Podgoriile Drăgășanilor – geometria vinului

Si Zamolxe, oricât de sportiv ar fi fost, tot s-ar fi odihnit duminica.
Azi, doar o povestioarăEste posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cer, copac, în aer liber, natură şi cadru apropiat
 oltenească, de familie – iertată să fiu pentru asta! 🙂
Cu Tămâioasa de Drăgășani, prin `68-`69, putea rivaliza doar Dobrin. Marele dribleur Dobin, care fusese invitat cu F.C. Argeș la un amical cu echipa de fotbal din Drăgășani.
Era după culesul viilor, poate după Sf. Dumitru. Fusese un an în care dealurile gemeau de struguri. Se fura mult, se fura chiar cu căruțele. Soiuri de struguri de masă nu prea erau, vinul curgea din soiurile de Tămâioasă și Crâmpoșie ca la cișmea și luau drumul exportului.
Bunul era obștesc, cramele – de stat, ale IAS-ului și Stațiunii de cercetare a vinului din Drăgășani. Uneori nu erau atâtea suflete câtă nevoie aveau viile să fie culese, deși sufletele erau ca un butoi fără cercuri; sugeau vinul ca o rețea hidrografică. Sufletul neostoit al lui Zamolxe cerea ofrandă fără cep.
Coamele cu vii ale Drăgășanilor se întindeau peste încă trei dealuri (nu ca acum, împărțit între cele 6 podgorii Avincis, Iordache, Isărescu, Bauer, Drăgași, Știrbey), până la Mitrofani – locul de baștină al Crâmpoșiei de Drăgășani, vița de vie de pe vremea dacilor.
Vedeta echipei din Drăgășani era un anume Teleșpan, pe umerii căruia apăsa datoria aproape patriotico- obștească de a-l stăvili pe marele Dobrin, care fusese, de vreo 2 ani, desemnat, pentru prima dată, ”Jucătorul de fotbal al anului în România”.
Nașul meu, care adusese F.C. Argeșul în oraș să joace – povestește socră-mea – avea o casă boierească cu cramă și era tare mândru de Tămâioasa pe care o făcu după ce fuserăm cu tot neamu`n păr să culegem pe Deal. Plata era” în natură”. 🙂 La, să zicem, 4-5 coșuri culese, primeai unul.
– Ho, mă Dobrine, că le dădusi 9 goluri. Lasă-i și pă ei să dea 2-3, a strigat cineva de pe margine, care bolborosea ca vinul dat în fiert.
Și cică Dobrin s-ar fi milostivit și ar fi slăbit ritmul, ba chiar a dat și un gol în propria poartă. Că doar era un amical, cinstit, se pare, cum se cuvine în crama plină de Tămâioasă a nașului, își amintește soacra mea.

Astăzi, Dealul Drăgașanilor, cu podgoriile Avincis (ceva mai departe de celelalte 5 podgorii), Iordache, Isărescu, Bauer, Drăgași, Știrbey), are o matematică spectaculoasă a șirurilor de viță de vie. E o altă planetă, e un alt aer, e un alt cer.

Ești cu creștetul în plin soare, tălpile se afundă ușurel în pământul nisipos, Oltul umple linia orizontului.

Related Posts

  • Goi în fața oglinziiGoi în fața oglinzii De multe ori în viață adoptăm (cu sau fără dorința noastră - cauzele nu le disec aici) niște roluri, devenind purtători până în intimitatea noastră. Îmbrăcăm personaje sau încercăm să încăpem în niște tipare pe care noi credem că societatea le ”prețuiește”, grație cărora credem că se […]
  • 1 an de arte marțiale #rezist1 an de arte marțiale #rezist Să v-o spun p`a dreaptă? Mă cam rutinasemn în fitness, aerobic, alergare, zumba. Sportul seamănă întrucâtva cu amorul: are nevoie permanentă de dovezi și exercițiu pentru ca flacăra să nu ajungă prea repede la capătul fitilului, chiar și după ani buni de practică. În plus,  mă […]
  • Fericirea ascunsă sub pernăFericirea ascunsă sub pernă Cartea asta în două volume n-aș vrea s-o împart cu nimeni. Nu vreau să spun nimănui nimic despre ea. E a mea, din buricele degetelor mele. O ascund, ca într-un dormitor studențesc, sub pernă, căci e o lenjerie intimă imprimată în catifeaua pubiană ca un tatuaj, dantelat și transpartent, […]
  • Plăcintă ușoară și ”subțire”, cu brânză dulce (în stil burek)Plăcintă ușoară și ”subțire”, cu brânză dulce (în stil burek) INGREDIENTE: - 800 gr.brânză slabă de vaci - 300 gr. iaurt cremos 5% grăsime (1/2 din cantitate va fi folosita pentru compoziția care va fi turnată deasupra plăcintei) - 1/2 pachet foi plăcintă (250 gr.) - 5 ouă + 1 ou care va fi turnat deasupra plăcintei împreună cu […]
  • Tapas a la Facebook (III)Tapas a la Facebook (III) Ieri, lipsa umbrelei m-a obligat sa ma adapostesc intr-o statie de metrou. La metrou, ca la metrou: un du-te vino aproape continuu, alti oameni care se ascundeau de ploaie si, desigur, o patiserie/covrigarie.... Am ignorat-o trufas cu... coada ochiului si m-am retras intr-un colt. […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *