{"id":10267,"date":"2018-08-24T04:10:10","date_gmt":"2018-08-24T04:10:10","guid":{"rendered":"http:\/\/www.dumitra.net\/blog\/?p=10267"},"modified":"2022-08-12T04:19:25","modified_gmt":"2022-08-12T04:19:25","slug":"cafea-cu-o-zuleiha-neasteptata-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/?p=10267","title":{"rendered":"Cafea cu o Zuleiha nea\u0219teptat\u0103 (II)"},"content":{"rendered":"

Sunt la mare. E aproape miezul nop\u021bii.  Plopii care m\u0103rginesc str\u0103du\u021ba paralel\u0103 cu faleza fojg\u0103ie ca o r\u0103p\u0103ial\u0103 continu\u0103. Au ceva tragic \u00een zbenguiala lor cu briza m\u0103rii. \u00cenc\u0103 nu m\u0103 pot obi\u0219nui cu muzica asta de fond. Acordurile anarhice de pe la terasele falezei se estompeaz\u0103. Pl\u00e2ng; pl\u00e2ng ca o prost\u0103nac\u0103, pl\u00e2ng ca o muiere slab\u0103 de \u00eenger, pl\u00e2ng ca o “curc\u0103 plouat\u0103”*. \u00cencerc s\u0103-mi \u00een\u0103bu\u0219 lacrimile (dac\u0103 intr\u0103 cineva \u0219i m\u0103 vede…). Cele dou\u0103 p\u0103larii \u00een culori pastel, cu boruri largi, at\u00e2rnate deasupra patului matrimonial – “So happy with you”<\/em> –  \u00eemi \u00eenchipui c\u0103 m\u0103 privesc nedumerite \u0219i ele: honney, vara, la mare, nu pl\u00e2nge! “So happy….” Bine c\u0103, de data asta, sunt singur\u0103 \u00een camer\u0103…. Ce i-a\u0219 r\u0103spunde lui \u0218tefan? (Mami, de ce pl\u00e2ngi? Dar lui Marius? Nu, nu m\u0103 doare nimic.) <\/p>\n

              “Zuleiha deschide ochii”<\/em><\/strong> este cartea de debut a t\u0103t\u0103roaicei de 40 de ani Guzel Iahina<\/em> (se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva cu pragul \u0103sta de 40…. , mai ales la femei; vezi \u0219i “Fotograful cur\u021bii regale”,<\/em> cartea de debut a Simonei Antonescu)<\/em>.<\/em><\/p>\n

\"\"<\/a>Nu-mi amintesc ca vreodat\u0103, \u00een ultimii 10 ani, s\u0103 fi \u00eencheiat o carte \u00een lacrimi. A nu se \u00een\u021belege c\u0103 e un roman siropos. Nicidecum.  E o carte aproape cinematografic\u0103. Fiecare descriere e at\u00e2t de puternic\u0103, de vie, \u00eenc\u00e2t sim\u021bi uneori c\u0103-\u021bi scrijele\u0219te pielea, c\u0103 te furnic\u0103 pe \u0219ira spin\u0103rii, c\u0103-\u021bi transpir\u0103 palmele. Imaginile se succed ca la cinematograf. \u00cencepi cartea \u0219i nu po\u021bi pune filmul pe pauz\u0103, trebuie s\u0103 continui, oric\u00e2t\u0103 treab\u0103 ai avea.<\/p>\n

Vezi – c\u0103 doar e l\u00e2ng\u0103 tine –  c\u0103 Zuleiha deschide ochii<\/em><\/strong> \u0219i se furi\u0219eaz\u0103, \u00een viul nop\u021bii, \u00een podul casei pentru dou\u0103 buc\u0103\u021bi de marmelad\u0103 uscat\u0103. Nu le m\u0103n\u00e2nc\u0103, le ascunde sub c\u0103ma\u0219\u0103. \u00ce\u021bi \u00eenchipui c\u0103 s-a decis s\u0103-\u0219i p\u0103r\u0103seasc\u0103 b\u0103rbatul – un \u021b\u0103ran t\u0103tar \u00eenst\u0103rit**, mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t ea cu 30 de ani \u2013 c\u0103ruia i se supune de la 15 ani. S\u0103-l pedepseasc\u0103 pentru asprimea lui \u0219i a soacrei, Strigoaica, pentru cei 15 ani ispr\u0103vi\u021bi \u00een casa lor, f\u0103r\u0103 ca vreuna dintre cele 4 fete s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103. \u00ce\u021bi \u021bii respira\u021bia \u0219i te rogi  s\u0103 nu se \u00eempiedice de covor, s\u0103 dibuie sc\u0103rile, s\u0103 nu sc\u00e2r\u021bie sc\u00e2ndurile, s\u0103 reziste, descul\u021b\u0103 \u0219i aproape dezbr\u0103cat\u0103, frigului, dar, mai ales, s\u0103 nu trezeasc\u0103 Strigoaica. <\/p>\n

Dac\u0103 ai trecut de prima parte, cartea te \u00eenghite cu totul ca un v\u00e2rtej. Nu mai ai cum s\u0103-i scapi. N-o po\u021bi l\u0103sa deoparte, un timp, cum am f\u0103cut eu de c\u00e2teva ori cu Conjura\u021bia imbecililor<\/em> sau Henderson, regele ploii<\/em> (Saul Bellow). Nici c\u00e2nd ajungi la final nu bagi de seam\u0103  – o chestiune de o zi sau dou\u0103; poate c\u00e2teva ore.<\/p>\n

         Zuleiha deschide ochii<\/em><\/strong> \u2013 ai mai tr\u0103it parc\u0103 asta la \u00eenceputul romanului \u2013 \u0219i \u00ee\u0219i prive\u0219te fiul prin soarele orbitor al taigalei. Ritmul camerei de filmat<\/em> este din ce \u00een ce mai alert. Scriitoarea te prinde, al\u0103turi de Zuleiha \u0219i Iusuf, \u0219i te poart\u0103 g\u00e2f\u00e2ind prin desi\u0219ul p\u0103durii de pini (sim\u021bi cum \u0219i \u021bie pielea \u00ee\u021bi e \u00eempuns\u0103 de crengi \u0219i de ace de brad; te fere\u0219ti, dar nu scapi f\u0103r\u0103 haine rupte), pe c\u0103r\u0103ri \u00eentortocheate, p\u00e2n\u0103 spre firul salvator, de un albastru orbitor, al Angarei. Iusuf trebuie s\u0103 scape, s\u0103 plece; s\u0103 plece c\u00e2t mai repede. Poate c\u0103 nu-l va mai revedea niciodat\u0103. Acum vrea doar s\u0103-l vad\u0103 sc\u0103pat, dus c\u00e2t mai departe de asprimea Siberiei.<\/p>\n

\u0218i, dup\u0103 ce s-a jucat cu emo\u021biile tale de mam\u0103 ( eticheta de literatur\u0103 pentru femei nu m\u0103 st\u00e2rne\u0219te), f\u0103c\u00e2ndu-te s\u0103 asi\u0219ti la scena asta de final, scriitoarea \u00ee\u021bi d\u0103 indica\u021bii regizorale, iar imagina\u021bia ta compune scena de final \u00eentr-un viitor apropiat cert \u0219i unul posibil. Tu, cititorule, o vei vedea<\/em>  pe Zuleiha p\u0103\u0219ind agale, f\u0103r\u0103 s\u0103 respire ca s\u0103 nu-\u0219i amplifice durerea sf\u00e2\u0219ietoare de dup\u0103 fuga b\u0103iatului. Apoi, ea va z\u0103ri<\/em> un b\u0103rbat c\u0103runt, g\u00e2rbovit, cu baston. Ignatov \u2013  uciga\u0219ul so\u021bului, iubitul ei \u2013 \u0219i Zuleiha se vor vedea<\/em> \u0219i se vor opri<\/em>. El \u00ee\u0219i va da seama<\/em> c\u00e2t e de \u00eemb\u0103tr\u00eenit….<\/p>\n

\u00centre aceste dou\u0103 capete ale romanului \u2013  marcate printr-un sens propriu al Zuleiha deschide ochii \u0219i se furi\u0219eaz\u0103<\/em><\/strong> \u0219i unul figurat, de final, eliberator, de iluminare, de \u00eemplinire: Zuleiha deschide ochii<\/em><\/strong>  \u00een soarele orbitor care inund\u0103 s\u0103tucul<\/strong> creat, \u00een mijlocul Siberiei, din nimic, de o m\u00e2n\u0103 de deschiaburi\u021bi ai regimului ro\u0219u \u2013 povestea tinerei t\u0103t\u0103roaice se intersecteaz\u0103 cu povestea milioanelor de dezr\u0103d\u0103cina\u021bi de prin fostele \u021b\u0103ri ale Uniunii Sovietice, m\u00e2na\u021bi ca vitele  \u00een cavalcada infernal\u0103 a deport\u0103rii.<\/p>\n

        Dac\u0103 te limitezi la a judeca romanul doar dup\u0103 recenziile de pe Internet (Da, m\u0103i, dar chiar cu uciga\u0219ul so\u021bului\u2026.), ai putea trage concluzii str\u00e2mbe \u0219i te-ai putea priva de bucuria imens\u0103 a unei lecturi valoroase.  \u00cen plus, s-a scris at\u00e2t de mult despre sovietizare, despre violen\u021ba, teroarea \u0219i asasinatele aduse de hoarda ro\u0219ie, \u00eenc\u00e2t crezi c\u0103 nimic \u00een plus nu mai poate suscita interesul cititorilor.<\/p>\n

\u0218i totu\u0219i, Zuleiha deschide ochii<\/em><\/strong> are o sev\u0103 nou\u0103; parc\u0103 se desprinde cu mai mult\u0103 u\u0219urin\u021b\u0103 de trecut, ca s\u0103 fac\u0103 loc prezentului, r\u0103zbind dincolo de ororile \u0219i abrutiz\u0103rile aduse de regim : \u00ab \u0218i ea va sim\u021bi c\u0103 durerea care a umplut lumea n-a disp\u0103rut, dar a l\u0103sat-o s\u0103 respire. \u00bb  <\/p>\n

Simt nevoia unei note speciale dedicate traduc\u0103toarei Luana Schidu.  Din pu\u021binul pe care l-am \u00eenv\u0103\u021bat  \u00een timpul \u0219ederii mele la Chi\u0219in\u0103u, \u00een materie de limb\u0103 (ca un l\u0103utar de mod\u0103 veche, dup\u0103 ureche), apreciez c\u0103 rusa are o muzicalitate \u0219i aspr\u0103, \u0219i melancolic\u0103, \u0219i calin\u0103. E ca un sunet de balalaic\u0103. Traduc\u0103toarea a redat \u00eentruc\u00e2tva notele astea ale limbii ruse \u0219i \u00een rom\u00e2n\u0103.<\/em><\/p>\n

Mi-a pl\u0103cut, de asemenea, exerci\u021biul de limb\u0103 t\u0103tar\u0103 (\u0219i de reafirmare a identit\u0103\u021bii scriitoarei). Cartea p\u0103streaz\u0103 c\u00e2teva cuvinte \u00een limba de origine a autoarei \u0219i ad\u0103ug\u0103 un mic dic\u021bionar la final. A\u0219a afli, de pilda, c\u0103 cear\u0219au, \u00een t\u0103tar\u0103, are \u00een\u021belesul de perdea sau c\u0103 l\u0103g\u0103n este lighean \u00een rom\u00e2n\u0103.<\/em><\/p>\n

*Curc\u0103 plouat\u0103<\/em> este titlul primei p\u0103r\u021bi a romanului. <\/p>\n

**Culac, \u00een limbaj politic sovieic<\/a><\/p>\n

Prima parte a articolului este aici<\/a><\/p>\n

Despre a doua carte a lui Guzel Iahina, Copiii de pe Volga<\/strong><\/em>, am scris aici<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sunt la mare. E aproape miezul nop\u021bii.  Plopii care m\u0103rginesc str\u0103du\u021ba paralel\u0103 cu faleza fojg\u0103ie ca o r\u0103p\u0103ial\u0103 continu\u0103. Au ceva tragic \u00een zbenguiala lor cu briza m\u0103rii. \u00cenc\u0103 nu m\u0103 pot obi\u0219nui cu...<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"footnotes":""},"categories":[1413],"tags":[1418,1419,1620,1618,1414],"class_list":["post-10267","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-raftul-lui-radu","tag-luana-schidu-traducatoare-zuleiha","tag-luana-schidu-traducere","tag-opinie-cititor-copiii-de-pe-volga","tag-recenzie-copiii-de-pe-volga","tag-zuleiha-deschide-ochii-recenzie-opinie"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10267","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10267"}],"version-history":[{"count":57,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10267\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13920,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10267\/revisions\/13920"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10267"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10267"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dumitra.net\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10267"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}