Tapas a la Facebook (III)

Ieri, lipsa umbrelei m-a obligat sa ma adapostesc intr-o statie de metrou. La metrou, ca la metrou: un du-te vino aproape continuu, alti oameni care se ascundeau de ploaie si, desigur, o patiserie/covrigarie…. Am ignorat-o trufas cu… coada ochiului si m-am retras intr-un colt. Am scos cartea din poseta, mi-am distribuit echitabil greutatea corporala pe ambele sandale-platforma, continuand sa urmaresc pieziș trecatorii sau stationarii alungati in subteran de ploaie.
Unii isi scoteau umbrelele, altii, covrigul sau merdeneaua din punga. Mirosul ucigator (pe care si acum il am in nari… ), amplificat si de aerul devenit brusc rece, mi-a amintit ca ultima mea masa fusese cu vreo 5 ore in urma…..; daca masa se pot numi 2 mere si 2 piersici in care am forat adanc dupa “chiriasii” nepoftiti (ca doar stiti ca nu stropesc copacii din livada).
Si tot ce-mi lipsea din decorul asta “nutritiv” era Houellebecq…. (“Supunere”, ed. Humanitas) care zice, in stilul lui naucitor: “…pe vremea cand femeia isi cumpara si isi spala singura legumele, isi pregatea carnurile si fierbea inabusit tocana ore in sir, se putea dezvolta o relatie tandra si nutritiva; evolutia conditionarilor alimentare cufundase in uitare aceasta senzatie care, de altfel (…..) nu era decat o palida compensatie pentru pierderea placerilor trupesti.”
Cu matele ghioraind, m-am razbunat pe Houellebecq, oprindu-ma la MI din apropierea casei si cumparand carnuri rotisate. Ajunsa acasa, nu mi-am pus sortul sa gatesc…., ci pantalonii scurti si tricoul care mai pastra mirosul de parfum frantusesc de la pranz.
Mancand, in confortul tinutei mele sportive, am realizat ca am stat ca fraiera pana ce a stat si ploaia – adulmecand mirosul si privind pe sub sprancene la cei care infulecau – amagita de parsivul Houellebecq (sau poate de creierul meu neresetat…) si nu mi-am luat macar un covrigel…..Sau o merdenica, acolo….Ca doar n-ar fi fost foc….

Fotografia postată de dumitra.net.
29 august 2017
********************************************************************************
Treaba asta cu sportul, cand te hotarasti sa o faci (constant….), iti arata niste lucruri despre tine, despre altii, te face sa te reevaluezi, te intoarce mai multe catre tine, te da putin cu capul de pereti (te șifoneaza putin….). Uneori, poate sa iti spuna ca esti slab de inger, ca n-ai vointa…. Si ca, in definitiv, nu e o crima sa renunti, sa abandonezi….
De fapt, ce e cel mai greu in povestea asta cu sportul, nu este exercitiul fizic in sine (sunt absolut convinsa ca toti îl putem face, indiferent de varsta), ci lupta cu sine (de pilda, cand alergi pe distante mai lungi, gandurile te asalteaza, vin in devalmasie, cu greu le faci fata), cu confortul cu care te-ai obisnuit, cu placuta scuza “n-am vointa”, de parca a avea vointa e ca si cum ai spune ”n-am ochii albastri”, deci un dat cu care te nasti…. si pe care nu ai cum sa il schimbi.
Vointa este diamantul la care trebuie sa slefuiesti cam toata viata, ca sa ai parte de (intreaga) stralucire(a lui).
43M-a impresionat povestea scriitorului (si maratonist) japonez Haruki Murakami, care spune ca nu face sport pentru ca e sanatos, ci pentru ca “sportul este mai degraba un mecanism metafizic, ma ajuta sa ma pot detasa de corp”. In 2007, a publicat volumul autobiografic ”Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” (editat si de Polirom).
Am admirat deopotriva curajul si povestea actorului Alex Călin. Inspirat de cercetarea pe care a facut-o pentru rolul ”Fluturii sunt liberi”, in care joaca rolul unui baiat cu deficiente de vedere, Alex a participat la primul lui triatlon dedicat strangerii de fonduri pentru ca elevii nevazatori sa beneficieze de manuale. Au fost 5 ore de efort continuu (pentru care s-a pregatit doar 4 luni), povesteste Alex pe pagina lui de FB.
”Apropo de asta, am avut vreo trei momente când mi-a trecut prin cap să renunț. Primul după doar 300 de metri de înotat din 1500. Am fost foarte aproape să ridic mâna, să fiu suit într-o barcă și dus la mal.
”Aia e, a fost primul, nu am reușit să mă odihnesc, emoții, a fost un an greu, nu moare nimeni dacă nu-l termin”, îmi ziceam.
Dar am depășit acel moment și următoarele respirând și gândindu-mă că nu pot să mă dau bătut așa ușor și că, din câte auzisem, mintea te poate salva în momente de genul acesta.
Mi-am reamintit de unde a început totul. Și că nu trebuie să rezist doar pentru mine, ci și pentru cei cărora le-am dedicat această primă participare într-un triatlon. Aceiași pentru care am lansat ieri campania aceasta: https://www.indiegogo.com/…/ajuta-elevii-nevazatori-sa-aiba…
Daca si tu ai povestea ta ”cu sportul”, scrie-mi. Va iesi un articol frumos despre cum intelege fiecare sportul lui.
28 august 2017
******************************************************************************
La Eforie 2017 1La Eforie 2017 2Cam asta am “croșetat” tot anul. Cam puțin. … , da’ perseverez.
Ceea ce vă doresc și vouă.
A propos, un mare profesor de la London Business School zice ca rezoluțiile luate la “cumpăna” din ani sunt nerealiste și, ca atare, greu de pus în practica. De astea de mijloc de august nu zice nimic…. 😉
P.S. Scuzați baticul… , gospodinafit n-are pălării în dotare. 😀
20 august 2017

Related Posts

  • Chifle bretzel cu brânzăChifle bretzel cu brânză Bretzel este originar din Germania si foarte raspandit in Alsacia, unde înseamnă timp de pauză. INGREDIENTE: 1,2 kg. făină albă tip 650500 ml apă călduță200 ml ulei de struguri1 linguriță sare2 linguri miere15 gr. drojdie uscată1 albuș de oubrânză cu mucegai alb sau […]
  • Ikea NU respecta termenele de montaj si instalareIkea NU respecta termenele de montaj si instalare N-am disparut! Doar mi-am disipat energia in renovarea unei parti din apartament (2 bai, 1 bucatarie, 1 hol), aceasta insemnand 2 luni de stres, insomnii, kilograme in minus etc. Experienetele acestea merita impartasite intr-un articol viitor, poate vor fi utile si altora care cauta […]
  • Scobitoare-n cristalin, ghici poveste ce-iScobitoare-n cristalin, ghici poveste ce-i Scobitoare-nfipă în cristalin. Ăsta este efectul unor cărți (altfel, bune) despre care țin neapărat să povestesc povestea pe care-am înțeles-o. Altele au efectul unei cine în cămașă de noapte, cu omul drag, într-o cabană pustie și caldă, cocoțată în mijlocul viforniței. Au discreția […]
  • Slăbitul sau mersul la nutritionisti – moda sau necesitate?Slăbitul sau mersul la nutritionisti – moda sau necesitate? Slăbitul si/ sau mersul la nutritionisti - moda sau necesitate? Pana sa clarificam, nu uita ca cel mai bun nutritionist esti chiar tu, iar cea mai buna metoda de slabire, cand nu ai un surplus ponderal mare, este cea care iti aduce si echilibru fizic, si echilibru mental, si […]
  • Cu soacra la slăbit sau la tribunal?Cu soacra la slăbit sau la tribunal? Soacră-mea s-a îngrășat! Să-i fie de bine, ar zice unii mai răi de gură. Stai să vezi că nu-i chiar așa.... Cu vreo două săptămâni în urmă, mă întâlnesc cu soacră-mea pe stradă. Nu-mi răspunde bine la salut, că-mi slobozește dintr-o suflare: - ”Am slăbit 3 kile într-o săptămână.” […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *