{"id":11253,"date":"2019-01-26T06:10:15","date_gmt":"2019-01-26T06:10:15","guid":{"rendered":"http:\/\/www.dumitra.net\/blog\/?p=11253"},"modified":"2019-01-26T11:17:08","modified_gmt":"2019-01-26T11:17:08","slug":"o-lunga-zi-de-trei-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/?p=11253","title":{"rendered":"O lung\u0103 zi de trei (II)"},"content":{"rendered":"

Ies din banc\u0103 \u00eentocmai ca un elev satisf\u0103cut c\u0103 \u0219i-a spus bine lec\u021bia, ba mai mult, l-a \u0219i impresionat pe profesor prin natural \u0219i cursivitate (natural? vorba vine, natural sunt brunet\u0103….). Chestiunea actualiz\u0103rii datelor bancare fiind reglat\u0103, am un neast\u00e2mp\u0103r al t\u0103lpilor reg\u0103sind strada \u0219i brusc mi se face chef de duc\u0103; la asta ad\u0103ug\u00e2ndu-se \u0219i m\u00e2nc\u0103rimea palmei st\u00e2ngi, semn, dincolo de voin\u021ba mea, c\u0103 voi da bani. Nu-i nimic, sunt preg\u0103tit\u0103 \u0219i cu datele cardului la zi….<\/p>\n

Am \u201dgust\u201d s\u0103 merg pu\u021bintel pe jos, printre oameni, s\u0103-i privesc \u0219i s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la ale mele – doar e 3 ianuarie, momentul c\u00e2nd trebuie s\u0103 treci iute de la bilan\u021b la planificare pe luni, s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, zile – adic\u0103 la rezolu\u021bii<\/em>. G\u00e2ndul \u00eens\u0103 \u00eemi deraiaz\u0103 ca un tramvai de pe \u0219ine. Deun\u0103zi, soacr\u0103-mea m-a prins la telefon \u0219i a \u021binut s\u0103-mi fac\u0103 sumarul tuturor \u201dhoroscopi\u0219tilor\u201d perinda\u021bi pe la toate televiziunile precum evlavio\u0219ii la Mecca, iar berbecul (adic\u0103 eu) va avea \u00een fa\u021b\u0103-i un an m\u0103re\u021b (adic\u0103 Doamne-ajut\u0103<\/em>! cum ar spune un clasic \u00een via\u021b\u0103). <\/p>\n

-\u00cemm, daaa, bun, vaaaai, ceeee bineeee! zic \u00een speran\u021ba c\u0103 asta poate suna ca o invita\u021bie la a-\u0219i \u00eencheia mai repede expozeul (nu vreau s\u0103-i tai scurt macaroana, prea e \u00eensufle\u021bit\u0103 c\u00e2nd poveste\u0219te, de parc\u0103 i-ar fi dat cineva \u00een cafea \u0219i i-ar fi prezis c\u00e2\u0219tig mare la drum de zi). C\u00e2t ascult, m\u0103 fr\u0103sui de pe un picior pe altul, \u00eemi aranjez coafura \u00een oglind\u0103, \u00eemi studiez atent din\u021bii, aranjez dou\u0103-trei c\u0103r\u021bi \u00een bibliotec\u0103, mai citesc c\u00e2teva titluri (Proust, O iubire a lui Swann – ce pipot\u0103 tre` s\u0103 ai s\u0103 duci cartea asta la cap\u0103t…), iar ea \u00ee\u0219i reia tirul parc\u0103 \u0219i mai ambalat\u0103:<\/p>\n

-Aaa, da` stai s\u0103 vezi (m\u0103 f\u00e2\u021b\u00e2i \u0219i mai abitir, \u00eencep s\u0103 transpir de la tot binele prezis \u00een unanimitate \u0219i cu care, deocamdat\u0103, nu \u0219tiu ce s\u0103 fac), stai s\u0103 vezi Marius ce an o s\u0103 aib\u0103! Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, printre cele  recitate de soacr\u0103-mea (cred c\u0103 s-au \u00een\u021beles horoscopi\u0219tii \u00eentre ei s\u0103 zic\u0103 numai de bine ca s\u0103 nu intre popula\u021bia \u00een depresie, adic\u0103 s\u0103 nu avem \u00eent\u00e2rzieri la metrou), mai strecor \u0219i eu c\u00e2te un:<\/p>\n

-\u00cemm, da, bun, vai, ce bine! Minunat! \u0218i m\u0103 pune necuratul s\u0103 adaug c\u0103 \u0219i eu am citit (nu m\u0103 \u00eentreba\u021bi unde, c\u0103 nu \u0219tiu\u2026) c\u0103 se termin\u0103 un ciclu de 7 ani (fire\u0219te c\u0103 de 7 \u2013 totul e magie \u0219i predestinare, adic\u0103 7<\/em>) \u00een care nu\u0219ce planete au f\u0103cut \u0219i au dres, adic\u0103 retrograde fiind<\/em>…. Soacr\u0103-mea \u021b\u00e2\u0219ne\u0219te ca un gheizer, tocmai c\u00e2nd credeam c\u0103 s-a potolit, c\u0103 \u0219i-a epuizat arsenalul, izbucne\u0219te, zic, cu detalii scoase brusc la suprafa\u021ba memoriei de interven\u021bia mea lipsit\u0103 de tact (nu mai bine t\u0103ceam, c\u0103 sc\u0103pam?).<\/p>\n

Nici nu-mi termin bine g\u00e2ndul \u0103sta c\u0103 o \u0219i v\u0103d pe soacr\u0103-mea  la c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u00een fa\u021ba mea. Ie\u0219ise s\u0103-\u0219i fac\u0103 plimbarea de diminea\u021b\u0103. Ea nu m\u0103 vede, totdeauna merge cu capul \u00een jos, ca \u0219i c\u00e2nd ar m\u00e2nui un detector de metale; dar eu nu pot trece pe l\u00e2ng\u0103 ea f\u0103r\u0103 s\u0103 o salut, s\u0103 o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez. Sigur c\u0103 m\u0103 tem, horoscopi\u0219tii au fost, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, da\u021bi \u00een reluare precum \u201dDac\u0103 dori\u021bi s\u0103 revede\u021bi\u201d, \u0219i, dac\u0103 m\u0103 prinde, sigur suport partea a IIa. Numai c\u0103 acum, cu neast\u00e2mp\u0103rul t\u0103lpilor, cu gerule\u021bul acesta, nu mi-e tocmai comod. \u00cen plus, trebuie s\u0103 ostoiesc m\u00e2nc\u0103rimea asta a m\u00e2inii st\u00e2ngi, duc\u00e2ndu-m\u0103 degrab\u0103 la unul dintre magazinele mele preferate; \u00eemi \u00eenchipui c\u0103, fiind prima zi lucr\u0103toare a anului, nu toat\u0103 lumea se va refugia la mal(l) ca un \u00eenecat (a se citi mal, nu mol). Ne apropiem din ce \u00een ce mai mult una de alta \u0219i, la o distan\u021b\u0103 la care distingi clar toate co\u0219urile \u0219i ridurile de pe fa\u021b\u0103, \u00eemi sun\u0103 telefonul (da, salvat\u0103 de…. telefon). E Tatiana. M\u0103 gr\u0103besc s\u0103-i r\u0103spund. O anun\u021b s\u0103 \u0219ad\u0103 c\u00e2teva secunde \u00een a\u0219teptare c\u00e2t s\u0103 o salut pe soacr\u0103-mea. \u00cen fine, ajung fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu ea, \u00eemi z\u00e2mbe\u0219te larg. \u00cei simt \u0219uvoiul de cuvinte gata s\u0103 se rostogoleasc\u0103 \u00een spa\u021biul str\u00e2mt dintre noi. O anun\u021b, scurt \u0219i elegant, c\u0103 vorbesc cu Tatiana la telefon. Scap doar cu o pup\u0103tur\u0103 zdrav\u0103n\u0103. Deci, ieftin; partea \u00eent\u00e2i mi-a fost suficient\u0103 mie, \u00eens\u0103 nu \u0219i ei, ve\u021bi vedea ceva mai t\u00e2rziu…. <\/p>\n

\"\"<\/a>La metrou, ca la metrou \u00eentr-o zi amor\u021bit\u0103: c\u0103l\u0103tori pu\u021bini \u0219i apatici, trenuri care vin rar. E o anumit\u0103 dormitare \u00een toate \u0219i \u00een to\u021bi. Vatmanii, mai abitir dec\u00e2t \u00eentr-o zi de lucru obi\u0219nuit\u0103, sunt mai aten\u021bi la blondele de pe peron, \u00een interes pur \u0219i strict profesional (asta \u021bi-e clar dup\u0103 gimnastica ampl\u0103 a g\u00e2tului bine rotit spre peron), doar nu v\u0103 \u00eenchipui\u021bi c\u0103 la altceva m\u0103 g\u00e2ndesc. Dac\u0103 se arunc\u0103 vreuna \u00een fa\u021ba trenului? De la Marilyn Monroe \u00eencoace, vigilen\u021ba b\u0103rba\u021bilor a crescut \u0219i foarte bine c\u0103-i a\u0219a. O blond\u0103 e o blond\u0103. Punct. A priori, orice blond\u0103 este o posibil\u0103 fust\u0103 ridicat\u0103 \u00een v\u00e2rtejul creat de fuga metroului. A\u021bi v\u0103zut \u00een prima parte a povestirii<\/a> ce se poate \u00eent\u00e2mpla de la un simplu blond bine concoctat de Flori, coafeza mea.<\/p>\n

Ajung \u00een fa\u021ba mall-ului \u0219i-mi \u00eenchipui c\u0103 va fi ca la metrou sau ca pe strad\u0103: mult v\u00e2nt, cet\u0103\u021beni pu\u021bini. Se dovede\u0219te \u00eens\u0103 c\u0103 sunt zero \u00een \u201dpsihologia maselor\u201d. Degeaba f\u0103cui cursul acesta \u00een anul trei de facultate. E drept c\u0103, de atunci, nici masele nu mai sunt ce-au fost….\u0219i nici mall-uri nu erau. E aici o densitate pe metru p\u0103trat ca pe peron \u00eentr-o zi lucr\u0103toate. E nefiresc. Trag n\u0103dejde c\u0103, \u00een magazinul meu preferat, \u00een care anul trecut b\u0103tea un v\u00e2nticel ca de muzeu, voi avea toat\u0103 tihna unui shopping \u201dde calitate\u201d. M\u0103 \u00een\u0219el amarnic. \u00cen magazin e ca \u00een fa\u021ba m\u0103n\u0103stirii, c\u00e2nd se r\u0103stoarn\u0103 autocarul cu turi\u0219ti: grabnic \u00ee\u0219i manifest\u0103 credin\u021ba cump\u0103r\u00e2nd la \u00eent\u00e2mplare ce-o dat Domnul, cruciuli\u021be, m\u0103t\u0103nii, smirn\u0103, ulei sfin\u021bit, brelocuri cu doamne-doamne, magne\u021bi pentru frigider, adic\u0103 iertarea p\u0103catelor<\/em>. \u00cen incinta \u00een care m\u0103 aflu p\u0103catul este permis \u0219i chiar recomandat. Dac\u0103 nu duci cardul la fund ca pedala accelera\u021biei \u00een drum spre Grecia, nu \u0219tii s\u0103 te bucuri de via\u021b\u0103, adic\u0103 e\u0219ti out of fashion<\/em>.<\/p>\n

Iaca, apar \u0219i ni\u0219te asiatici! Adev\u0103ra\u021bi profesori ai prestidigita\u021biei. Nimeni nu-i \u00eentrece \u00een a m\u00e2nui pe toate fe\u021bele \u0219i apoi arunca \u021boala pe tejghea, ca \u0219i c\u00e2nd \u0219i-ar scoate un t\u0103i\u021bel din strung\u0103rea\u021b\u0103. M\u0103 dezmeticesc cu greu. Nu e ce m\u0103 a\u0219teptam. Sunt \u00een fa\u021ba unei v\u00e2nzoleli de hipermarchet ca \u00eenainte de Cr\u0103ciun. M\u0103 mul\u021bumesc cu doar o pereche de pantofi \u0219i o pereche de pantaloni.  La jacheta de l\u00e2n\u0103, lucrat\u0103 manual, renun\u021b chiar la cas\u0103 din pricina celor 3 pre\u021buri ame\u021bitoare de pe etichet\u0103, spre \u201d\u00eenjurarea\u201d celor din spate. \u00cen fa\u021ba garderobelor \u0219i la case cozile sunt ca la teleferic. Te apuc\u0103 cu vertij c\u00e2nd vezi c\u0103pi\u021ba de haine pe cap de locuitor. M\u0103 mai apuc\u0103 \u0219i un frison – jos, cum ar fi zis mamaia – dar nu-i dau importan\u021b\u0103. Dintr-o dat\u0103, simt c\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 gr\u0103besc, nu am timp de pierdut \u0219i la coada de la toalet\u0103. O decizie total gre\u0219it\u0103, care m\u0103 va costa…. <\/p>\n

Ies din mall cu punga neagr\u0103 \u00een chip de tren\u0103. Pu\u021bin \u00eemi lipse\u0219te s\u0103 m\u0103tur cu ea pe jos. Stau cu bra\u021bul \u00eencordat \u0219i u\u0219or ridicat, ca s\u0103 nu perii asfaltul. Gerule\u021bul s-a transformat \u00een ger sau eu am mai multe frisoane? \u00cemi spun c\u0103 nu-i bai, \u00een 30 de minute voi fi bine-merci pe toaleta de acas\u0103. Dar nu-i tocmai a\u0219a, o vezic\u0103 nede\u0219ertat\u0103 la timpul ei nu te iart\u0103…. Metroul vine, cum altfel?, dup\u0103 minute bune de a\u0219teptare. M\u0103 trag \u00eentr-o margine a \u0219irului de scaune din tren s\u0103 nu cumva s\u0103 incomodez cu paporni\u021ba mea neagr\u0103. O pun jos \u0219i ea se deschide ca o carte. \u00cen definitiv, n-am nimic de ascuns. Cu pu\u021bin \u00eenainte de ajunge \u00een sta\u021bia Roman\u0103, trenul fr\u00e2neaz\u0103 brusc. Ne str\u00e2ngem to\u021bi ca un burduf de acordeon. Unii \u00eenjur\u0103 cu glas tare, al\u021bii sunt impasibili. Punga \u00eemi fuge de sub picioare ca o minge. Vatmanul \u00ee\u0219i prezint\u0103 scuzele:<\/p>\n

-Stima\u021bi c\u0103l\u0103tori, o defec\u021biune tehnic\u0103 a intervenit. Trenul sta\u021bioneaz\u0103 dou\u0103 minute.<\/p>\n

\u00cen  vezic\u0103 \u00eencep s\u0103 simt secundele ca ni\u0219te ace. M\u0103 \u00eentreb, dac\u0103 tot am stat la coad\u0103 \u00een magazin, ce m\u0103 mai costa \u00eenc\u0103 una \u00een toalet\u0103. Prea t\u00e2rziu. Abdomenul \u00eencepe s\u0103 m\u0103 doar\u0103 \u0219i s\u0103 se umfle. Parc\u0103 am un dovleac \u00een mine care apas\u0103 pe vezic\u0103 ca un tr\u0103gaci de pistol. Trenul se pune \u00een mi\u0219care, la fel \u0219i bucuria mea efemer\u0103. M\u0103 simt mai curajoas\u0103 acum, mai preg\u0103tit\u0103 s\u0103 \u00eenfrunt drumul scurt spre cas\u0103. Nici nu opre\u0219te bine trenul \u00een sta\u021bia Tineretului, c\u0103 vatmanul anun\u021b\u0103 scurt \u0219i precipitat, ca \u0219i c\u00e2nd un incendiu ar fi izbucnit chiar \u00een cabina lui:<\/p>\n

-V\u0103 rug\u0103m s\u0103 cobor\u00e2\u021bi ACUM (accentu\u00e2nd acum ca \u00eenainte de pr\u0103bu\u0219ire)……Ne \u00eembulzim cu to\u021bii spre u\u0219i, nu e timp de pierdut, vocea vatmanului nu l\u0103sa loc \u00eendoielilor. Pe peron, lumea se agit\u0103 de colo-colo, unii dau telefoane, al\u021bii se hot\u0103r\u0103sc s\u0103 ias\u0103 la suprafa\u021b\u0103. Din difuzor se aude vocea gospodinei de la metrou:<\/p>\n

– \u201dDatorit\u0103<\/em> unei tentative de suicid, trenul va avea \u00eent\u00e2rziere.\u201d<\/p>\n

Bine-bine, dar c\u00e2t\u0103? Repet\u0103 \u0219i iar repet\u0103 mesajul acesta, fr\u0103suiala se \u00eente\u021be\u0219te. M\u0103 sprijin de o coloan\u0103 a peronului. Nu \u0219tiu \u00eencotro s\u0103 o apuc \u0219i dac\u0103 nu cumva o s\u0103-mi crape vezica de at\u00e2ta presiune. Marmura e rece, pe peron e umezeal\u0103. \u00cencep s\u0103 tremur. Frisoanele se \u00eente\u021besc. Abdomenul m\u0103 doare at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t nu m\u0103 pot mi\u0219ca de pe loc. Nu \u0219tiu ce s\u0103 fac, \u00eencotro s\u0103 o iau. Gospodina din difuzor nu precizeaz\u0103 c\u00e2t\u0103 \u00eent\u00e2rziere va avea metroul.  O variant\u0103 ar fi s\u0103 a\u0219tept (dar c\u00e2t?), alta – s\u0103 ies la suprafa\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 merg cu autobuzul (dar care?). \u00cemi dau seama c\u0103 am o \u0219i mai mare problem\u0103: de vreo 20 de ani, n-am mai pus piciorul \u00eentr-un autobuz, nu \u0219tiu unde are sta\u021bie \u0219i de unde s\u0103 cump\u0103r cartel\u0103. O sun pe Maria cu un glas pierit. \u00cemi explic\u0103 ce \u0219i cum s\u0103 fac \u0219i parc\u0103 se amuz\u0103 de nerozia mea. Trec minute bune \u0219i tot nu \u0219tiu ce s\u0103 fac. Sunt blocat\u0103 \u00een propria indecizie. M\u0103 uit \u0219i eu la ceilal\u021bi oameni, ca \u0219i c\u00e2nd la ei s-ar afla r\u0103spunsul. Nimeni nu-mi spune nimic. Abdomenul \u021bip\u0103 de durere. E umflat ca un cimpoi. Mi-e \u0219i fric\u0103 s\u0103 o iau din loc. Minutele trec. M\u0103 surprinde \u0219i pe mine \u00een\u021bepenirea mea. \u00cenc\u0103lzesc marmura din spatele meu \u0219i parc\u0103 e ceva mai bine. Gospodina din nou repet\u0103:<\/p>\n

– \u201dDatorit\u0103<\/em> unei tentative de suicid, trenul va avea \u00eent\u00e2rziere.\u201d<\/p>\n

M\u0103 surprinde (a c\u00e2ta oar\u0103?) ambiguitatea asta a noastr\u0103, a rom\u00e2nilor. C\u00e2t\u0103 \u00eent\u00e2rziere va avea???? Zicem: \u201dte sun imediat\u201d \u0219i se treze\u0219te s\u0103 te sune a doua zi sau deloc; zicem \u201dacum\u201d, c\u00e2nd, de fapt, e m\u00e2ine sau poim\u00e2ine etc. Frigul \u00eemi p\u0103trunde \u00een oase ca apa printre pietre. \u00cemi intr\u0103 \u00een fiecare celul\u0103. M\u0103 decid c\u0103 nu m\u0103 pot mi\u0219ca din loc \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103 a\u0219tept. Orice pas \u00een plus poate s\u0103 m\u0103 coste. Privesc spre st\u00e2nga secund\u0103 dup\u0103 secund\u0103. \u00centr-un t\u00e2rziu, iat\u0103 \u0219i lumini\u021ba de la cap\u0103tul tunelului. Urc \u00een tren \u0219i-mi \u021bin respira\u021bia ca nu cumva \u0219uvoiul pe care \u00eel str\u00e2ng at\u00e2t de bine s\u0103 mi se reverse printre picioare. Cu supapa bine str\u00e2ns\u0103, m\u0103 reped spre un loc liber ca uliul asupra pr\u0103zii. Nu mai am multe sta\u021bii, trebuie s\u0103 rezist. Deocamdat\u0103, nici nu vreau s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la drumul de la metrou spre cas\u0103. Cum o s\u0103-l fac? \u0218i dac\u0103 o s\u0103 rezist?<\/p>\n

Da, rezist. Merg \u00eentr-un mar\u0219 for\u021bat, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu m\u0103 zdruncin prea tare. Str\u00e2ng \u00eentre pulpe un ac imaginar. Nu-i dau drumul nici la semaforul \u00een fa\u021ba c\u0103ruia, desigur, trebuie din nou s\u0103 a\u0219tept. Merg \u0219i str\u00e2ng. Str\u00e2ng \u0219i merg. Am f\u0103cut exerci\u021biul \u0103sta la sal\u0103 de mii de ori. Trebuie s\u0103-mi reu\u0219easc\u0103 \u0219i acum. \u00cemi reu\u0219e\u0219te. Intru pe u\u0219\u0103 ca un uragan (Maria m\u0103 prive\u0219te speriat\u0103) \u0219i m\u0103 de\u0219ert \u00een toalet\u0103. Ce bucurie poate fi mai mare ca asta? Z\u0103gazurile se rup, poa` s\u0103 se rup\u0103. Dac\u0103 cineva m-ar fi \u00eentrebat atunci ce simt, i-a\u0219 fi r\u0103spuns simplu \u0219i rom\u00e2ne\u0219te:  \u201djoie de vivre….\u201d<\/p>\n

Povestea aceasta de la metrou nu avea s\u0103 se \u00eencheie atunci. La c\u00e2teva zile, un amic de sal\u0103, paramedic, urma s\u0103 m\u0103 l\u0103mureasc\u0103: un t\u00e2n\u0103r de 19 ani s-a aruncat \u00een fa\u021ba trenului dup\u0103 o ceart\u0103 cu mam\u0103-sa. Chiar el a fost cel care l-a scos….. I-am privit mai atent fa\u021ba \u0219i, \u00een special, p\u0103rul. Un om at\u00e2t de bun \u0219i bl\u00e2nd, t\u00e2n\u0103r, dar cu p\u0103rul complet alb. \u0218i am \u00een\u021beles de unde vine asta…..<\/em><\/p>\n

Marcat\u0103 de ziua lung\u0103 \u0219i amestecat\u0103, m\u0103 apuc s\u0103 scriu, ca o r\u0103zbunare poate, \u201dO cup\u0103 prea mare\u201d<\/a>. Dup\u0103 ce public articolul, primesc mesaj de la Cristina:<\/p>\n

-Acolo ai umblat tu azi? <\/p>\n

M\u0103 amuz\u0103 dr\u0103g\u0103l\u0103\u0219enia ei aproape p\u0103rinteasc\u0103. Parc\u0103 ar fi mama, care m\u0103 \u00eentreba pe unde umblu, f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 meteahna mea. Dup\u0103 ore, mergeam \u00eentr-o margine mai scobit\u0103 a parcului-monument din Br\u0103ila, aflat la cinci minute de \u0219coal\u0103. An de an, apa adunat\u0103 dup\u0103 ploile abundende d\u0103dea suflu unor viet\u0103\u021bi stranii, care necesitau studiu f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere. Descul\u021b\u0103, cu apa p\u00e2n\u0103 la genunchi \u0219i m\u00e2necile suflecate, prindeam mormoloci cu m\u00e2inile (deh, sunt om al b\u0103l\u021bilor…). Unii ziceau c\u0103 po\u021bi s\u0103 faci negi de la asta. \u0218i chiar am f\u0103cut, pe fa\u021b\u0103, dar dup\u0103 vreo 10 ani… Nu \u0219tiu la ce-mi foloseau mormolocii, dar  exerci\u021biul \u0103sta de libertate copil\u0103reasc\u0103 m\u0103 \u00eenc\u00e2nta la culme.<\/p>\n

Dar ziua de 3 ianuarie nu cu asta se termin\u0103. Pentru rotunjimea povestirii, seara, so\u021bul meu intr\u0103 pufnind ca un marfar, d\u00e2ndu-\u0219i ochii peste cap a n\u0103duf:<\/p>\n

-Am trecut pe la ai mei. M-a prins mama. Nu m-a l\u0103sat p\u00e2n\u0103 nu mi-a zis tot horoscopul pentru 2019…. <\/p>\n

Prima parte a povestirii este aici<\/em>: O lung\u0103 zi de trei (I) <\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ies din banc\u0103 \u00eentocmai ca un elev satisf\u0103cut c\u0103 \u0219i-a spus bine lec\u021bia, ba mai mult, l-a \u0219i impresionat pe profesor prin natural \u0219i cursivitate (natural? vorba vine, natural sunt brunet\u0103….). Chestiunea actualiz\u0103rii datelor...<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"footnotes":""},"categories":[4],"tags":[1481,1478,1480,1479],"class_list":["post-11253","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-personal","tag-jurnal-anecdotic","tag-jurnalul-unei-zile-de-ianuarie","tag-mall","tag-shopping"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11253","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11253"}],"version-history":[{"count":57,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11253\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11335,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11253\/revisions\/11335"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11253"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11253"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11253"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}