Tag Archives: fara gluten ingrasa

Top 13 alimente așa-zis “dietetice” (II)

Rămăsei datoare cu a doua parte a articolului despre alimentele așa-zis dietetice.

7. Cereale de “slăbit” pentru micul dejun 

Mai multe cereale pentru micul dejun sunt prezentate ca dietetice sau fitness. Scriind pe ambalaj “bogat în vitamine”, “bogat în minerale”, “grâu integral”, “conținut redus de grăsimi”, producătorul îți face o promisiune (înșelătoare), iar când citești ceea ce este scris cu litere mici, abia vizibile, constați cu ochii și pe silueta ta că, de fapt, sunt cerealele rafinate, cu zahăr și aditivi chimici. 

A propos de asta, am recomandat, la un moment dat, unei doamne care își dorea să-si reducă considerabil numărul de kilograme ca, din când în cand, la micul dejun să își pregătească cereale integrale cu iaurt. Și-a cumpărat, a început să mănânce și-mi spunea entuziasmată că îi plac foarte mult. Eu, care știu ce gust fantastic are ovăzul integral – pentru că și eu mai mănânc din când în când – m-am minunat de așa întovărășire; până am ajuns în puncul în care chiar a trebuit să o rog să îmi arate ambalajul. Erau, într-adevăr, cereale integrale. Dar nu singure, ci cu zahăr….Cred și eu că erau numa‘ bune de slăbit. La o adică, numai de-alea ai fi mâncat….., ți-ai fi asigurat din start 2-3 lingurițe de zahăr rafinat și asta doar dimineața… Da’ ziua e lungă și zaharul cere zahăr.

Când însă vine vorba de copii, treaba se complică. Sunt foarte mulți copii cărora părinții le dau la micul dejun cereale. Și când vor (sau sunt obligați de rezultatele analizelor de sânge…) să le elimine, provoacă  al treilea război mondial în propria casă. Ambalajul vesel, colorat, cu animăluțe simpatice, puternice, și jucării atașate sunt irezistibile, mai ales când mergi cu copiii la cumpărături. Și eu am experimentat trasul de mânecă în magazin și am avut de înfruntat rugăminți pe toată gama de sentimente.

Chestiunea e că ajung să depindă de ele, iar pentru părinți este așa de comod….. Dimineața, părintele buimac de somn, între cafea și graba de a o șterge la serviciu, ia punga de cereale, evident, bogate în vitamine (psihic, asta e o mare ușurare, că dai copilului ce trebuie să crească frumos…) și buf cu ea în castron.  Unii copii ajung să consume niște kilograme bune din astfel de cereale pe an. Un calcul simplu s-ar putea creiona cam așa: o pungă de cereale pe săptămână x 500 de grame = 2 kilograme pe lună. Presupunând că nu consumă un număr egal în fiecare lună, voi înmulți 2 kilograme cu10 luni pe an și….da! e foate mult. Iar când vrei să le scoți, copilul face greva foamei și nu mai mănâncă nimic. Cumva, trebuie, ca părinte, să rupi pisica-n două….

Mi s-a povestit despre câteva cazuri de copii ale căror analize de sânge arătau valori mari ale concentrației de fier în sânge. Copiii respectivi mâncau zilnic cereale integrale și dulciuri. E adevărat că anemia este o problem globală, de aceea și cerealele pentru mic dejun, și făina de patiserie sunt fortifiate cu fier. Ca să nu mai vorbesc de consumul mare, din ce în ce mai mare, de carne. Deci, atenție părinți la cerealele bogate în fier și alte minerale sau vitamine…. ! dacă copilul chiar are nevoie de ele.

Aceeași problemă și cu rondelele de orez, prezentate ca gustare sănătoasă. Orezul este expandat la temperaturi foarte înalte, acest tip de procesare distrugând mare parte din conținutul nutritiv. În final, glucidele din orezul expandat au același impact asupra corpului ca și zahărul pur. Ca să nu mai vorbesc de variantele îmbrăcate, pe jumătate sau total, în ciocolată. Dacă le mâncați asumat și în cunoștință de cauză, poate că nu văd o problemă. Dar să credeți că mâncați ceva sănătos și că mai și slăbiți….Așa ajungi la cinstiții pufuleți (atenție, aceasta nu este o recomandare!).

  1. Alimente “fără gluten”

A fost o vreme când Maria, să fi avut vreo 9-10 ani, mă tot pistona să îi cumpăr ceva cu glucoză…., că a văzut ea la MI. Eu ziceam da, da, ea mă tot pistona, până când am mers cu ea să-mi arate ce era cu glucoză. Citise, de fapt, gluten….

Dacă e modă, atunci o vor ști și copiii, așa cum e la modă să-și spună unul altuia că sunt la dietă. E drept că, în cazul unor oameni, nevoile de a avea o alimentație fără gluten sunt reale (se pare că 1% din populația globală este afectată), boala celiacă este prezentă și confirmată medical (celiachia este o boală cronică digestivă provocată de intoleranța la gluten; glutenul este o proteină care se găsește în grâu, ovăz, secară). Nu discut despre astfel de cazuri. Dar ce te faci când te duci să îți faci un test de nutrigenetică, ca să știi ce îmbunătățiri să aduci în alimentația ta, și ți se scrie negru pe alb posibilă predispoziție la intoleranța la gluten ??? Nu-i așa că începi să te cauți, să iei drumul cabinetelor medicale, să te scormonești, poate să îți faci și o biopsie a țesutului intestial, pentru că, da, uneori te cam balonezi, mai ales când mănânci fructe și legume bogate în fibre….
Ei, și dacă populația este îngrijorată de intolerana la gluten, producătorii de ce să nu fie și ei ?

Acum, cred că mai sunt doar puține produse care să nu aibă și varianta “fără gluten”. Asta face să fie umplute  rafturile cu produse etichetate “de dieta” și să ți se mai vândă o iluzie.

O modalitate de a evita căderea în plasă este să citiți întotdeauna întreaga listă de ingrediente. Cei care, obosiți după o sptămână de muncă, mai au doar puterea să ia produsul  de pe raft, ghidați de bulina mare pe care scrie fără gluten, vor fi mai puțin atenți la șmecheriile de marketing. Una dintre acestea, deja flagrantă, ar fi – am vazut-o și pe site-uri de alimente zise speciale – bulina fără gluten lipită pe pachetul de mălai…. Porumbul, încă de când este el porumb (adică de vreo 10 000 de ani), n-a conținut NICIODATĂ gluten. Când văd astfel de treceri pe roșul inteligenței mele, nu cumpăr.

De multe ori, aceste produse fără gluten sunt, de asemenea, prelucrate, rafinate si bogate in amidon ca și versiunile lor cu gluten.

Așa că, dacă alegeți alimente care în mod natural nu conțin gluten, ați scăpat de-o corvoadă și s-ar putea să facă mai mult bine și siluetei (daca asta căutați): legume, fructe, carne, peste, oua.

  1. Alimente procesate și etichetate “bio”

Dacă esti un magazin, oricât de mic, chiar și în colț de bloc situat (încă mai sunt câteva) și n-ai 2-3 produse bio, înseamnă că nu te respecți. Asta e o altă modalitate de a prinde cumpăratorul onest și de a-i da sentimentul că face ceva corect pentru sănătatea lui. La o apreciere personală, în topul etichetelor cu cel mai mare impact de marketing sunt: bio,  fără zahăr,  fără gluten. Fă, Doamne, ceva cu ziua în care toate prăjiturile și sucurile vor purta promisiunea asta! Pentru creier, zahărul este cel mai bun și natural antidepresiv. Arătați-mi o incintă de birouri în care să nu fie tot timpul ceva de ronțăit. Și care e sertarul ăla fraier care să nu dosească și el acolo un batonaș bio de cereale, niște chips-ulețe bio, niște alune tăvălite prin zahăr caramelizat. Evident, bio. Asta e un fel de nani-nani, puișor, dormi și mănâncă în pace, doar e bio, ce naiba! Toți producătorii știu asta, de aceea se și folosesc de un cuvânt aproape magic: bio (produsul care nu spune o poveste, nu primește bani).

Totul poate fi “bio”, chiar și alimentele nesănătoase: batoane de cereale, chips-uri, biscuiți, ciocolată, paste etc. Dacă închid ochii sau mă uit în altă parte când nea Nicu dă cu azot peste lotul de porumb din spatele grădinii mele, și eu mă pot lăuda cu producții integral bio. Noroc că terenul lui e într-o pantă mai ascuțită și apele duc azotul mai la vale, spre balta Neajlovului, unde pasc vitele și odihnesc în pace oasele turcilor. Deci, poți contesta că brânza lui nea Nicu nu e bio?

Normele de cultivare bio sunt foarte riguroase (degeaba cultivi tu bio, dacă vecinul, nu ; apa face ca îngrășămintele să se infiltreze și în solul învecinat ). Nu știm câți dintre producători le respectă cu adevărat. Probabil că aceste produse  conțin mai puține pesticide, îngrășăminte chimice, dar sunt burdușite cu mult zahăr.

Diferența dintre agricultura bio și cea convențională ține de originea produselor utilizate: îngrășăminte și pesticide. În agricultura bio, îngrășămintele și pesticidele trebuie să fie de origine naturală (adică substanțe pe care le regăsim în produsele naturale; sulfatul de cupru – popular i se mai spune piatră vânătă – este un mineral care intră în compoziția soluției de zeamă bordeleză; este folosit ca fungicid în agricultura bio), în timp ce în agricultura convențională aceste substanțe sunt sintetice (obținute în laborator).

Pentru cei interesați, găsiți aici lista pesticidelor utilizate în agricultura ecologică.

Așa că, produsele alimentare prelucrate și etichetate “bio” nu sunt neapărat sănătoase. Citiți întotdeauna eticheta ca să vedeți din ce sunt făcute.

  1. Alimente tip “vegetarian”/”vegan”

Asta e o stradă pe care mulți dintre noi s-au plimbat la un anume moment (și poate chiar au rămas destui pe acolo). Unii nu mai mult de 6-8 luni, după ce și-au dat seama că anemia instalată n-o să-i ierte – femei, în special. Eu sunt un exemplu. Conceptul de vegetarian (cu subcategoriile vegan sau vegetalian, row food) este fermecător, uman, generos, prietenos cu planeta. Până aici e perfect și ar fi bine să te grăbești să tragi concluzia asta înainte ca vreun vegan să-ți sară la beregată și să-ți scuipe-n față cu înverșunare cât ești de nenorocit chiar și când, într-un text nevionovat pe Facebook, ai îndrăzneala să scrii cuvântul pui. Ai senzația că doar cu înverșunarea și blamarea carnivorilor se ocupă. Toleranță ar fi un cuvânt acceptabil pentru ei ?

Poți să-i demonstrezi logic și cu analizele pe masă că te-ai anemiat, că te scurgi pe picioare (iar dacă faci și sport, poți chiar s-o mierlești la propriu; fierul ajută la transportul oxigenului în corp), că ai palpitații, că nu mai dormi nopțile, că ești irascibil, că ai probleme cu fertilitatea? Poți? Crezi că ascultă? Omori animale, asta faci.

Tu, dac-ai fi în situația asta, între animalul din tine și puiul de găină ce-ai alege? OK, suplimentele cu fier. Dar nici astea nu se absorb în totalitate.

Dar, te rog, nu-mi răspunde că mănânci legume de culoarea roșie ca să extragi fierul din ele înainte să te documentezi.  De la dr. Menci încoace și scotocind tot Internetul – sursele serioase, nu glume – vei găsi faptul că fierul din vegetale (i se mai spune nonhemic) se absoarbe în organism în proporție de 3-5%, în timp ce fierul din carne (hemic) se absoarbe între 25-30%.

La bărbați, anemia nu pare o problemă, singura perioadă irascibilă din lună cu care se confruntă este menstruația soției.
Deci, un nou cuvânt magic – “vegetarian”.  Asta se însoțește de minune și cu explozia cursurilor de yoga… – retreat sau nu, bine că oamenii fac mișcare, că mai scapă de stresul cotidian.

Vegan (sau vegetalian) înseamnă că adeptul acestui mod de a viețui exclude  din alimentație sau garderobă orice produs de origine animală (carne, pește, ouă, lapte, lână, piele). Veganul este asociat cu alimente dietetice.

Și dacă așa stă treaba, industria alimentară urmează și ea trendul vegan și produce înlocuitori ai cărnii cum ar fi șuncă și cârnați vegetarieni, șnițele, chiftele etc. O pastă hiperprocesată care să îți întrețină iluzia veganismului într-un amalgam de: agenți de îngroșare, agenți de textură, arome chimice de bacon, coloranți și conservanți … O cantitate de ingrediente artificiale pe care să nu le recomanzi nici dușmanilor tăi cei mai aprigi.

  1. Sosuri și condimente gata preparate

O șaorma cu de toate, dar fără sos de maioneză, sos picant, ketchup ar fi ca ziua fără soare. Și dacă soare nu e, nici șaorma cu haz nu e. Deci, “puneți, vă rog, toate sosurile”. Suntem de acord că legumele sunt bune pentru sănătate, dar n-au gust, sunt fade. Asta dacă și vrei legume cu gust în mijloc de ianuarie.

Uleiul, oțetul, condimentele  sunt ca ciorapii de lână ai bunicii…., de colecție.

“Dieta” de tip fast-food, asezonată cu sosuri, se regăsește și pe rafturile supermarket-urilor sau chiar în unele restaurante. Ce priveliște dezgolită oferă recipientele cu sosuri – de forma unor ugere – poziționate deasupra capului ospătarului din spatele tejghelei…. E ceva atavic în gestul lui, mulgându-ți  un sos de maioneză peste farfuria cu de toate.

Problema acestor sosuri este că sunt încărcate cu zahăr, uleiuri vegetale ieftine, acizi grași trans, conservanți, agenți chimici de textură, îngroșare și coloranți artificiali. Pe lână aceste minuni ale chimiei, virtuțile legumelor sunt reduse la tăcere.

Doamnele care mânâncă salată în restaurante sau comandă de pe la diverse firme de catering ar trebuie să fie atente la aceste detalii. 1-2 lingurițe de ulei pe care voi însevă să le adăugați în salată, ceva sare, piper, busuioc, rozmarin ar trebuie să fie suficiente pentru o adevărată salată dietetică. Iar dacă vă place șaorma, nealegând cartofi prăjiți și sosuri, țineți o linie cinstită pentru dieta voastră.

  1. Siropul de agave
    Că zahărul este nociv pentru siluetă și sănătate, asta o știm cu toții. Căutând alternative natuale, s-ar putea să dăm și peste siropul de agave (destul de piperat ca preț), pe care îl asociem cu ideea de produs dietetic. De altfel, în unele magazine, el se regăsește printre produsele dietetice.

Specialiștii spun că siropul de agave ar fi chiar mai rău decât zahărul.

În timp ce zahărul conține conține 50% fructoză, siropul de agave conține 70 până la 90% fructoză!

Deci, atenție, nu tot ce este natural este și dietetic. Chestiunile trebuie separate clar când ne îngrijim de siluetă și sănătate.

 

  1. Siropul de orez brun
    Ca și siropul de agave, siropul de orez brun este un alt îndulcitor, văzut ca o alternativă mai sănătoasă la zahăr.

Inainte să-l aruncăm în… coșul cu cumpărături, ar fi util să știm ce transformări înalte suferă orezul până să ajungă la stadiul de sirop.

Se amestecă orezul brun prăjit cu enzimele care descompun amidonul din orez în zaharuri simple.

Siropul de orez brun conține glucoză, dar nu și fructoză. Ar putea fi mai bun decât siropul de agave … Dar indicele lui glicemic este de 98, ceea ce înseamnă că acesta va sălta nivelul de zahăr în sânge – un factor generator de greutate, diabet si boli de inima.

Siropul de orez brun suferă o transformare care îl curăță de nutrienții esențiali, făcându-l doar un produs cu “calorii goale”.

Unii oameni de știință au descoperit că siropul de orez brun ar putea fi contaminat cu arsenic, o otravă mortală. Acesta este un alt motiv pentru a fi precaut.

Acum, că v-am turmentat cu informațiile astea, o să întrebați cu ce îndulcitori să votați. Există stevia și xilitolul, săraci în calorii și, pare-se, mai puțin dăunători pentru sănătate. Zic pare-se pentru că sunt îndulcitori relativ nou apăruți pe piață și insucient studiați. S-ar putea ca, pe termen lung, să avem surprize și din partea acestora și să asistăm la episodul zahărul se întoarce și contraatacă, așa cum a fost cazul untului. Oricum ar fi, nu veți greși niciodată dacă pe biletul pe care vi-l cumpărați scrie moderație. Am și eu pe site câteva rețete în care folosesc ca îndulcitor stevia (Vezi Rețete ușurele pentru subțirele).

Ceea ce ar fi util de reținut din povestea asta este că, dacă un produs vă strigă de pe raft că este “dietetic”, îndoiți-vă. Nu fiți cumpăratori docili, citiți eticheta, digerați cu simț critic lista ingredientelor. O cheie de verificare ar fi că, dacă nu reușiți să pronunțati fără să vă încurcați lista ingredientelor, nu cumpărați.

Iar dacă alimente sănătoase căutați, le veți recunoaște ușor pentru că sunt crude, întregi, neprelucrate, nerafinate. Un aliment sănătos nu are o listă de ingrediente. Ele sunt singurul ingredient.

Prima parte a articolului este aici: Top 13 alimente așa-zis “dietetice” (I)

Surse: www.sain-et-naturel.com

https://e-rse.net

http://www.madr.ro

https://therapeutesmagazine.com

https://www.gazetadeagricultura.info