Cine sunt eu

  • 35a_smallIMG_0072a2_mic_cu an IMG_0099a2 cu blog IMG_0151a_micTehnician nutriționist
  • Instructor aerobic fitness – certificare  Ministerul Învățământului și Ministerul Muncii din România, certificare Asociația Europeană de Fitness
  • Instructor Zumba fitness – 6 certificări și licență internațională 
  •  Șef departament comunicare, multinațională din domeniul auto
  • Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării
  • Absolventă postuniversitară SNSPA

 Poate te întrebi, citind cele de mai sus, cum virează cineva, care practică timp de 13 ani comunicarea, spre sport. Îmi e deopotrivă și greu, și ușor să răspund.

Fiecare dintre noi are, pe lângă meseria pentru care s-a pregătit (școală, facultate, postuniversitară, master, doctorat etc.), o preocupare aparte, o pasiune, pe care o dezvoltă, despre care învață, în care învestește timp, resurse, gânduri, proiecte, planuri. Pentru mine, firul roșu permanent în toți acești ani, a fost sportul. A venit apoi un moment în care firul roșu s-a întâlnit cu conjunctura potrivită și m-am desprins de meseria pe care făcut-o cu mare dăruire și la un nivel semnificativ. O meserie care m-a șlefuit la interior, care mi-a oferit și lecții importante de viață, prin intermediul căreia am cunoscut oameni. Mai mari sau mai mici, dar oameni de la care am învățat.

Toate acestea, dar și cele ce au venit după – alte cursuri, alte studii, alte multe ore petrecute La mare after_before 2014învățând, alte examene, alți oameni cu alte preocupări – le-am luat cu mine și proiectez prin ele tot ceea ce vei găsi, cu bună credință și știință, pe acest blog.

În proporție covârșitoare, articolele de aici reflectă experiențele mele personale din sport, ca practicant, dar și ca instructor; mai nou, și ca nutriționist. Ceea ce vezi în fotografii, reprezintă 100% rezultatul muncii și științei mele, al iubirii copiilor mei, al înțelegerii și susținerii soțului meu.

 Acest blog este vitrina mea, mă reflectă pe mine, cu tot cu vanitate și altruism. Îmi construiesc singură propria-mi agendă și aleg să nu scriu atunci când nu mă regăsesc în situațiile, opiniile, diversele manifestări din zona sportului sau nutriției.

despre sportul meu…

IMG_0926cAm început să iau lecții de înot la 5 ani (dar nici acum nu știu sa înot). Pentru mine, sportul acesta se reduce doar la amintirea antrenorului, care ne îndesa capetele speriate în apă cu o țeavă ce parcă nu se mai sfârșea.

În clasa a V a, jucam handbal în echipa orașului și volei pe maidan, când încă blocurile nu răsăriseră în locul «oazelor » de ciulini din inima Brăilei. Câștigam concursuri de viteza și eram capricioasă ca o starletă de cinema, ceea ce îmi atrăgea, uneori, și câte o nota de 2 la sport.

Am facut step aerobic încă din clasele primare, luând la picior toate scarile tramvaielor din depoul aflat în apropierea casei. Completam cu sărituri de la înalțime, de pe rezervoarele cu apă aflate lângă fabrica de bere. ….

Încă din perioada claselor primare, am anticipat activitatea de spinning pe care aveam să o desfășor după nașterea Mariei. Călăream pe ulița bunicilor o bicicletă pe care s-au exersat ani de-a rândul surorile mele mai mari, verii și nepoții vecinilor din sat. Vopseaua se cojise demult și o mânca rugina din toate părțile. Mai rămăseseră doar roțile, dezbracate până la cadrul metalic, și ghidonul. Era o mare artă să o stăpânești… Roțile denivelate mă duceau în toate părțile – mai puțin încotro voiam eu – și, după ce mă porneam făcând un zgomot de transportor blindat, mă opream inevitabil în șant. Nu-mi amintesc ca bicicleta mea să fi avut vreodată frâne…..

Practicam și aerial yoga în caisul bunicilor…., de cum se scutura floarea. Și ce se rugau, bieții 13a_smallde ei, să mai scap câteva caise pentru la vară.

Din toamnă până în primăvară, făceam cross fit tăind  lemne pentru foc, bătând șipci în tavanul unei bucătărioare, care se făcea tot mai mică cu fiecare anotimp. Lucram intens fesierii și mușchii cvadriceps, săpând pământul primavară de primavară.

…..despre sănătatea mea

Răceam o dată la 3 ani și mama mă trata cu piramidon. În afară de o operație de apendicită, o mână în gips, o cusătură la piciorul drept, o mușcătură de câine, un dinte rupt, multe julituri, cucuie și vânătăi, nu-mi amintesc să fi avut probleme majore de sănătate.

La 26 de ani, a trebuit să merg la medic……, la medicul stomatolog. Atunci am aflat că mi se cariaseră cei doi dinți de lapte….

16a_smallȘi, înainte să mă afirm într-o multinațională, pentru care am lucrat 10 ani, m-am făcut remarcată în mod anonim la un congres de stomatologie în care doctorița mi-a prezentat cazul….Cei doi dinți de lapte, pe care i-am păstrat cu grijă până la 30 de ani, m-au făcut celebră.

……să ne ”simtem” bine

După nașterea celui de-al doilea copil, Ștefan, sportul – practicat ani la rând  doar pentru mine și exclusiv din plăcere (sportul care nu produce plăcere, devine în timp o corvoadă ca mai apoi să dispară) – mi-a devenit a doua meserie, după cea de comunicator – practicată mai bine de 13 ani; am învățat (și încă o mai fac), m-am antrenat (continuu), m-am certificat (mai urmează), și am virat-o pe un alt drum.

Sunt aici, pe blog, că să-mi alimentez plăcerea egoistă de a scrie și de a împărți cu voi din bucuria  mea de a face mișcare – ORIUNDE și ORICÂND – nu neapărat într-o sală de sport.Evolutie la mare 2005_2012

4                                                   

Voi continua…. pentru ca voi, dar și eu, să ne ”simtem” bine! 😉
Cu drag de sport,
Dumitra Rîșnoveanu (Rasnoveanu pentru neiubitorii de diacritice)

P.S. Ștefan, care privește peste umărul meu când scriu acest post, mă întreabă:
– Cine e doamna asta?, punând degetul pe poza 2009;
Eu sunt, îi răspund amuzată, anticipând urmarea;
Nu, nu, protestează el vehement, tu ești aici! – și-mi arată cu degețelul poza 2012
(Pentru cei interesați de o biografie completă și neromanțată:  http://www.linkedin.com/profile/view?id=130995659&trk=tab_pro)

3 thoughts on “Cine sunt eu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *