Cu genunchiul la psiholog

Credeți că e ceva anapoda în titlu, nu-i așa? Că oamenii normali se duc cu capul la psiholog; ce are a face genunchiul cu capul. Are. Și încă foarte mult, mai ales dacă ești un sportiv conștiincios, aproape prost de conștiincios – cum e cazul meu. E deja ca o relație paralelă, dacă acceptăm și ideea existenței statului paralel. Vară, iarnă, – 10 grade, vânt (ploaie, nu), concedii, sărbători creștine sau naționale, îți iei catrafusele de sport și pleci de unul singur. Pașii știu deja schema și te duc precum un cal de povară care a învățat bine drumul spre câmp și înapoi spre casă.

Vine o zi (c-așa e, n-aduce anul ce aduce ceasul) când tot ceea ce le repetai – de zeci de ori pe oră – cursanților tăi să nu facă, ți se întâmplă chiar ție, care crezi că ai capul doldora de teorie, bașca și practică. Dacă e ceva ce mă preocupă până peste poate este integritatea fizică a celor cu care lucrez, înainte de siluetă și alte broderii  gen cum să scap de aripioare și cum să fac pătrățele până la concediul de peste două luni.

Asta și pentru că sunt abonată la durerile de spate încă din adolescență (eu, cal de povară fiind, prin țări cutreieram). Căram cu rucsacul meu roșu, făcut dintr-un fâș, catarame negre, rezistente, întărite de tata cu niste sârmă, de la cartofi (mâncam teribil de mulți), borcane, hârtie igienică la cărți. La fiecare sfârșit de săptămână, la fiecare mutare sau strămutare (am povestit  aici că, dacă am învățat ceva valoros în materie de gazetărie, asta cu siguranța s-a datorat aventurii mele la Sfatul Țării și Basa press din Chișinău). Și, ca o fraieră ce-am rămas, în loc să colecționez cărți poștale, pe care sigur le-aș fi cărat mai ușor, cumpăram cărți. De pe oriunde. Le căram ca pe-o zestre peste tot pe unde mergeam. Cu zestrea asta – singura, de altfel – m-am și măritat, deși asta (zestrea, nu măritișul…. 🙂 ) m-a costat niște hernii de disc și o fragilitate a coloanei, pe care acum o corconesc ca pe un bebeluș.

Revenind la genunchi….. da, cumva, am reușit să-l belesc. Genunchiul stâng. L-am întins la maximum și blocat, după care am pivotat pe el ca să întreprind o lovitură de picior numită  mawashi (vezi foto). mawashiPar specialistă spunând asta, nu-i așa? Da’ nu sunt decât o biată începătoare, care abia a făcut față celui de-al patrulea antrenament de arte marțiale. Cum ar veni, ce-i trebuie chelului tichie de mărgăriar…

Bag seamă abia acum că a fost o greșeală pe care am tot repetat-o inconștient, pentru că jena, durerea ca o greutate în genunchi, a apărut după cel de-al treilea antrenament și s-a acutizat după al patrulea. Sper că nu vă imaginați că între cele 2 antrenamente am luat o pauză. Nu, nicidecum. Am alergat, mi-am făcut antrenamentul obișnuit de fitness. Culmea e că la exercițiile de genuflexiune, la mers, la alergat, nu simțeam mai nimic. Seara, insă, genunchiul se bloca pe poziția ușor îndoit, putând să merg fără probleme, dar neputând să-l întind la maximum și nici să-l flexez într-o poziție ascuțită, cum sunt genuflexiunile pe vârful picioarelor (pe care nici plătită regește nu le recomand, eu însămi nu le-am făcut niciodată).

În buna tradiție românească a autodiagnosticării, am tras concluzia că e o inflamație a ligamentelor. Așa că, am dat fuga (vorba vine) la standul cu produse pentru sportivi și mi-am luat un Muscle Repair (aceasta nu este o reclama!) cu un conținut și concentrație interesante de ingrediente. Am adăugat și frecții cu diclofenac de câte ori pe zi am putut. Am băut multă apă.

Și, de unde vineri seara, nu puteam întinde genunchiul, duminică după-amiază, abia dacă mai simțeam o ușoară jenă. (In niciun caz asta nu cred ca s-a datorat “Pădurii norvegine” a lui Murakami….Poate voi povesti despre jurnalul lui de alergator.)

Pentru oamenii dependenți de sport, în astfel de situații, durerea nu e o problemă. Dar poate fi o problemă depresia în care riști să intri când știi (știi, dar nu vrei s-o recunoști) că chiar trebuie să iei o pauză (și cam ce-o fi aia și cum să-i supraviețuiești). Am tot încercat diverse exerciții care să nu solicite atât de mult genunchii, da’ e ca frecția la piciorul de lemn. Peste trei zile, considerându-mă miraculos vindecată și aptă s-o iau de la capăt, mă întâlnesc cu un coleg de breaslă și, povestindu-i treaba, zice:

– N-ai ce face, trebuie să iei o pauză, măcar o săptămână, și îți lucrezi doar trenul superior.

– Măi, zic, exact același lucru ți l-aș fi spus și eu ție, dacă te-aș fi văzut cu genunchiul în piuneze.

După o săptămână de mers pe bandă (totuși, înclinată la 16) și lucrat doar partea superioară, sunt ca un elastic întins la maximum, gata să-și ia zborul și să ciupească pielea cuiva. Realizez cât de dependentă srp_MjAxMi1jYWEwZWY2NWEyOTNiYjI0_52386c065656b-300x210.pngunt de adrenalina pe care mi-o dă sportul și poate că asta nu-i tocmai bine. Dependența de sport se numește bigorexie și, cel puțin eu, nu cunosc leac, dar nici nu sunt dornică să-l aflu.

Până aici am scris înainte de antrenementul de azi de arte martiale. Da, l-am reluat și pare că genunchiul a făcut față cu brio, deși n-a fost un antrenament ușor. De fapt, partea cea mai grea a fost să mă concentrez să nu mai blochez, pentru Dumnezeu, genunchiul…..

Ligament incrucisat anterior2Acum, că stau comod și scriu fără nicio durere, mă imaginez relatând treaba asta cu genunchiul unui bătrân înțelept oltean, cam de prin zona Dragășanilor. Cred că, după ce s-ar uita hâtru la mine, cu ochii mijiți a ghidușie, mi-ar spune:

-De, taică, cine sare garduri multe, mai trage și câte-un par în cur.

Dacă m-aș muta mai spre Brăila, tot un bătrân înțelept mi-ar spune:

-Prostia și fudulia se plătesc.

Ligament incrucisat anteriorMorala poveștii: în timpl exercițiilor fizice făcute din picioare, NICIODATĂ să nu blocați genunchii. Rămâneți cu ei ușor îndoiți, flexați. În felul ăsta veți avea un control mai bun asupra articulațiilor și nici n-o să fiți obligați vreodată să duceți genunchiul la psiholog.

Sursa foto 1:https://karateshotokanki.jimdo.com 

Related Posts

  • ”Cât de important e zâmbetul pentru dumeavoastră?””Cât de important e zâmbetul pentru dumeavoastră?” ”Mai așteptați, vă rog, 30 de minute, domnu` doctor are pacient; între timp, completați  fișa asta.” îmi zise recepționera de la o clinică cu verde pe fundal; rochia scurtă și rărită ușor pe șolduri, învolburată în jurul taliei de un volănaș minuscul, de un  roze somon anemic, lăsa să i […]
  • Miraculoasele pastile de slăbit au ajuns și în România!Miraculoasele pastile de slăbit au ajuns și în România! ” "Am slabit 18 kg. in 2 luni' ...Am folosit tot ce se putea pentru a slabi. X este un produs eficient, nu ca altele - niciodata nu am fost in stare sa slabesc 18 kg. in doar 8 saptamani. Ceea ce se scrie despre acest produs este mai mult decat adevarat si este achizitia mea cea […]
  • E bun stretchingul înainte de alergare?E bun stretchingul înainte de alergare? În parcul Tineretului unde alerg, mă așteaptă, cel puțin în fiecare week-end, un măr pădureț, roșiatic, de robustețea unei balerine ieșite la pensie - l-am botezat ”copacul ciupercă”; cam la nivelul șoldului meu, are o excrescență de forma unei ciuperci generoase pe care, înainte de […]
  •  „N-am timp de sport” s-a predat „N-am timp de sport” s-a predat Pornesc de la premisa că ceea ce ne lipsește pentru sport nu este cheful (da, da, avem un chef nebun! - știu), ci timpul. Si atunci, dacă timpul e o problemă - de fapt, nu-i nici o problemă! În ultimii doi ani, au devenit tot mai numeroase studiile care spun că 30 de minute de sport pe […]
  • Și bărbații fac aerobic! Cei inteligenți!Și bărbații fac aerobic! Cei inteligenți! Maimuța cu trompă (Nasalis larvatus) și penis veșnic în erecție - o fi vreo binecuvântare asta? și dacă da, pentru cine? - este pe cale de dispariție; mai sunt    3 000 de exemplare din această specie care, în teorie darwinistă, își folosește nasul ca armă de seducție (funcția creează […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *