Georgică

Apare de cum mă ivesc la fereastră. E Georgică. Își înalță capul ca să nu îi ratez cumva prezența. Discreția nu-i reușește. Se foiește de colo colo. Mi se pare mie sau acum mă privește cu coada ochiului? Îmi văd mai departe de treabă. Acum trepidează: dacă spațiul de manevră n-ar fi atât de strâmt, s-ar învârti într-un cerc. N-are ce face, așa că e-ntr-o defilare de du-te-vino prin fața mea. Femeie (am deja o vârstă); sunt mai greu de impresionat. Ridic storurile și mai sus. Nu se clintește. Recunoaște zgomotul, poate chiar îl așteaptă. Sunt impasibilă. El cerșește insistent, eu mă joc: hai, să te văd, cum mă convingi azi.

Știe deja și, în cele din urmă, uguie; eu cedez: ”Ștefan, te caută Georgică”. E semnalul nostru de ”vino și pune-i masa”. E jobul lui, e prietenul lui. Îl însoțește uneori și în compunerile de engleză. Ștefan țâșnește de la birou și se repede la punga cu grăunțe.

”Tatiii, să mai cumperi arpacaș, mai e puțin.” În mâinile încă de copil, nu încap prea multe. Unele aterizează în rama strâmtă a ferestrei (ce bine că am de lucru și pe-acolo cu aspiratorul, și ies al naibii de greu). Pe cele mai multe le presară pe marginea balcolului. Ca o ploaie din senin, vin întâriri. ”E femeia lui”, îmi explică Ștefan. ”O recunosc după gulerul mai golaș și mai palid.” Mai vine o pereche. Ștefan îi recunoaște și pe ei: “Sunt prietenii lor”. Pentru mine sunt identici.

Hop și stolul de vrăbii. Sunt vreo 10 deodată. Îi gonesc pe Georgici&comp. de pe brâul balconului. Au învățat ele că, dacă vin în stoluri, guguștiucii se sperie și abandonează hrana. Vrăbiile sunt anarhice, zburătăcite. N-au calmul și candoarea porumbeilor, dar nici găinațul lor…. Georgicii se lasă păgubași pentru moment. Ia să-i vezi, se întorc mai târziu prin învăluire. Vin la cealaltă fereastră, a bucătăriei.

Când și când, se opresc din paradă și privesc înăuntru cum s-ar uita un miop într-o oglindă. Un paparazzo i-ar invidia de moarte. Si totuși, noi iubim guguștiucii, deși mașina noastră, din cât e parcarea de mare, e singura plină de găinaț (sigur ca vor să ne mulțumească).

Mult găinaț, alb pe albastru, ca bulinele mari pe o rochie cloș (sau ca bulinele pe tricoul învingător de ciclist cățărător). Să vă zic și cum arată peretele exterior al balconului? Nu, lasă…

Related Posts

  • Ziua DaphnieiZiua Daphniei Aseară am avut ca cină târzie un dor de Dunăre și-o insomnie și-am citit câteva pagini din Dincolo de nisipuri, de Fănuș Neagu. De câte ori ajung, zice el, să dorm bine, mă trezesc împovărat de metafore. Și toți criticii (deștepți) îmi spun să le ucid. Asta-mi aduce aminte de […]
  • Dr. Oz lovește din nou în slăbirea noastrăDr. Oz lovește din nou în slăbirea noastră Vrajitorul din Oz.... ăăăăă, pardon! dr.Oz, a lovit din nou cu bagheta sa magica: ceaiul rooibos ajuta la slabit? Sa vedem! Greu de clasificat in familia ceaiurilor, rooibos provine dintr-o planta care face parte din familia leguminoaselor si crește in Africa de Sud. Are multiple […]
  • La picior de Paris (I)La picior de Paris (I)                   Cu un scârțâit ușor de frâne, automobilul opri în fața luxoasei vile Păpușica, aflată mai spre capătul stațiunii. Tănase coborî sprinten, îndreptându-și cu mișcări largi haina țeapănă, croită dintr-o stofă fină, cu pătrățele. […]
  • Copii pe Drumul Mătăsii (II)Copii pe Drumul Mătăsii (II) O distanță de aproape patru mii de kilometri, de la Kazan la Samarkand, o parcurgi astăzi într-o zi și jumătate. De o lună și jumătate a avut nevoie să ajungă la destinație, în sleitul 1923, primul tren de evacuați încropit ca o sorcovă (”ghirlandă”) dintr-o biserică ambulantă […]
  • Pregătiri de vacanţăPregătiri de vacanţă Peste câteva zile voi fi la mare; fizic, m-am pregătit suficient peste an pentru a face faţă onorabil costumului de baie, dar şi neastâmpărului copiilor mei: am dansat mult (ZUMBA fitness), am alergat constant, am făcut exerciţii de tonifiere, am mâncat cât şi ce trebuie:), am asezonat […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *