Tag Archives: alimente dietetice

Top 13 alimente așa-zis “dietetice” (II)

Rămăsei datoare cu a doua parte a articolului despre alimentele așa-zis dietetice.

7. Cereale de “slăbit” pentru micul dejun 

Mai multe cereale pentru micul dejun sunt prezentate ca dietetice sau fitness. Scriind pe ambalaj “bogat în vitamine”, “bogat în minerale”, “grâu integral”, “conținut redus de grăsimi”, producătorul îți face o promisiune (înșelătoare), iar când citești ceea ce este scris cu litere mici, abia vizibile, constați cu ochii și pe silueta ta că, de fapt, sunt cerealele rafinate, cu zahăr și aditivi chimici. 

A propos de asta, am recomandat, la un moment dat, unei doamne care își dorea să-si reducă considerabil numărul de kilograme ca, din când în cand, la micul dejun să își pregătească cereale integrale cu iaurt. Și-a cumpărat, a început să mănânce și-mi spunea entuziasmată că îi plac foarte mult. Eu, care știu ce gust fantastic are ovăzul integral – pentru că și eu mai mănânc din când în când – m-am minunat de așa întovărășire; până am ajuns în puncul în care chiar a trebuit să o rog să îmi arate ambalajul. Erau, într-adevăr, cereale integrale. Dar nu singure, ci cu zahăr….Cred și eu că erau numa‘ bune de slăbit. La o adică, numai de-alea ai fi mâncat….., ți-ai fi asigurat din start 2-3 lingurițe de zahăr rafinat și asta doar dimineața… Da’ ziua e lungă și zaharul cere zahăr.

Când însă vine vorba de copii, treaba se complică. Sunt foarte mulți copii cărora părinții le dau la micul dejun cereale. Și când vor (sau sunt obligați de rezultatele analizelor de sânge…) să le elimine, provoacă  al treilea război mondial în propria casă. Ambalajul vesel, colorat, cu animăluțe simpatice, puternice, și jucării atașate sunt irezistibile, mai ales când mergi cu copiii la cumpărături. Și eu am experimentat trasul de mânecă în magazin și am avut de înfruntat rugăminți pe toată gama de sentimente.

Chestiunea e că ajung să depindă de ele, iar pentru părinți este așa de comod….. Dimineața, părintele buimac de somn, între cafea și graba de a o șterge la serviciu, ia punga de cereale, evident, bogate în vitamine (psihic, asta e o mare ușurare, că dai copilului ce trebuie să crească frumos…) și buf cu ea în castron.  Unii copii ajung să consume niște kilograme bune din astfel de cereale pe an. Un calcul simplu s-ar putea creiona cam așa: o pungă de cereale pe săptămână x 500 de grame = 2 kilograme pe lună. Presupunând că nu consumă un număr egal în fiecare lună, voi înmulți 2 kilograme cu10 luni pe an și….da! e foate mult. Iar când vrei să le scoți, copilul face greva foamei și nu mai mănâncă nimic. Cumva, trebuie, ca părinte, să rupi pisica-n două….

Mi s-a povestit despre câteva cazuri de copii ale căror analize de sânge arătau valori mari ale concentrației de fier în sânge. Copiii respectivi mâncau zilnic cereale integrale și dulciuri. E adevărat că anemia este o problem globală, de aceea și cerealele pentru mic dejun, și făina de patiserie sunt fortifiate cu fier. Ca să nu mai vorbesc de consumul mare, din ce în ce mai mare, de carne. Deci, atenție părinți la cerealele bogate în fier și alte minerale sau vitamine…. ! dacă copilul chiar are nevoie de ele.

Aceeași problemă și cu rondelele de orez, prezentate ca gustare sănătoasă. Orezul este expandat la temperaturi foarte înalte, acest tip de procesare distrugând mare parte din conținutul nutritiv. În final, glucidele din orezul expandat au același impact asupra corpului ca și zahărul pur. Ca să nu mai vorbesc de variantele îmbrăcate, pe jumătate sau total, în ciocolată. Dacă le mâncați asumat și în cunoștință de cauză, poate că nu văd o problemă. Dar să credeți că mâncați ceva sănătos și că mai și slăbiți….Așa ajungi la cinstiții pufuleți (atenție, aceasta nu este o recomandare!).

  1. Alimente “fără gluten”

A fost o vreme când Maria, să fi avut vreo 9-10 ani, mă tot pistona să îi cumpăr ceva cu glucoză…., că a văzut ea la MI. Eu ziceam da, da, ea mă tot pistona, până când am mers cu ea să-mi arate ce era cu glucoză. Citise, de fapt, gluten….

Dacă e modă, atunci o vor ști și copiii, așa cum e la modă să-și spună unul altuia că sunt la dietă. E drept că, în cazul unor oameni, nevoile de a avea o alimentație fără gluten sunt reale (se pare că 1% din populația globală este afectată), boala celiacă este prezentă și confirmată medical (celiachia este o boală cronică digestivă provocată de intoleranța la gluten; glutenul este o proteină care se găsește în grâu, ovăz, secară). Nu discut despre astfel de cazuri. Dar ce te faci când te duci să îți faci un test de nutrigenetică, ca să știi ce îmbunătățiri să aduci în alimentația ta, și ți se scrie negru pe alb posibilă predispoziție la intoleranța la gluten ??? Nu-i așa că începi să te cauți, să iei drumul cabinetelor medicale, să te scormonești, poate să îți faci și o biopsie a țesutului intestial, pentru că, da, uneori te cam balonezi, mai ales când mănânci fructe și legume bogate în fibre….
Ei, și dacă populația este îngrijorată de intolerana la gluten, producătorii de ce să nu fie și ei ?

Acum, cred că mai sunt doar puține produse care să nu aibă și varianta “fără gluten”. Asta face să fie umplute  rafturile cu produse etichetate “de dieta” și să ți se mai vândă o iluzie.

O modalitate de a evita căderea în plasă este să citiți întotdeauna întreaga listă de ingrediente. Cei care, obosiți după o sptămână de muncă, mai au doar puterea să ia produsul  de pe raft, ghidați de bulina mare pe care scrie fără gluten, vor fi mai puțin atenți la șmecheriile de marketing. Una dintre acestea, deja flagrantă, ar fi – am vazut-o și pe site-uri de alimente zise speciale – bulina fără gluten lipită pe pachetul de mălai…. Porumbul, încă de când este el porumb (adică de vreo 10 000 de ani), n-a conținut NICIODATĂ gluten. Când văd astfel de treceri pe roșul inteligenței mele, nu cumpăr.

De multe ori, aceste produse fără gluten sunt, de asemenea, prelucrate, rafinate si bogate in amidon ca și versiunile lor cu gluten.

Așa că, dacă alegeți alimente care în mod natural nu conțin gluten, ați scăpat de-o corvoadă și s-ar putea să facă mai mult bine și siluetei (daca asta căutați): legume, fructe, carne, peste, oua.

  1. Alimente procesate și etichetate “bio”

Dacă esti un magazin, oricât de mic, chiar și în colț de bloc situat (încă mai sunt câteva) și n-ai 2-3 produse bio, înseamnă că nu te respecți. Asta e o altă modalitate de a prinde cumpăratorul onest și de a-i da sentimentul că face ceva corect pentru sănătatea lui. La o apreciere personală, în topul etichetelor cu cel mai mare impact de marketing sunt: bio,  fără zahăr,  fără gluten. Fă, Doamne, ceva cu ziua în care toate prăjiturile și sucurile vor purta promisiunea asta! Pentru creier, zahărul este cel mai bun și natural antidepresiv. Arătați-mi o incintă de birouri în care să nu fie tot timpul ceva de ronțăit. Și care e sertarul ăla fraier care să nu dosească și el acolo un batonaș bio de cereale, niște chips-ulețe bio, niște alune tăvălite prin zahăr caramelizat. Evident, bio. Asta e un fel de nani-nani, puișor, dormi și mănâncă în pace, doar e bio, ce naiba! Toți producătorii știu asta, de aceea se și folosesc de un cuvânt aproape magic: bio (produsul care nu spune o poveste, nu primește bani).

Totul poate fi “bio”, chiar și alimentele nesănătoase: batoane de cereale, chips-uri, biscuiți, ciocolată, paste etc. Dacă închid ochii sau mă uit în altă parte când nea Nicu dă cu azot peste lotul de porumb din spatele grădinii mele, și eu mă pot lăuda cu producții integral bio. Noroc că terenul lui e într-o pantă mai ascuțită și apele duc azotul mai la vale, spre balta Neajlovului, unde pasc vitele și odihnesc în pace oasele turcilor. Deci, poți contesta că brânza lui nea Nicu nu e bio?

Normele de cultivare bio sunt foarte riguroase (degeaba cultivi tu bio, dacă vecinul, nu ; apa face ca îngrășămintele să se infiltreze și în solul învecinat ). Nu știm câți dintre producători le respectă cu adevărat. Probabil că aceste produse  conțin mai puține pesticide, îngrășăminte chimice, dar sunt burdușite cu mult zahăr.

Diferența dintre agricultura bio și cea convențională ține de originea produselor utilizate: îngrășăminte și pesticide. În agricultura bio, îngrășămintele și pesticidele trebuie să fie de origine naturală (adică substanțe pe care le regăsim în produsele naturale; sulfatul de cupru – popular i se mai spune piatră vânătă – este un mineral care intră în compoziția soluției de zeamă bordeleză; este folosit ca fungicid în agricultura bio), în timp ce în agricultura convențională aceste substanțe sunt sintetice (obținute în laborator).

Pentru cei interesați, găsiți aici lista pesticidelor utilizate în agricultura ecologică.

Așa că, produsele alimentare prelucrate și etichetate “bio” nu sunt neapărat sănătoase. Citiți întotdeauna eticheta ca să vedeți din ce sunt făcute.

  1. Alimente tip “vegetarian”/”vegan”

Asta e o stradă pe care mulți dintre noi s-au plimbat la un anume moment (și poate chiar au rămas destui pe acolo). Unii nu mai mult de 6-8 luni, după ce și-au dat seama că anemia instalată n-o să-i ierte – femei, în special. Eu sunt un exemplu. Conceptul de vegetarian (cu subcategoriile vegan sau vegetalian, row food) este fermecător, uman, generos, prietenos cu planeta. Până aici e perfect și ar fi bine să te grăbești să tragi concluzia asta înainte ca vreun vegan să-ți sară la beregată și să-ți scuipe-n față cu înverșunare cât ești de nenorocit chiar și când, într-un text nevionovat pe Facebook, ai îndrăzneala să scrii cuvântul pui. Ai senzația că doar cu înverșunarea și blamarea carnivorilor se ocupă. Toleranță ar fi un cuvânt acceptabil pentru ei ?

Poți să-i demonstrezi logic și cu analizele pe masă că te-ai anemiat, că te scurgi pe picioare (iar dacă faci și sport, poți chiar s-o mierlești la propriu; fierul ajută la transportul oxigenului în corp), că ai palpitații, că nu mai dormi nopțile, că ești irascibil, că ai probleme cu fertilitatea? Poți? Crezi că ascultă? Omori animale, asta faci.

Tu, dac-ai fi în situația asta, între animalul din tine și puiul de găină ce-ai alege? OK, suplimentele cu fier. Dar nici astea nu se absorb în totalitate.

Dar, te rog, nu-mi răspunde că mănânci legume de culoarea roșie ca să extragi fierul din ele înainte să te documentezi.  De la dr. Menci încoace și scotocind tot Internetul – sursele serioase, nu glume – vei găsi faptul că fierul din vegetale (i se mai spune nonhemic) se absoarbe în organism în proporție de 3-5%, în timp ce fierul din carne (hemic) se absoarbe între 25-30%.

La bărbați, anemia nu pare o problemă, singura perioadă irascibilă din lună cu care se confruntă este menstruația soției.
Deci, un nou cuvânt magic – “vegetarian”.  Asta se însoțește de minune și cu explozia cursurilor de yoga… – retreat sau nu, bine că oamenii fac mișcare, că mai scapă de stresul cotidian.

Vegan (sau vegetalian) înseamnă că adeptul acestui mod de a viețui exclude  din alimentație sau garderobă orice produs de origine animală (carne, pește, ouă, lapte, lână, piele). Veganul este asociat cu alimente dietetice.

Și dacă așa stă treaba, industria alimentară urmează și ea trendul vegan și produce înlocuitori ai cărnii cum ar fi șuncă și cârnați vegetarieni, șnițele, chiftele etc. O pastă hiperprocesată care să îți întrețină iluzia veganismului într-un amalgam de: agenți de îngroșare, agenți de textură, arome chimice de bacon, coloranți și conservanți … O cantitate de ingrediente artificiale pe care să nu le recomanzi nici dușmanilor tăi cei mai aprigi.

  1. Sosuri și condimente gata preparate

O șaorma cu de toate, dar fără sos de maioneză, sos picant, ketchup ar fi ca ziua fără soare. Și dacă soare nu e, nici șaorma cu haz nu e. Deci, “puneți, vă rog, toate sosurile”. Suntem de acord că legumele sunt bune pentru sănătate, dar n-au gust, sunt fade. Asta dacă și vrei legume cu gust în mijloc de ianuarie.

Uleiul, oțetul, condimentele  sunt ca ciorapii de lână ai bunicii…., de colecție.

“Dieta” de tip fast-food, asezonată cu sosuri, se regăsește și pe rafturile supermarket-urilor sau chiar în unele restaurante. Ce priveliște dezgolită oferă recipientele cu sosuri – de forma unor ugere – poziționate deasupra capului ospătarului din spatele tejghelei…. E ceva atavic în gestul lui, mulgându-ți  un sos de maioneză peste farfuria cu de toate.

Problema acestor sosuri este că sunt încărcate cu zahăr, uleiuri vegetale ieftine, acizi grași trans, conservanți, agenți chimici de textură, îngroșare și coloranți artificiali. Pe lână aceste minuni ale chimiei, virtuțile legumelor sunt reduse la tăcere.

Doamnele care mânâncă salată în restaurante sau comandă de pe la diverse firme de catering ar trebuie să fie atente la aceste detalii. 1-2 lingurițe de ulei pe care voi însevă să le adăugați în salată, ceva sare, piper, busuioc, rozmarin ar trebuie să fie suficiente pentru o adevărată salată dietetică. Iar dacă vă place șaorma, nealegând cartofi prăjiți și sosuri, țineți o linie cinstită pentru dieta voastră.

  1. Siropul de agave
    Că zahărul este nociv pentru siluetă și sănătate, asta o știm cu toții. Căutând alternative natuale, s-ar putea să dăm și peste siropul de agave (destul de piperat ca preț), pe care îl asociem cu ideea de produs dietetic. De altfel, în unele magazine, el se regăsește printre produsele dietetice.

Specialiștii spun că siropul de agave ar fi chiar mai rău decât zahărul.

În timp ce zahărul conține conține 50% fructoză, siropul de agave conține 70 până la 90% fructoză!

Deci, atenție, nu tot ce este natural este și dietetic. Chestiunile trebuie separate clar când ne îngrijim de siluetă și sănătate.

 

  1. Siropul de orez brun
    Ca și siropul de agave, siropul de orez brun este un alt îndulcitor, văzut ca o alternativă mai sănătoasă la zahăr.

Inainte să-l aruncăm în… coșul cu cumpărături, ar fi util să știm ce transformări înalte suferă orezul până să ajungă la stadiul de sirop.

Se amestecă orezul brun prăjit cu enzimele care descompun amidonul din orez în zaharuri simple.

Siropul de orez brun conține glucoză, dar nu și fructoză. Ar putea fi mai bun decât siropul de agave … Dar indicele lui glicemic este de 98, ceea ce înseamnă că acesta va sălta nivelul de zahăr în sânge – un factor generator de greutate, diabet si boli de inima.

Siropul de orez brun suferă o transformare care îl curăță de nutrienții esențiali, făcându-l doar un produs cu “calorii goale”.

Unii oameni de știință au descoperit că siropul de orez brun ar putea fi contaminat cu arsenic, o otravă mortală. Acesta este un alt motiv pentru a fi precaut.

Acum, că v-am turmentat cu informațiile astea, o să întrebați cu ce îndulcitori să votați. Există stevia și xilitolul, săraci în calorii și, pare-se, mai puțin dăunători pentru sănătate. Zic pare-se pentru că sunt îndulcitori relativ nou apăruți pe piață și insucient studiați. S-ar putea ca, pe termen lung, să avem surprize și din partea acestora și să asistăm la episodul zahărul se întoarce și contraatacă, așa cum a fost cazul untului. Oricum ar fi, nu veți greși niciodată dacă pe biletul pe care vi-l cumpărați scrie moderație. Am și eu pe site câteva rețete în care folosesc ca îndulcitor stevia (Vezi Rețete ușurele pentru subțirele).

Ceea ce ar fi util de reținut din povestea asta este că, dacă un produs vă strigă de pe raft că este “dietetic”, îndoiți-vă. Nu fiți cumpăratori docili, citiți eticheta, digerați cu simț critic lista ingredientelor. O cheie de verificare ar fi că, dacă nu reușiți să pronunțati fără să vă încurcați lista ingredientelor, nu cumpărați.

Iar dacă alimente sănătoase căutați, le veți recunoaște ușor pentru că sunt crude, întregi, neprelucrate, nerafinate. Un aliment sănătos nu are o listă de ingrediente. Ele sunt singurul ingredient.

Prima parte a articolului este aici: Top 13 alimente așa-zis “dietetice” (I)

Surse: www.sain-et-naturel.com

https://e-rse.net

http://www.madr.ro

https://therapeutesmagazine.com

https://www.gazetadeagricultura.info

Top 13 alimente așa-zis ”dietetice”(I)

Crezi că mănânci ”light”, ”dietetic”, ”fără grăsimi”, ”fără colesterol” ?

Citește mai jos și mai gândește-te !

Top 13 alimente așa-zis “dietetice” și ce ingrediente ascund

  1. iaurt 0Alimente procesate cu ”conținut scăzut de grăsime” sau “0% grăsime”.
    Războiul împotriva grăsimilor saturate (de porc, în principal) pare să fie, la momentul actual, cea mai mare greșeală din istoria nutriției. Astăzi, sunt nenumărate dovezi că raționamentul a fost complet greșit. A se vedea Studiul Farmingham, ale cărui rezultate s-au întins pe 3 generații și a vizat analiza epidemiologica a bolilor cardiovasculare (The Framingham Study).

Dar, cum stereotipurile mor greu, industria alimentară continuă să inunde piața cu produse ”dietetice”; asta și pentru că mulți dintre noi păstrăm convingerea că epidemia de obezitate are de-a face exclusiv cu grăsimile. Ceea ce, evident, nu ni se explică este faptul că, un produs cu conținut redus de grăsimi nu mai are nici un gust. Pentru a compensa această lipsă, producătorii adaugă zahăr. Obișnuința o transpunem și în farfuriile noastre când, decizând să trecem la un ”regim” de slăbit, scoatem toate grăsimile din meniu. Un lucru de două ori neplăcut pentru că:

  1. a) mâncarea își pierde savoarea și sațietatea, crescând frustrarea și făcând ca regimul să eșueze într-o porție de tort sau cartofi prăjiți cu șnițel;
  2. b) unele vitamine, cum ar fi vitamina D, au nevoie de grăsimi ca să fie absorbite de organism.

Când eticheta îți spune “conținut redus de grăsime” sau “0% grăsime”, activează-ți sistemul de alarmă. Ai de-a face cu un foarte procesat și/sau cu adaos de zahăr (sau substitute de zahăr).

  1. Uleiuri vegetale 

O lingura ulei maslina Există credința că uleiurile reduc colesterolul. Inclusiv uleiul de floarea soarelui, ulei din semințe de struguri, ulei de porumb și soia.

Nu trebuie însă să uităm: colesterol este un factor de risc și nu o boală în sine. Uleiurile nu conțin colesterol. Cea mai mare parte a colesterolului este produs de către organism. Vechile teorii privind influența aportului extern de colesterol au fost infirmate în mare masură de studiile moderne.

Ca atare, nu e dovedit că uleiurile vegetale reduc riscul de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dimpotrivă, sunt voci care spun că, din cauza conținutului crescut de acizi Omega 6 din aceste uleiuri, riscul bolilor de inima si al cancerului poate crește.

De aceea, putem echilibra balanța aducând în alimentația zilnică și unt, ulei de măsline, ulei de nucă, ulei de nucă de cocos.

  1. Margarina este bună pentru inimă?

Vă mai amintiți că, după 89, reclamele la margarină inundau televizoarele? Vârful a fost atins în 2013, odată cu scandalul în care a fost implicată Nadia Comăneci (imaginea Rama din 2010), care zicea în reclamă:„Pentru băiatul meu, Dylan, caut mereu ce e mai bun. La micul dejun, oriunde suntem, caut «Rama». «Rama» ajută buna creştere a lui Dylan“.

Cum am ajunsă să cădem în brațele margarinei?

Pentru că untul a fost mult timp demonizat, făcându-se vinovat de grăsimi saturate și colesterol.

Acum experții vin și ne spun că margarina e rea, deși tot ei, experții, au promovat-o decenii la rând. Acum știm că acest sfat rău a avut efecte dezastruoase asupra sănătății publice.

Margarina este fabricată din uleiuri hidrogenate  bogate în grăsimi trans (un tip de grăsime străin organismului, pe care acesta nu-l recunoaște și, ca atare, îl depune).

Studiul Framingham asupra Inimii a aratat ca persoanele care inlocuiesc untul cu margarina sunt mai susceptibile la a dezvolta boli de inima.

Mihaela Bilic, doctor nutritionist, zice: “Ma intristeaza felul in care industria alimentara manipuleaza alegerea consumatorilor folosind cuvinte cu ecou stiintific. Nu e suficient ca margarina a luat locul untului pe masa noastra, acum suntem incurajati sa mancam margarina pentru sanatatea inimii??!!
Argumentele sunt ridicole: margarina seamana cu untul, dar nu e unt; sunt grasimi vegetale, adica bune, spre deosebire de cele animale care sunt rele 🙂 Pe baza reputatiei uleiurilor vegetale si mai ales a uleiului de masline s-a cret falsa nevoie de margarina.
Dupa ce a fost negat zeci de ani efectul nociv al acizilor “trans” rezultati din hidrogenarea margarinei, acum ne sunt promovate noile margarine obtinute fara hidrogenare”
.

Din păcate, astăzi, majoritatea continuă să vadă margarina ca o alternativă sănătoasă la unt.

  1. Produse cu adaos de fitosteroli pentru a proteja inima
    Unii spun că margarina de “ultima generație” este mai săracă în grăsimi trans, iar adaosul de fitosteroli ar reduce colesterolul.

Dupa ce s-au omis criticile legate de excesul de Omega-6 cu efect pro-inflamator, acum ne sunt prezentate margarinele cu Omega-3. Iar cireasa de pe tort este margarina-medicament cu fitosteroli 🙁
Sterolii sunt molecule mici de grasime ce se gasesc in semintele plantelor oleaginoase, in masline, germeni de grau, leguminoase (soia) si in boabele cerealelor (porumb). Ei au capacitatea de a bloca absortia colesterolului din intestin. O dieta echilibrata, saraca in grasimi saturate, bogata in legume si care sa contina si steroli vegetali are efecte benefice asupra nivelului colesterolului din sange. Insa de aici pana la a spune ca trebuie sa mancam margarina pentru fitosteroli e cale lunga
. Mihaela Bilic, pe pagina sa de Facebook.

Studiile arată că fitosterolii nu sunt chiar buni pentru sănătatea inimii. S-ar putea chiar să crească riscul de boli cardiovasculae, în special la femeile aflate la menopauza.

Vă mai dau și punctul de vedere al unui medic francez, dr. Laurence Plumey, medic nutriționist la spitalul Necker din Paris, la al cărui seminar am participat:Margarinele cu fitosteroli sunt, mai degrabă, adresate celor cu LDL crescut. Acestea antrenează malabsorbție de vitaminele A, D, E, K, E. Deci, este nevoie de un motiv puternic ca să le consumi. În nici un caz nu sunt pentru prevenție.

Acum nu mai sunt acizi trans în margarine și, oricum, nu au mai mult de 3,4 gr./zi. Într-un regim echilibat, asta nu înseamnă nimic.”

De oricare parte ar bate vântul experților în nutriție, dați-le copiilor unt, în cantitate rezonabilă, de 2-3 ori pe săptămână, și mai puțină magarină. Scriind articolul asta, mi-am adus aminte că am avut o perioadă mai strâmtorată financiar când, studentă la postuniversitară fiind, mâncam zilnic (da, în fiecare zi!) margarină pe pâine (cutiile de margarină erau mai mari și mai ieftine decât pachetele de unt) și mergeam pe jos ca să economisesc banii de pe biletul de tramvai. Astazi, nu știu cum mai stau cu inima. Am aflat, cu vreo 3 ani în urmă, c-aș avea o insuficiență mitrală, dar nu cred că de la margarina din studenție mi se trage. Acum, mai mult decât să mănânc echilibrat și să fac sport, nu știu ce altceva aș mai putea adăuga. În orice caz, cum vremurile se schimbă, și părerile nutriționiștilor pot vira spre alte recomandări. Timpul le dezvăluie pe toate.

  1. Sucul de fructe: zahăr lichid
    Sucurile de fructe creează iluzia că acestea sunt o alegere dietetică. Dacă sucul de fructe rezultă din fructe, înseamnă că este la fel de sănătos ca și fructele.

De fapt, termenul “suc” induce în eroare. Multe dintre sucurile găsite în supermarketuri nu conțin fructe. Sunt pur și simplu artificiale, făcute din apă cu  zahăr și aromă de fructe.Fresh

Asta v-ar determina să vă orientați către sucurile așa-zis naturale. Dar nici asta nu e o idee prea bună.

Un suc de fructe natural este ca un fruct, cu excepția faptului că îi lipsesc toate lucrurile bune, cum ar fi fibrele, cele care întârzie absorbția rapidă a zahărului în sânge. Singurul lucru rămas în sucul natural este zahărul din fructe (fructoza). Vestea proastă e că un suc natural este tot atât de bogat în zahăr ca o băutură dulce carbogazoasă.

Fiecare suc este o descărcare de zahăr pur care duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge. In cele din urma, aceste varfuri favorizează excesul de greutate si de diabet.

Dacă mănânci o portocală întreagă, fibrele (pulpa) pe care le conține inhibă absorbția imediată de fructoză de către organism. Grație fibrelor, fructoza fiind absorbită lent de către organism, vei scăpa de efectele ei adverse și vei obține toate beneficiile din fructe.

  1. Produsele “integrale” care protejează inimaCereale
    Cele mai multe produse “integrale” nu sunt realizate din boabe de grâu integrale.

Grâu a fost transformat în făină și rafinat, astfel încât să fie gata de digerat. Efortul maxilarului și al sucurilor gastrice de descompunere este redus la minimum.

Acesta este motivul pentru care glucidele (pentru a simplifica întelegerea, îl voi numit tot zahăr) din făina obținută din cereale integrale conduce la o descărcare glicemică la fel de repidă ca și cea provenită din făina albă. În plus, faina alba si faina din cereale integrale sunt clasificate în aceeași categorie pentru efectul lor glicemic (care crește nivelul de zahăr în sânge).

Mai mult, recomandarea de a mânca produse din grâu integral nu are cu nimic de-a face cu ceea ce mâcau bunicii noștri. In anii ’60, cercetarea agricolă a făcut “progrese” rapide pentru a dezvolta boabe mai rezistente, mai productive și mai bogate în gluten.

Hibridizările și încrucișările masive au condus la apariția unor specii complet noi, care încă se numesc “grâu”, deși sunt la ceva distanță calitativă de strămoșul lor.

“Grâul” modern a fost creat în anii 1970, având o valoare nutritivă mai mică, inclusiv mai puține minerale. Acesta poate provoca reacții mai severe la persoanele cu intoleranță la gluten. Alte studii arata ca acesta ar putea creste inflamatia în corp și deteriorarea arterelor. În opinia mea, studiile acestea ar trebui citite totuși cu mai multă prudență. Conform Asociației franceze a persoanelor intolerante la gluten (l’AFdiag), în 2014, au fost repertoriate mai mult de 80 de mărci de produse dietetice, de opt ori mai multe decât cu cinci ani în urmă. Un studiu din 2015 arată că piața produselor “fără gluten” aduce profit considerabil, atingând 40 de milioane de euro anual din vânzările în supermarketuri și hipermarketuri.

Partea a doua a articolului, aici

Surse:

https://www.sain-et-naturel.com

https://www.wall-street.ro

https://www.framinghamheartstudy.org/

https://rstudio-pubs-static.s3.amazonaws.com

https://www.passeportsante.net