

Studiile arată că fitosterolii nu sunt chiar buni pentru sănătatea inimii. S-ar putea chiar să crească riscul de boli cardiovasculae, în special la femeile aflate la menopauza.

Vă mai dau și punctul de vedere al unui medic francez, dr. Laurence Plumey, medic nutriționist la spitalul Necker din Paris, la al cărui seminar am participat:Margarinele cu fitosteroli sunt, mai degrabă, adresate celor cu LDL crescut. Acestea antrenează malabsorbție de vitaminele A, D, E, K, E. Deci, este nevoie de un motiv puternic ca să le consumi. În nici un caz nu sunt pentru prevenție.

Acum nu mai sunt acizi trans în margarine și, oricum, nu au mai mult de 3,4 gr./zi. Într-un regim echilibat, asta nu înseamnă nimic.”

De oricare parte ar bate vântul experților în nutriție, dați-le copiilor unt, în cantitate rezonabilă, de 2-3 ori pe săptămână, și mai puțină magarină. Scriind articolul asta, mi-am adus aminte că am avut o perioadă mai strâmtorată financiar când, studentă la postuniversitară fiind, mâncam zilnic (da, în fiecare zi!) margarină pe pâine (cutiile de margarină erau mai mari și mai ieftine decât pachetele de unt) și mergeam pe jos ca să economisesc banii de pe biletul de tramvai. Astazi, nu știu cum mai stau cu inima. Am aflat, cu vreo 3 ani în urmă, c-aș avea o insuficiență mitrală, dar nu cred că de la margarina din studenție mi se trage. Acum, mai mult decât să mănânc echilibrat și să fac sport, nu știu ce altceva aș mai putea adăuga. În orice caz, cum vremurile se schimbă, și părerile nutriționiștilor pot vira spre alte recomandări. Timpul le dezvăluie pe toate.

  1. Sucul de fructe: zahăr lichid
    Sucurile de fructe creează iluzia că acestea sunt o alegere dietetică. Dacă sucul de fructe rezultă din fructe, înseamnă că este la fel de sănătos ca și fructele.

De fapt, termenul “suc” induce în eroare. Multe dintre sucurile găsite în supermarketuri nu conțin fructe. Sunt pur și simplu artificiale, făcute din apă cu  zahăr și aromă de fructe.Fresh

Asta v-ar determina să vă orientați către sucurile așa-zis naturale. Dar nici asta nu e o idee prea bună.

Un suc de fructe natural este ca un fruct, cu excepția faptului că îi lipsesc toate lucrurile bune, cum ar fi fibrele, cele care întârzie absorbția rapidă a zahărului în sânge. Singurul lucru rămas în sucul natural este zahărul din fructe (fructoza). Vestea proastă e că un suc natural este tot atât de bogat în zahăr ca o băutură dulce carbogazoasă.

Fiecare suc este o descărcare de zahăr pur care duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge. In cele din urma, aceste varfuri favorizează excesul de greutate si de diabet.

Dacă mănânci o portocală întreagă, fibrele (pulpa) pe care le conține inhibă absorbția imediată de fructoză de către organism. Grație fibrelor, fructoza fiind absorbită lent de către organism, vei scăpa de efectele ei adverse și vei obține toate beneficiile din fructe.

  1. Produsele “integrale” care protejează inimaCereale
    Cele mai multe produse “integrale” nu sunt realizate din boabe de grâu integrale.

Grâu a fost transformat în făină și rafinat, astfel încât să fie gata de digerat. Efortul maxilarului și al sucurilor gastrice de descompunere este redus la minimum.

Acesta este motivul pentru care glucidele (pentru a simplifica întelegerea, îl voi numit tot zahăr) din făina obținută din cereale integrale conduce la o descărcare glicemică la fel de repidă ca și cea provenită din făina albă. În plus, faina alba si faina din cereale integrale sunt clasificate în aceeași categorie pentru efectul lor glicemic (care crește nivelul de zahăr în sânge).

Mai mult, recomandarea de a mânca produse din grâu integral nu are cu nimic de-a face cu ceea ce mâcau bunicii noștri. In anii ’60, cercetarea agricolă a făcut “progrese” rapide pentru a dezvolta boabe mai rezistente, mai productive și mai bogate în gluten.

Hibridizările și încrucișările masive au condus la apariția unor specii complet noi, care încă se numesc “grâu”, deși sunt la ceva distanță calitativă de strămoșul lor.

“Grâul” modern a fost creat în anii 1970, având o valoare nutritivă mai mică, inclusiv mai puține minerale. Acesta poate provoca reacții mai severe la persoanele cu intoleranță la gluten. Alte studii arata ca acesta ar putea creste inflamatia în corp și deteriorarea arterelor. În opinia mea, studiile acestea ar trebui citite totuși cu mai multă prudență. Conform Asociației franceze a persoanelor intolerante la gluten (l’AFdiag), în 2014, au fost repertoriate mai mult de 80 de mărci de produse dietetice, de opt ori mai multe decât cu cinci ani în urmă. Un studiu din 2015 arată că piața produselor “fără gluten” aduce profit considerabil, atingând 40 de milioane de euro anual din vânzările în supermarketuri și hipermarketuri.

Partea a doua, în următorul articol.

Surse:

https://www.sain-et-naturel.com

https://www.wall-street.ro

https://www.framinghamheartstudy.org/

https://rstudio-pubs-static.s3.amazonaws.com

https://www.passeportsante.net

Greucenii sălilor de fitness

Există încă mulți oameni, femei cu precădere, care cred că în sălie de fitness există o specie anume față de care e bine să iei distanță, chit că asta poate să însemne și distanță față de orice sport. Într-un fel, și eu o credeam cu mulți ani în urmă; lucru care m-a făcut să mă îndept atunci către orele de grup (aerobic, spinning etc.), unde nimeni n-are timpi morți, cu atât mai puțin răsfățul de a privi peisajul din proximitate.

Când întrebi o femeie ce o reține să meargă la sala de fitness ( forță sau fitness – practic, cele două se contopesc ca spațiu în sălile mari), îți răspunde încurcat că îi e rușine, că n-are chef să se holbeze unii la fundul ei. Aceasta face parte din categoria celor care sigur nu o urmăresc pe Kim Kardashian pe Twitter, altminteri, nu văd ce inhibiții ar avea.

Din descrierile pe care le primești, completate cu propriile-ți imagini, despre reprezentanții speciei mai sus amintite, ți se conturează rapid un tip de mobilier foarte încăpător, înalt și lat, cu brațele depărtate de corp, atârnând precum vâslele unei bărci care și-a pierdut în larg pescarul. Aceștia, după călcătură, par să vină de foarte departe, pentru că au un mers aproape metodic, dat de greaua misie de a nu muta stângul până ce piciorul drept n-a plonjat mult înainte, ferm și apăsat, mușcând din asfalt. O altă caracteristică ar fi pieptul en avant, următorul care îți sare în ochi după călcătura. Priveliștea pectoralilor poate fi încântătoare și de-a dreptul de invidiat, dacă ai fi posesoarea unei cupe de doar 75 B, fără push-up…. Privirea insistând să urce spre gât, va descoperi grumazul gros și dârz, ca al unui luptător roman bine hrănit și călit. Capul, de preferință ras (sau doar cu câțiva țepișori în creștet), înăsprește tabloul, indiferent de culoarea ochilor – verzi sau albaștri.

Reprezentanții acestei specii, pe care o voi numi în continuare greuceanus forțosus domesticus, nu sunt solitari; întotdeauna au unul sau mai mulți companioni, de obicei, sub valoarea fizica a liderului informal. Aceștia sunt masculii dominanți, care acaparează o parte a sălii, cea hard, acolo unde ganterele sunt mai mari, halterele mai multe și mai cornute – vorba baladei . Aceștia, niciodată, dar niciodată, nu vor fi văzuți pe banda de alergare sau pe bicicletă. O fi, probabil, prea simplu, iar unii chiar se hrănesc cu chestii grele. Ca și la paradă, spectacolul e dat de corpul întreg de armată, cu tot armamentul din dotare, nefiind locul singuraticilor nepleșuvi. Spațiul din jurul lor se degajă, aerul se… rarefiază și se umple de grumazuri zdravene, burți revărsate peste maioul mulat, dar asta nu contează pentru că, la măsurători, cei importanți sunt bicepșii mari – cât mai mari – și umflați. Bicepșii și pectoralii par să fie singurele segmente anatomice care să merite osteneala masculilor din specia greuceanus forțosus domesticus. Restul e pierdere de vreme și nebărbătesc. La ridicarea greutăților mai mari, mijlocul este obligatoriu sugrumat  cu o curea solidă, lată, precum chimirul lu’ taica Lazăr, ceea ce face și mai evidentă protuberanța numită burtă.

Odată, am aflat din întâmplare, deci nu pentru că am tras cu urechea, ci pentru că eram vecină de aparat, că posesorul unei astfel de burți poate absorbi un volum zilnic de 4 litri de cola (de alte lichide n-a mai spus nimic). Lucru care te duce cu gândul la o linie de îmbuteliere în toată regula. Compania respectivă ar face bine să gândească și vânzarea de bidoane de 10 litri, cum există la dozatoarele de  apă; piață există.

În ciuda aparentului aspect neanderthalian, oamenii din specia greuceanus forțosus domesticus sunt pașnici, politicoși, chiar manierați (ok, doar o excepție nu confirmă nimic), discreți în priviri și chiar tăcuți, mai ales când nu ridică greutăți mari și nu răcnesc s-o afle toată sala (asta dacă muzica nu urlă ca-n …clubul de noapte). Competiția se dă între ei și ceilalți masculi din sală, în lipsa prăzii ancestrale care să-i mâne  în cete la vânătoare. Spiritul atavic a rămas neatins, s-a schimbat decorul, s-au schimbat «fiarele», pericolele nu mai sunt jivinele pădurii, ci diabetul, obezitatea, depresia, iar vila și încălzirea centrală au luat locul peșterii.

Dacă ai drum pe lângă sau prin apropierea sălii de sport (dacă ai trecut de una, sigur mai găsești alte două-trei pe o rază de 1 kilometru; lucru, de altfel, foarte bun), poți descoperi alte calități ale Greucenilor din sălile de sport. Însoțiți de neveste, iubite, copii, aceștia lasă dezvelită latura domestică. Călcătura devine ceva mai înmuiată, pare că nu mai mușcă asfaltul, doar îl mângâie, umerii sunt ușor coborâți, pieptul – mai degrabă en arrière, ochii cumva spre pământ, ca și cum ar căuta un obiect pierdut. Privirea de oțel se preschimbă într-una domoală. Tabloului acestuia familial i se adaugă și alte elemente de decor, cum ar fi câteva plase de cumpăraturi sau tricicleta copilului. Accesoriile de mai sus necadrând cu statura impozantă dată numai de portul genții de sport și de ridicarea sforțată și răcnită a greutătilor mari, Greucenii devin aproape oameni obișnuți, chiar drăguți. Iar dacă din pricina lor ocolești în continuarea sala de fitness, n-ai idee ce spectacol ratezi….

Revelion cu “Regele”

“Nu mă mai întrebatz ce-am citit, zic io din când în când.”

Când îi povestesc fetei mele că, după terminarea liceului, primul meu prieten îmi citea poezii rusești pe malul Dunării, lângă Căpitănia Portului Brăila, râde în hohote și-mi zice că vin de pe altă planetă. Oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor, și de care îmi amintesc cu plăcere, au o cât de mică legătură cu cărțile. Nu-mi dau seama nici acum ce anume din natura mea arată că pot fi  îmblânzită cu o carte sau cu o întrebare bună…. Am căpătat experiență și o anumită expresivitate (cred) facială la întrebarea pe care mi-o adresează oamenii, când îi întâlnesc pentru prima dată (aceia cu care reușesc să trec de momentul “azi, e mai cald decât ieri): “Ce carte ai citit ultima dată?” Deși, aș prefera să mă întrebe ce carte citesc acum.

Pe principiul de largă circulație social media nu mai sunatz, ies io din când în când“, inaugurez seria de articole: “Nu mă mai întrebatz ce-am citit, zic io din când în când.”

Azi, doar despre:

stephen-king---despre-scris---c1“Misterul regelui/Despre scris”, Stephen King, Editura Nemira – o surpriză pentru mine și șotul meu. Știu acum că am greșit băgâdu-l în găleata celor care scriu “ficțiune ușoară”, de aceea nici n-a fost un punct de atracție pentru noi până să-i citim “Misterul…“. Cartea este o pledoarie pentru scris; scris care are mai multă legătură cu cititul (mult, foarte mult) cu cartea-n mână, decât cu cititul cu telecomanda-n mână. (“Cu cât citiți mai mult, cu atât veți risca mai puțin sa deveniți ridicoli cu stiloul sau cu calculatorul.”) Media lui anuală este de șaizeci-șaptezeci de cărți citite (inclusiv audio).

Stephen King este maestrul ușilor închise; mai bine zis, maestrul din spatele ușilor închise (de rulotă, când era sărac lipit, sau de vilă pe malul lacului acum, când cărțile i se vând precum covrigii calzi). În cartea asta zice că, chiar și atunci când locuia într-o rulotă, primele versiuni ale romanelor le-a scris întotdeauna cu ușa închisă. Extrag de aici și întelesul metaforii ușii închise, acela de a nu se lăsă influențat, perturbat, la prima mână a scriiturii. A nu se întelege acum că forțez vreo comparație….de stil, formă sau geniu. Salut, planetă Marte!

“Misterul regelui”, deși este o carte, în esență, tehnică (în cazul în care vrei să te apuci de scris, chiar și pe Facebook, ți-ar fi utilă), nu-ți prea vine s-o lași din mână până n-o dai gata. Îți pune pe masa de scris și niște instrumente – “trusă de scule” –  cu care să umbli la formă și stil (pentru gramatică, nu-ți va fi de ajutor; te invită să faci o vizită la librărie, dacă până acum ai considerat gramatica “o plictiseală de zile mari”), dar și un fir roșu presărat cu scene autobiografice redate cu umor, autoironie, sinceritate. E rețeta sigură să te țină agățat până la sfârșitul cărții, iar a doua zi să dai fuga la librărie să i le cumperi și pe celelalte. Următoarea pe lista de interese este “JFK 11.22.63”. E genul de carte pe care, după ce o vei citi, vei fi tentat să o păstrezi și pentru lucruri practice, cum ar fi să dai perdeaua jos și n-ai scara la îndemână….(800 de pagini!)

Pariază mult pe sinceritate (adevărul, zice el, îl face pe cititor să mai treacă scriitorului cu vederea unele imperfecțiuni – și eu cred același lucru). Povestește despre problemele pe care le-a avut cu băutura și dependența de droguri, dar și despre eșecul nenumăratelor încercări de a publica, inițial, în diverse reviste. Primea atât de multe refuzuri, încât cuiul în care agăța scrisorile conținând “…ne pare rău, dar nu se potrivește momentan profilului revistei noastre; mai încercați…” a cedat și s-a desprins din perete.

Povestea pentru care a primit prima suma de bani mai consistentă a scris-o pe când lucra la o spălătorie de haine; n-avea bani nici măcar pentru plata facturilor. Faima avea sa i-o aducă “Carrie”, după care s-au turnat și filmele “Carrie” 1976 și 2013 (al doilea remake al filmului din 76). Scrie ca un apucat, zi de zi, fie Crăciun sau zi de naștere.

Există în carte și un element de “mândrie” națională pentru cititorii români. Numele tării este trecut la cum să NU scrii sec, ca un funcționar al Ministerului de Externe al României. Bingo! Am trecut Pacificul.

Are peste 40 de romane și 200 de povestiri publicate, a doborât toate recordurile de vânzări (în 2010, avea un venit anual estimat la peste 40 de milioane de dolari). “Realism de supermarket” sau nu, stilul lui te prinde în plasă, te ține strâns și te face să redescoperi plăcerea cu care citeai ca o nebună, în studenție, exact în mijlocul sesiunii. De aceea, și Revelionul mi l-am petrecut cu familia și “Regele”.

Impulsul pentru a citi “Misterul regelui” l-am găsit pe www.haibun.md  

“Personalitatea noastră, cel mai mare producător de stres.” (II)

2. PERSONALITATEADr Rachitan

“E o chestie groaznică.” zice doctorul Cristian Răchitan.

“Personalitatea este cel mai mare dușman al omului.” Mintea procesează informația, apoi o trece prin ultima cameră, personalitatea, mare producător de stres. La aceasta se adaugă alte determinări, dar și calitatea trăirii noastre. Astfel, stresul este direct proporțional cu personalitatea noastră.

Ea este cauza îmbolnăvirii noastre din 2 motive:

  • cauzează stres psihic
  • efortul  mare supune corpul unei greutăți dincolo de ceea ce poate să susțină musculatura, pentru că tensiunea psihică se transmite corpului ca o tensiune neuromusculară.

Acestea amplifică procesul distructiv. Slăbiciunile de personalitate sunt cel mai mare producător de rău. Generează stres.

Personalitatea este marele dușman și al calității vieții noastre. Toate acestea se subordonează celor 2 cauze de mai sus.

Când tragem de minte mai mult decât trebuie, se rupe ca o ață. Aceasta conduce la tulburări psihice și, mai departe, la starea de depesie.

4-5% dintre oamenii planetei suferă de stres. A depășit chiar diabetul.

DE CE DEVENIM DEPRESIVI?

Pentru că, spune doctorul Răchitan, energia care ne hrănește mintea nu este mulțumirea. Satisfacția vindecă depresia. Ar trebui ca depresivii să facă ceva ce le place. Își dau astfel  doctoria pentru a-și echilibra mintea.

Depresia este o stare precară ce apare în urma dezechilibrului de gândire; că nu fac ceea ce trebuie, că nu pot să își extragă energia care vine din satisfacție.

Unii avem remușcări, o greutate pe suflet, cum să scăpăm de asta? Toate aceste frământări dau naștere unui stres major. Devin apoi reflex, ne ies de sub control și nu le mai percepem.

“Timpul nu vindecă. Doar acoperă.” Mocnește, produce neplăceri de-a lungul vieții. Mintea le vindecă: le analizează și le vindecă.”

De-a lungul vieții, purtăm acestă “bubiță”. Trăim cu această durere. La un moment dat, ne trezim bolnavi.

CUM NE VINDECĂM?

Ne întoarcem în timp, ne oprim acolo și analizăm cu onestitate, ca să ajungem la esența adevărului.

Întoarsă de la conferință, Stefan mă aștepta pe holul de la intrare. I s-a părut că, dacă întârziasem, trebuia să am un motiv important. Cu burta ghiorăind,  am răspuns cât am putut de bine curiozității lui de copil. În esență, i-am spus cam așa: să cauți binele fără să aștepți nimic în schimb, să iei decizii bazate pe onestitate (de care să nu îți fie rușine, de care să nu te temi), să faci lucrurile cu mulțumire, să-ți trăiești viața îmbunătățindu-ți trăirile, să faci pace cu tine (atunci când te superi pe tine) – acestea par să fie cele care ne pot țin departe de stres și de consecințele acestuia asupra organismului.

Prima parte a articolului “Personalitatea noastră, cel mai mare producător de stres.” (I)

Cele de mai sus le-am consemnat în cadrul conferinței “Terapii Conversaționale” susținută de doctorul Cristian Răchitan.

Sursa foto:https://www.facebook.com/cristianrachitan/

”Personalitatea noastră, cel mai mare producător de stres ” (I)

Vorbește, consultă, tratează. Mă feresc să-i găsesc o etichetă; nu cred că încearcă să vândă nimic.  Avându-l în fața ta, îți spui că e detașat de cele materiale, e pe un alt plan, a ajuns la un alt fel de a înțelege viața. Are o cumințenie în atitudine care te asigură că totul e în regulă, care te face să lași încordarea și garda jos.  Așa l-am văzut eu, aseară, în a 3-a conferință din șirul celor 4 ”Terapii conversaționale” susținute în România de doctorul osteopat Cristian Răchitan.

De ce terapii și de ce ”conversaționale”? Pentru că dr. Răchitan vede în puterea cuvântului forța de autovindecare. Este de o sinceritate necăutată și de un firesc descumpănitor uneori. Zice că ”s-a plictisit să trateze pacienții” în cabinet (în New York) și că se simte de ”500 000 de ori mai bucuros, mai util”, făcând un lucru necondiționat și ”lăcomindu-se” în a aduna energie bună de la cei prezenți la conferințele sale.

”Sentimentul împlinirii este să faci un lucru necondiționat. E un sentiment fabulos să dăruiești, fără să ceri nimic înapoi. Asta e fericirea adevărată, când dăruiești.”

DE CE NE STRESĂM?

Dr. Răchitan spune că sursa stresului reprezintă jumătate din cauza bolii. Omul este un triplu:

  1. individul din oglindă,
  2. spiritul – ”cel mai adevărat lucru din existența noastră”; din păcate, se pare că nu mai ținem seama de acesta,
  3. planul vieții sau destinul; este segmentul de legătură, cel care dă sens conviețuirii noastre.

CELE 2 ELEMENTE CARE CAUZEAZĂ STRESUL

Boala are 2 cauze:

  • una de natură fizică (o malformație în corp sau ereditară, ducând la funcționarea defectuoasă a unui organ).
  • stresul. Bolile (cancerele) sunt creații ale noastre. Din păcate, ating zonele/organele care sunt dinainte afectate sau ereditar. Tot noi putem fi cei care să declanșăm vindecarea, dând corpului șansa să revină la normal.

STRESUL este generat de:

MEMORIA (1) și

PERSONALITATEA (2) noastră (ultimul filtru prin care trece decizia pe care o luam, dar și cel mai mare producător de stres).

O veste neplăcută  probabil pentru mulți dintre noi: personalitatea pe care ne-o formăm, și la care lucrăm zi de zi, este cea mai mare generatoare de stres! Inutil să cautam sursa stresului în exterior….. Se pare că la noi este….

  1. MEMORIA                                                                                                                                

 Nu există nici noroc, nici ghinion! Sunt invenții ale noastre.

Memoria este ”departamentul” situat în creier, unde deciziile sunt puse în practică prin trăire. La sfărșitul fiecărei trăiri, se trage o ”învățătură”, depozitată în departamentul memoriei conștiente.

Zilnic, în medie, luăm 35 000 de decizii. Analizăm, luăm o decizie și extragem o informație, o învățătură, ”Copilul, când este mic și se arde punând mâna pe foc, învață apoi să se ferească. Viața este, în permanență, o învățătură”.

Dr. Răchitan spune că dacă avem o trăire onestă, atunci informația pe care o extragem și o depozităm în memorie este de bună calitate. Deseori spunem: ”Am avut ghinion.” Nu există nici noroc, nici ghinion! Sunt invenții ale noastre.

Adesea, vanitatea este cea care ne împiedică să fim onești. Astfel, ajungem să creăm un lanț de informații negative și plecăm pe un drum greșit al vieții.

Cu alte cuvinte, fericirea sau nefericirea, ”ghinionul” sau ”norocul” nostru sunt strâns legate de deciziile pe care le luam. Ele nu sunt un ”dat”.

De aceea, ”orice pas pe care îl faci în viață, să îl faci cu onestitate”.

”Am făcut rău, ne tragem singuri un șut în fund. Ești onest când accepți în fața celor din jur că ai greșit. Onestitatea este punctul zero; vanitatea este zona diavolului.”

”Decizia luată pe onestitate ne produce bucurie, plăcere. Tot ceea ce facem pentru alții, ni se întoarce înapoi. Decizia fiind onestă, atunci ești în concordanță cu planul vieții. Multora dintre trăitorii de azi nu le place ceea ce fac. Nefăcând ceea ce îți place, te elimini de la a îndeplini planul vieții, iar corpul se uzează mai repede, parcă nici banii nu-ți mai plac sau nu-ți mai ajung. Te simți singur, ciudat, nemulțumit, se strecoară defecte de personalitate”.

Calitatea informațiilor dă disfuncții ale creierului, putând duce la tulburări psihice.

Partea a doua a articolului: ”Personalitatea noastră, cel mai mare producător de stres ” (II)

Articolul de mai sus l-am scis la ceva timp după ce am participat la conferința dr. Răchitan, dar să nu mă întrebați, vă rog, din ce motive nu l-am publicat până acum. 🙂 )