Urc\u0103m sc\u0103rile de la metrou \u0219i ea protesteaz\u0103.
– Vai, cum m-am l\u0103sat p\u0103c\u0103lit\u0103.
Ajungem la suprafa\u021b\u0103. G\u00e2f\u00e2ie.
– Ai mai fi purtat tu acum blugii mamei tale \u0219i toate cele dac\u0103 a\u0219 fi luat sc\u0103rile rulante, o \u00eentreb.
– \u0218tii doar c\u0103 sunt comod\u0103, se alint\u0103 ea.
– Nu, nu cred. Poate uneori. To\u021bi avem momente de comoditate. \u0218i eu le am pe ale mele.<\/p>\n\n\n\n
– Da, ai dreptate.
M\u0103 prinde de bra\u021b. Se lipe\u0219te de mine. C\u00e2t e de firav\u0103.
Pulsul i se regleaz\u0103.
Nu vreau s\u0103 fac caz din asta (i-am spus-o de diminea\u021b\u0103), dar a ie\u0219it din prima sesiune de examene mai u\u0219oar\u0103 cu vreo dou\u0103 kilograme. Ca mul\u021bi dintre colegii ei, \u0219i-a dorit s\u0103 studieze \u00een Olanda. A fost admis\u0103 la una dintre facult\u0103\u021bile de acolo. A aplicat mai degrab\u0103 ca s\u0103-\u0219i demonstreze sie\u0219i c\u0103 poate. Noi \u00eei spuseser\u0103m c\u0103 n-o vom putea sus\u021bine financiar.<\/p>\n\n\n\n
Asta am aflat c\u00e2nd ne-a zis c\u0103 renun\u021b\u0103, c\u0103 s-a r\u0103zg\u00e2ndit, c\u0103 vrea s\u0103 fac\u0103 facultatea la Bucure\u0219ti.
De cur\u00e2nd a aplicat pentru o burs\u0103 Erasmus. Doar pentru un semestru. Mi-a\u0219 fi dorit ca Berna s\u0103 fie prima mea op\u021biune, mi-a zis la telefon imediat ce s-a \u00eenscris, dar dureaz\u0103 un an \u0219i nu \u0219tiu dac\u0103 mi-ar fi pl\u0103cut, dac\u0103 a\u0219 fi rezistat.<\/p>\n\n\n\n
E preziua anivers\u0103rii ei. O cifr\u0103 rotund\u0103. Ne plimb\u0103m prin Roman\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 facultatea ei.
– Cum, mami, s\u0103 o \u00eentrebe Denise Rifai pe Iuliana Marciuc dac\u0103 a c\u0103zut bila de pe ASE c\u00e2nd a intrat la facultate?<\/p>\n\n\n\n
-C\u00e2nd a intrat sau c\u00e2nd a terminat? adaug \u0219i eu de dragul taclalei.
– Femeia asta pune cele mai incomode \u00eentreb\u0103ri, \u00eemi r\u0103spunde ca \u0219i c\u00e2nd nu m-ar fi auzit.<\/p>\n\n\n\n
Mitul bilei de pe ASE e ambivalent: \u00eenainte de Revolu\u021bie se zicea c\u0103 o s\u0103 cad\u0103 c\u00e2nd va intra prima virgin\u0103. Dup\u0103 – c\u0103 bila o s\u0103 cad\u0103 c\u00e2nd o s\u0103 ias\u0103 de aici prima virgin\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219tept\u0103m la semafor. Ne \u00eendrept\u0103m spre Pia\u021ba Amzei. La ora asta a pr\u00e2nzului, centrul Bucure\u0219tiului are o lejeritate u\u0219or frisonant\u0103.
Alalt\u0103ieri ai fi zis c\u0103 e sf\u00e2r\u0219it de prim\u0103var\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Cu dou\u0103zeci de ani \u00een urm\u0103, \u00een seara c\u00e2nd am n\u0103scut-o pe Maria, ninsese. Z\u0103pada se a\u0219ternuse de c\u00e2teva degete. Ne porniser\u0103m spre maternitate \u00een Dacia noastr\u0103 1310, bordo, cump\u0103rat\u0103 de la un fost sau chiar fo\u0219ti fum\u0103tori solizi.<\/p>\n\n\n\n
Eu am vrut pe 15 februarie, ea – nu. Blindasem, timp de c\u00e2teva luni, toate portierele cu pungi, \u00een caz de urgen\u021be vomitive, care erau cumplite, epuizante, cotidiene.
Vara, c\u00e2nd se \u00eencingea ca un furnal, mirosea a cauciuc ars, ceea ce \u00eemi amplifica \u00eengrozitor starea de r\u0103u. Tr\u0103geam pe dreapta \u0219i deversam pentru moment. Volanul nu se regla, evident!, iar cu burta mea ajunsese s\u0103 fac\u0103 corp comun.<\/p>\n\n\n\n
\u201dZice\u021bi, doamn\u0103, acu` ce v\u0103 fac?\u201d, a aruncat doctori\u021ba peste um\u0103r, de undeva din josul m\u0103runtaielor mele, grupului de studen\u021bi. \u201dCoase\u021bi perineul\u201d. \u201dVede\u021bi ce le \u0219tie doamna, s-a preg\u0103tit.\u201d
“Cu ce v-am provocat na\u0219terea?” “Cu oxitocina.” Grupul de studen\u021bi a chicotit atunci, spre pl\u0103cerea doctori\u021bei. \u0218i a mea.<\/p>\n\n\n\n
Fotocopiasem de la o coleg\u0103 m\u0103ritat\u0103 cu un francez o carte groas\u0103, \u00een francez\u0103, despre na\u0219tere. O enciclopedie. O visam pagin\u0103 cu pagin\u0103. 9 luni am citit-o cu sfin\u021benie cotidian\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Spre miezul nop\u021bii am fost transferat\u0103 \u00een salon. Eram singur\u0103 \u0219i am pl\u00e2ns. Dar nu de durere, anestezia peridural\u0103 \u00eenc\u0103 nu-\u0219i epuizase efectul. Am pl\u00e2ns pur \u0219i simplu, cum pl\u00e2ng femeile din preaplin, \u0219i am scris cu ro\u0219u \u00eentr-un carne\u021bel cu coperte negre. Nu mai \u0219tiu ce \u0219i nici n-am avut vreodat\u0103 curiozitatea s\u0103 v\u0103d. M\u0103 g\u00e2ndesc acum s\u0103-l caut \u0219i s\u0103-l ar\u0103t Mariei.<\/p>\n\n\n\n
Intr\u0103m pe Take Ionescu. Banda pentru ma\u0219ini e \u00eenchis\u0103 pentru repara\u021bii. Pe trotuar, chiar \u00een dreptul intr\u0103rii \u00een sinagoga E\u0219ua Tova (sau Podul Mogo\u0219oaiei) doi pu\u0219ti. Unul buc\u0103lat \u0219i mai \u00een\u0103ltu\u021b, cu ochi de lapislazuli, gesticuleaz\u0103 \u0219i c\u00e2nt\u0103:<\/p>\n\n\n\n
A ram sam sam, a ram sam sam
Guli guli guli guli guli ram sam sam
A ram sam sam, a ram sam sam
Guli guli guli guli guli ram sam sam<\/p>\n\n\n\n
\u00cencetinim mersul. \u00cei privesc amuzat\u0103. Pu\u0219tiul cu ochi de lapislazuli observ\u0103 efectul pe care-l are asupra mea. Z\u00e2mbe\u0219te mai larg. Devine mai expresiv, c\u00e2nt\u0103 mai tare. Se \u00eentoarce dup\u0103 noi \u0219i parc\u0103-ar vrea s\u0103 ne \u021bin\u0103 locului. A reu\u0219it s\u0103 m\u0103 cucereasc\u0103 \u0219i e m\u00e2ndru. Maria nu e impresionat\u0103. Fredonez A ram sam sam, a ram sam sam
Guli guli guli guli guli ram sam sam<\/p>\n\n\n\n
– \u0218i dup\u0103 ce termin\u0103m plimbarea m\u0103 v\u0103d cu Toma, zice Maria dup\u0103 ce-mi sf\u00e2r\u0219esc \u0219i eu num\u0103rul. A venit din Germania. Studiaz\u0103 fizica, dar nu-i place. Vrea s\u0103 dea la alt\u0103 facultate. Sora lui a terminat \u00een SUA, la George Washington. E foarte de\u0219tept, dar nu munce\u0219te ca sor\u0103-sa. Mama lui a avut o firm\u0103 care producea componente pentru calculatoare. \u00cen pandemie a dat faliment. A pierdut tot. Tot, \u00een\u021belegi?
– \u0218i din ce tr\u0103iesc?
– Sora lui a r\u0103mas \u00een America, cred c\u0103 lucreaz\u0103 acolo. \u00cei mai ajut\u0103 tat\u0103l lor. Sunt divor\u021ba\u021bi p\u0103rin\u021bii lui. Iar mama lui s-a angajat undeva cu salariu minim pe economie. N-au pus niciun ban deoparte.
– \u0218i cine mai vine la \u00eent\u00e2lnire?
– Poate Costin. Nu-mi displace, dar nici nu m\u0103 dau \u00een v\u00e2nt dup\u0103 el. \u00cei plac femeile.
– \u0218i ce e r\u0103u \u00een asta? E foarte bine.
– Ei, hai, nu te face c\u0103 nu pricepi.
– Chiar nu pricep, Maria.
– M\u0103i mami, te credeam mai iute.<\/p>\n\n\n\n
De dragul jocului, m\u0103 prefac c\u0103 nu \u00een\u021beleg. Ea nu are chef s\u0103 detalieze.<\/p>\n\n\n\n
– Ceilal\u021bi din grupul nostru nu sunt a\u0219a, schimb\u0103 ea subiectul. Ne \u021bin u\u0219a c\u00e2nd intr\u0103m, ne ajut\u0103 cu bagajele, nu-s m\u00e2rlani. Uite, Sebi \u00een sesiunea ne-a explicat chestii de informatic\u0103, c\u0103 el lucreaz\u0103 deja ca programator. P\u0103rin\u021bii lui au prin nordul \u021b\u0103rii, unde \u0219i el s-a n\u0103scut, o fabric\u0103 de mobil\u0103 \u0219i-i ajut\u0103 cu promovarea. Export\u0103 foarte mult. Mobil\u0103 din lemn masiv. Sunt la a doua genera\u021bie. El e foarte modest.
– Cum \u0219tii c\u0103 e modest?
– L-am \u00eentrebat noi unde st\u0103 \u0219i ne-a zis c\u0103 \u00eentr-un apartament.
– Cu chirie?
– Exact asta am \u00eentrebat \u0219i noi. S-a jenat c\u00e2nd ne-a zis c\u0103 e al lui. E mo\u0219tenit. Un bloc cu bulin\u0103 undeva pe l\u00e2ng\u0103 Ci\u0219migiu. Cum, l-au \u00eentrebat to\u021bi, \u0219i te plimbi prin Ci\u0219migiu? \u0218i vii pe jos la facultate? El s-a jenat foarte tare.<\/p>\n\n\n\n
Mai avem vreo cincizeci de metri p\u00e2n\u0103 s\u0103 intr\u0103m pe Calea Victoriei. Doi tineri dezinvol\u021bi, \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een fuste, se \u021bin de m\u00e2n\u0103. Al\u021bii sunt \u00een g\u0103\u0219ti de c\u00e2te trei-patru \u0219i sporov\u0103iesc sonor. Aici densitatea de lume e mai mare, c\u0103ci \u0219i pizzerii mai multe. De pe ambele p\u0103r\u021bi ale str\u0103zii mirosul de pizza e contropitor. Am un gol \u00een stomac.<\/p>\n\n\n\n
-Centrale pizza face cea mai bun\u0103 pizza din ora\u0219. \u0218tiai? A descoperit-o Toma \u0219i aici venim s\u0103 m\u00e2nc\u0103m de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd ajunge \u00een \u021bar\u0103. Tot timpul e aglomerat. \u00ce\u021bi fac pizza \u00een fa\u021ba ta.<\/p>\n\n\n\n
Ajungem \u00een dreptul pizzeriei. E plin\u0103 ochi. Alte dou\u0103 cafenele vecine, asemenea.
-Iar cel mai bun sushi e la Benihana din Sheraton, continu\u0103 ea.
– De unde \u0219tii, ai m\u00e2ncat acolo?
-Ei, nu, dar mai citesc \u0219i eu. Uite, asta mi se pare o via\u021b\u0103 bun\u0103, s\u0103 nu dai banii pe haine scumpe, ci c\u00e2t \u00ee\u021bi e necesar, s\u0103 m\u00e2n\u00e2nci chestii bune, s\u0103 te plimbi, s\u0103 cite\u0219ti, s\u0103 te vezi cu prietenii.<\/p>\n\n\n\n
La r\u0103stimpuri, ne \u021binem de m\u00e2n\u0103. Are degete firave. E l\u00e2ng\u0103 mine, dar o v\u0103d urc\u00e2nd Dealul Mitropoliei \u00een drum spre gr\u0103dini\u021ba lui Gaby. Poart\u0103 o bonet\u0103 alb\u0103, gecu\u021b\u0103 roz \u0219i blugi u\u0219or evaza\u021bi. Se apleac\u0103 s\u0103 culeag\u0103 o castan\u0103 abia c\u0103zut\u0103. O v\u00e2r\u0103 \u00een buzunar. Se \u00eentoarce \u0219i-mi trimite o bezea.<\/p>\n\n\n\n
-C\u00e2nd ajungi? o \u00eentreb c\u00e2nd ne desp\u0103r\u021bim la Universitate, dorindu-mi s\u0103 sune ca o curiozitate. E un adult \u00een toat\u0103 firea acum.
– Nu \u00eent\u00e2rzii, pe la nou\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Urc\u0103m sc\u0103rile de la metrou \u0219i ea protesteaz\u0103.– Vai, cum m-am l\u0103sat p\u0103c\u0103lit\u0103.Ajungem la suprafa\u021b\u0103. G\u00e2f\u00e2ie.– Ai mai fi purtat tu acum blugii mamei tale \u0219i toate cele dac\u0103 a\u0219 fi luat sc\u0103rile rulante,...<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"footnotes":""},"categories":[4],"tags":[],"class_list":["post-15478","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-personal"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15478","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15478"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15478\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15489,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15478\/revisions\/15489"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15478"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15478"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15478"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}